1,010 matches
-
săracă, ci doar prețuităîn umbra ta, sub fala ta, sub mângâierea ochilor seniniCe-mi dau din visul lor făcându-mă o stea pe cer suităDe-a ta glorie; de-a ta iubire, cu buzele-ți, m-aniniPrivește spre lumina ce zburdă-n al nost’ gândși-mi fericește viața, rogu-te, râzând... XXIX. SONET 36, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. Mă lasă, prea iubite (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Mă lasă, prea iubite, să-ți mărturisesc a
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
pace și bună conviețuire cu oamenii locului. De ce ne dădeau afară din Târgu Ocna, orașul atât de drag în care am trăit o copilărie frumoasă, alături de părinții, frații și bunicul meu? În sufletul meu de copil, căruia-i plăcea să zburde cu prietenii prin Lunca Trotușului, am simțit că o întreagă lume s-a prăbușit, iar eu m-am ridicat dintre ruine, intrând neașteptat într-o altă vârstă, cea a maturității”. În timpul lecturii simți cum bate inima unui contemporan, cel care
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
ci doar parchete dure. Nici biberonul moale, nu este ca o țâță, Dar se lupta cu viața, sărmana de ieduță. Și a crescut fetița..., iar drept recunoștință, Făcea câte o tumbă. Simțeam c-are dorință, Cumva să mulțumească. Voia să zburde-n soare, Căci casa devenise un fel de închisoare. Ajunsă-ntr-o grădină, tot verdele l-a ros. Stăpânul în cea toamnă, recoltă n-a mai scos. Apoi, într-un Ocol, prieteni și-a găsit, Dar dorul de pădure, o
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în pântec; E primăvară și e horă ! Și toate-mi izvorăsc din suflet. Au adus berzele cucii Și rândunelele pe sârmă, Au dat lăstarii în toți nucii Și-n coastă mieii zburdă-n turmă. Citește mai mult CE VREMURI...Pogoară lumina-n grădinăPe aripi frânte de vânt,Albinele dau zor în stupină,Cu florile făcând legământ.Livada bătrână se-nclinăCa baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine aninăDe ram și rodu-și
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
pe prag.O iau de mână ca pe-o sorăși-o cuibăresc adânc în pântec;E primăvară și e horă ! Și toate-mi izvorăsc din suflet.Au adus berzele cuciiși rândunelele pe sârmă,Au dat lăstarii în toți nuciiși-n coastă mieii zburdă-n turmă.... XXXII. ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ ȘI FEMEIA - IDEE, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1894 din 08 martie 2016. ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ Din ochi căldura mă-nconjoară Acum în prag de primăvară Strânsă din razele
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
CAII GÂNDURILOR Umerii erau împovărați de multe gânduri, doar tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare, când legi nescrise s-au deșirat în rânduri și-am dezlegat gândul păstrat, întrebare. Gândului ostenit i-am pus hamuri-cuvânt și-am înhămat caii ce zburdau pe pereți, iar zăbale le-am tras din fuioare de vânt, căci fără potcoave vor părea petrecăreți. Dintre tăcere și cuvânt izvorăște alt gând, filon de nădejde prin deșertul singurătății, neostoit dar optimist mi-e gândul flămând, chiar dacă-n fiece
CAII GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374322_a_375651]
-
vântul prin ramuri cărunte În lumini confuze scăldate-n infinit Crâmpeie de vise se zvârcolesc în tâmple Cu speranță-n prag închid ușa iernii Aștept să renasc cu firul ierbii Zorii să-mi sărute cearcănele serii Primăvara din mine să zburde cu cerbii Valentina Geambașu Referință Bibliografică: CU SPERANȚĂ... / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valentina Geambașu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CU SPERANȚĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373342_a_374671]
-
De ce mi-e dor aș vrea să știu Când vrăbii dorm seara târziu, Mi-e dor de anii ce-au trecut De-o vorbă bună, de-un sărut. De ce mi-e dor acum eu știu De râsul vesel și zglobiu Zburdând prin lanu”-nsângerat, Al fetelor de măritat! Să îți mai spun, de ce mi-e dor Mi-e dor de susur de izvor, De apă rece, cristalină Fiori mă trec, dor îmi alină. Referință Bibliografică: De ce mi-e dor / Cornelia Neaga
DE CE MI-E DOR de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373476_a_374805]
-
dusul zilnic la fântână sub deal, să aducă apă-n găleți sau bidoane pentru băut și consumul în bucătărie, nu era doar o corvoadă cum le părea celor mari, ci un prilej plăcut de a ne petrece timpul cu prietenii zburdând pe coaste prin tufișuri, căutând fragi sau mure pe drumul către fântână sau de a vorbi nestingheriți despre aventurile noastre și a pune țara la cale. Noi fetele nu găseam un prilej mai bun decât acela, de a tândăli pe
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
scrie oricine și oricum, cei mai mulți foarte prost, puțini rămân să mai gireze sau plăti cărți. Am căzut în această groapă și-i trist scriitorul ce vede pala de cer din fundul ei, pe când e vesel bufonul fenomenului livresc decăzut, defilând, zburdând, triumfând deasupra, fără măcar să schițeze vreo jenă. Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)
DEZAMĂGIRI RICOŞATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373567_a_374896]
-
câinii. Să văd lanul de grâu, Cum îl unduie vântul, Să pun calul la plug, Și să mai ar pământul. Mi-e dor măicuța mea, De zarzării în floare, De colbul de pe drum, Și turma de mioare. Să văd cum zburdă mieii Pe pajiștea mănoasă, Mi-e dor și tare-aș vrea , Să vin, măicuță-acasă. Și poate, într-o zi, Va fi cum este vrerea, Dar până-atunci, cu doina, Am să-mi alin durerea... Doină, doină, cântec lin, Eu cu
ÎȚI SCRIU..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373604_a_374933]
-
2016 Toate Articolele Autorului trimite-mi formele tale marmura din tine albă de culoarea unui vis strălucea în ochii mei viscoliți de patimi surde, erai luncă, erai dor, erai vrajă și abis, erai dragostea din mine ce abia-ncepea să zburde. aveai ochi rotunzi de ciută căutând clipa dintâi, limpezind cristaluri fine, suflet scuturat de rouă, aveai brațele de ceară, așternute căpătâi, tu erai zeița dulce, ce mi-a frânt inima-n două. trimite-mi formele tale cu un vers de
TRIMITE-MI FORMELE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373621_a_374950]
-
N-o pot numi femeie, pentru că nu e deloc matură în acțiunile ei. O să înțeleagă cât de naivă a fost, când o să fie prea târziu. Atunci nu va mai avea pe umărul cui să plângă. Și-a lăsat Malu singur. Zburdă ca o căprioară în libertate, dar se lasă dusă de val și ajunge într-un loc străin, în colții animalelor sălbatice ce-i vor devora carnea, îi vor bea sângele, iar soarele îi va ofili pielea. Eu sunt mulțumit cu
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
pe cer, De socoteală să fac haz, Să nu privesc la ele doar, Pe luciul apei de la iaz. Să deslușesc cea dintâi slovă, Și să mă mir nevinovată, De înțelesul ne-nțeles, Nu să-mi aștept nepoții-n poartă. Să zburd în lanul auriu, Să adun maci și albăstrele, Și după fluturi să alerg, Dar nu în gândurile mele. Dar dacă vii, mă recunoști, Să te oprești din nou la mine, Sau treci tăcută mai departe, Iar eu, rămân o amintire
SĂ FIU MLĂDIȚĂ IAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371493_a_372822]
-
Articolele Autorului IARNĂ TÂRZIE autor, Bertoni D Albert Vai, ce frig este !... și nori plumburii Se strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vrea Din cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadă La streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o
IARNĂ TÂRZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371636_a_372965]
-
poată respira după atâta spaimă și alergătura -OOO, ce romantic fetelor ; elementul asta vrea să mă plimbe cu trenul și speră să mă dea gata cu el. Credeam că ai și tu o mașină, măcar una de tuns oile care zburda pe aici pe plajă întinsă a țărmului gol Ești tare însă,daca zici că ai un tren, e și mai și. Mergem cu trenul atunci , fă o propunere indecentă și te voi urma. -Să ne plimbăm pe faleză , făcu Laur
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
din astral ceresc Și curge-n prea-plinul sufletesc. În suflet, idei abundă Cu o lumină plăpândă. Pe gândirea mea fecundă Să rodească har de trudă. Cine am fost sau voi mai fi, Să duc lumina nopții-n zi... Să-mi zburde doruri pe câmpii... Numai Dumnezeu poate ști. Întrebările-mi voi duce Cu-a vieții povară dulce, La a timpului răscruce, În somnul de veci, sub cruce. Autor Maria Filipoiu (Liga Scriitorilor Români) Referință Bibliografică: De revelion - „FEMEILE CU FLORI ROȘII
„FEMEILE CU FLORI ROȘII ÎN PĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375027_a_376356]
-
nu sunt nici sfânt, nici astru, Sunt un amărât de OM. Mi-ai dat suflet să mă doară, Să mă-ndemne, să tânjească, Să-l păstrez ca pe-o comoară, Să suspine, să iubească; Mi-ai dat inima să-mi zburde, Să se-aprindă nebunește Și să-mi dea povețe-absurde: „Viața-ți trece, deci... iubește!” Mi-ai dat trupul să se ceară Mângâiat, atins, vrăjit, Să se teamă să nu piară Insuficient iubit. Mi-ai dat ochii să absoarbă Farmecul vieții
DOAMNE, SUFLETUL SĂ-MI IERȚI ! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375087_a_376416]
-
în mod direct prin simțurile umane, sau prin niște detalii imediat fizice nu este posibilă.. atunci, ar fi bine să se gândească că poate înlătura astfel exact ceea ce-și dorește, sau doar spune asta..? Lasă-ți omule inima să zburde, N-o bloca și nu ai atâta frică, Că din iubire răul o s-o inunde, Căci blocată va fi atât de mică.. Prima frică pentru care omul dorește în primul rând să primească și apoi să ofere, este aceia că
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (IV). de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373850_a_375179]
-
valsează în ploaie, Mi-e toamnă și îmi pleacă cocorii, Melancolia plutește prin odaie. E vremea de reflecție și căutare... Mi-e toamnă și mă duce nostalgia, Înspre seninul zilelor cu soare Din vremea când zoream copilăria. Și după fluturi zburdam de fericire, Și ascultam povești în fiecare seară, Când părinții mă înconjurau cu iubire... Mi-e toamnă și-aș vrea să-mi fie primavară! Să mă întoarc pe tărâmul tinereții, Corabia cu vise să o înalț pe valuri, Să plutesc
REFLECȚII DE TOAMNĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373899_a_375228]
-
promise printre nămeți, într- o seară dintr-un decembre" d' antan". Timpul se oprea când intrăm în curtea cu vișini și meri de straja lângă casa, pășeam, an după an c-o pleiada de fluturi în plasă, îi lăsăm să zburde pe masa unde merele cădeau, ca-ntr-un ritual, dăruindu-ne din rotundul lor carnal. Ispitele se insinuau, întâi culinar, cu arome de șoapte și priviri fierbinți vegheate atent, circumspect de părinți. Apoi mărul crescu aromind adamic, curios, din edenul
MARUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373903_a_375232]
-
o apuc. Dar nu vreau să mai colind pe unde am mai fost și-am regretat mereu, când din ale dorului unde am băut și-am suferit din greu. Ies în câmp și sorb lumina clară, râd și cânt și zburd ca un zălud și-îmi închipui că e primăvară, că în jur e numai verde crud. Și zâmbesc. Căci cel care exultă este al meu suflet fericit fiindcă de tristeți nu mai ascultă și se simte reîntinerit. 7 ianuarie 2017
ŞI ZÂMBESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373966_a_375295]
-
trei surori și un frate care s-a prăpădit imediat după naștere - am rămas eu cu cele două surori pe care le cheamă Georgeta și Veronica. Hai să alergăm ca dropiile pe câmpia copilăriei voastre, ca mieii ori ca mânjii zburdând în sprinteneala și pacea libertății, întru întâmpinarea grijilor și apăsărilor de mai târziu, pe-atunci cu totul și cu totul străine vouă...! Am avut o copilărie îndestulătoare și am primit o educație aleasă, înnobilată de credință, respect și bun simț
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
Acasă > Poeme > Meditație > STATUILE Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc peste luminile timpului peste câmpuri pierdute în lumini și umbre, paștele sumbre... văd copii,care stau în fața mea, zburdând pe câmpurile pline de flori, iluzii ,visuri,fiori în aerul pur al veacurilor trecute, mă-ntorc să simt vibrațiile tăcute, din bronzul lor de muritori... aleea care duce către soare, statui de fii nemuritori înfrunta veacuri,ploi ,furtuni , cu fața
STATUILE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374002_a_375331]
-
cere iertare c-a nechezat pe limba lui și-acum aproape că piere, ca orice ciocârlie de gorun bătrân, ca orice penaj de sticlete, ars din apropiere de soare . s-a luat în seamă, s-a crezut mânz și-a zburdat ponei de cărat copilăria pe sute de ani, s-a crezut aripat pegas și mândru licorn, în galop s-a crezut aducătorul de vise, calul lui ștefan, scară dublă din fir de mătase, armăsar fără hățuri și fără zăbală când
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]