1,214 matches
-
-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și scutura imperceptibil capul, implorând parcă să fie eliberată. Aproape terminase, oricum, când ușa pe jumătate distrusă fu deschisă și, cu izbitură zdravănă, un războinic robust îl împinse înăuntru pe prizonierul roman. Râsetele se stinseră puțin câte puțin, în timp ce Sebastianus înainta spre centru sălii, cu o atitudine demnă, care stârni hunilor o și mai mare admirație, întrucât intuiau că, fiind un roman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scuipând un dinte în palmă și rotindu-și privirea cu un zâmbet amenințător. Metronius, prompt, se întinse spre mânerul săbiei, însă Ambarrus i-o îndepărtă iarăși: — Nu. Nici o armă. Ar fi prea ușor pentru tine. Dar văd că ai pumnii zdraveni; o să lupți cu ei. Divicone se repezi în fața lui. — Nu! izbucni, desfăcând brațele și căutând parcă să-l protejeze pe roman. La ce bun toată violența asta? Omul acesta curajos e aici ca să ne ajute. E scris că... Metronius, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atacului ce se desfășura pe latura opusă a zidului înconjurător, se adunau în mici grupuri tăcute și observau cu curiozitate trecerea lui Sebastianus și a tovarășilor săi, întrebându-se cine puteau fi și încotro se îndreptau necunoscuții aceia, care, încă zdraveni la trup în cetatea aceea înfometată, înaintau prin mijlocul străzii cu pasul sigur al celui care o țintă precisă. în general, nu vorbeau sau se mulțumeau să schimbe, scurt, păreri în șoaptă. Bubuitul sumbru, ritmic, al loviturilor de berbec umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu era de mirare, fiindcă nu aveau, cu siguranță prea multe motive să-i simpatizeze pe romani. Alții, cei mai mulți, stăteau tolăniți pe iarbă și printre arbuști, mâncând azime cu brânză, pe care le înghițeau însoțindu-le cu câte un gât zdravăn de bere ori hidromel. Nu toți, însă, erau la fel de liniștiți. Alții, mai mult decât de stomacul lor, adesea strâns cu încăpățânare, se îngrijeau de sufletul lor. Divicone, care purta rasa sa călugărească, ședea la umbra unui carpen bătrân și strâmb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care mi se părea că zâmbesc. Adela, trădătoare, asista ca public la faptele mele cavalerești, frumoasă și unică sub umbrela mică, trandafirie. Maica arhondară, pe care n-o mai văzusem de doi lustri 1, femeie de peste cincizeci de ani, dar zdravănă și cu un veșnic aer de războire, isteață și plină de duh, vestită pentru promptitudinea și dibăcia cu care arunca săgeți în dreapta și-n stânga, mă privi ascuțit și mă întrebă cu glasul ei bărbătesc dacă nu sunt cumva... Îi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de ce s-a mai spânzurat, dacă o avea așa de mare?“, s-au Întrebat femeile trecute de treizeci... „Tocmai asta-l chinuia. Unde să-și găsească omul femeia potrivită? Pentru un astfel de melesteu i-ar fi trebuit o iapă zdravănă de tot...“, au zis cele de cincizeci. „Pesemne, Dumnezeu s-o ierte, răposata avea și ea ceva deosebit“, conchiseră cele de șaptezeci... „Vă caută moartea pe acasă și gândul vă este numai la prostii!“, le mustrase Mașa... În sfârșit, babulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deși uneori din tot ce punea În cratiță rămânea doar tăciunele. Toți se Întrebau cum de nu se Îmbolnăvește, cum Îi rezistă stomacul sau ficatul sau gingiile cu care rodea oasele sau spărgea nucile de parcă ar fi avut niște măsele zdravene În gură. În ciuda trupului său sfrijit, babulea părea să aibă o sănătate de fier. Memoria Însă Începea să-i scârțâie din toate Încheieturile. În mintea ei, trecutul era amestecat cu prezentul, formând un timp ambiguu, În care lucrurile vechi coabitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit În buzunare și au plecat acasă. Ippolit trase câteva Înjurături, apoi se potoli. În cele din urmă, Își potoli setea trăgând o dușcă zdravănă de spirt Royal. Altă transpirație, alt chin. Stomacul dădea și el semne de revoltă, iar gâtlejul Îi era parcă dat cu glaspapir. Ippolit avea Însă experiență. Știa că zvâcnetul stomacului e furtună Într-un pahar de nisip și că greața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam, pe care-l mâncă dintr-o Înghițitură, fără să mestece, cu tot cu pieliță și ață, făcând un simplu „hmm“... Castraveciori se găseau la discreție, numai că nici unul nu era Întreg. Fiecare din ei purta urmele unor dinți mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
afla... „Otravă...”. Înapoie sticla fără o altă explicație, ar fi dorit să justifice gestul, Însă,efectiv, nu mai putea deschide gura și, nici să articuleze măcar un singur cuvânt. Contrariat, șeful de echipă duse sticla la gură sorbind câteva Înghițituri zdravene, apreciind. „Probabil, ați făcut-o lată aseară, domn’ inginer. Puțină odihnă nu strică...!” Tony Pavone zâmbi forțat. Mai făcu o tentativă să le adreseze cîteva cuvinte, Încercare zadarnică. Capul Îi vâjia, iar câteva momente avu senzația unor unor stupide „Halucinații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și pur și simplu ca un stimul dezirabil pentru minte, doctorul Lal recomanda fabricarea berii În coloniile de pioneri. Pentru bere e necesar oxigen, pentru oxigen grădini, pentru grădini sere. Un scurt capitol era dedicat selecționării florei lunare. Mda, membri zdraveni ai regnului vegetal trăiau În antreul lui Margotte. Deschideai două uși și iată-i: tulpini de cartof, avocado, plante de cauciuc. Doctorul Lal se gândea la hamei și sfeclă de zahăr. Sammler se gândi: Nu ăsta e modul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Lui Wharton patru telefoane Îi dăduse dintr-o bombă plină ochi. El spusese că trebuie să-și facă somnul; era după unu noaptea; era ciufut cu somnul, cu sănătatea. În cele din urmă dăduse buzna peste el cu un sărut zdravăn. Strigase: „O să ne futem toată noaptea!“. Dar mai Întâi trebuia să facă o baie. Pentru că tânjise după el toată seara. „O, femeia e un sconcs. Atâtea mirosuri, unchiule“, spuse ea. Scoțând tot, dar trecând dresul cu vederea, se aruncase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sub arborele de cauciuc cu frunze Îngălbenite. În plus, am fost singurul lor client cît m-am Învîrtit pe acolo. Fata cea ursuză stătea dincolo de tejghea, aplecată reviste săptămînale, iar proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia se mișca de colo-acolo, ștergînd mesele. Și ori de cîte ori termina cîte o masă, arunca o privire celor pe care le ștersese Înainte și ofta din rărunchi. Dacă ar fi să mai adaug ceva, presupun că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pușcării. Nu știam nimic despre asta, cu excepția vagă legată de „frații” bunicii mele din Oastea Domnului. Nu știam că avem de ce să fim fundamental supărați. Pentru noi, porcăria a început după ’71, când bestia din Împușcatul a prins o bucată zdravănă de paranoia. Atunci, istoria a devenit esențial ancilară și teleologică. Toată trebuia să curgă într-o finalitate care era tiranul devenit extract total de ființă națională. Vezi, poate de aceea este bine că noi doi avem vârste diferite și percepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pâine, apoi a închis repede coșul, dar nu înainte ca eu să fi apucat să văd că înăuntru era un munte de pâine. Asta e pâinea mea de casă, a spus. Făcută după o rețetă proprie. A rupt o bucată zdravănă, ca un om căruia îi place să guste viața din plin, și s-a apropiat de mine. Începeam să văd care era ideea: plănuia să mă seducă cu ajutorul pâinii - odată ce i-aș fi gustat creațiile, aveam să-mi pierd capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mama și Helen, cu brațele întinse la nivelul urechii și cu degetele arătătoare unite în forma unor pistoale imaginare, au dat încet ocol apartamentului imaginar, cu genunchii îndoiți și fundurile împinse în afară. — Stai! a zbierat mama, trăgând un șut zdravăn în ușa de la bucătărie. S-a deschis cu o violență neașteptată și s-a izbit cu putere de ceva care s-a dovedit a fi tata. —Cotul meu! s-a tânguit el, apărând de după ușă, ținându-se de mână, chircit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
erau variate și necruțătoare - precum și îngrijorător de aleatorii. Nu exista o listă binedefinită, dar iată câteva exemple. Bărbații care nu mâncau carne roșie erau Mângâietori Delicați. La fel cei care foloseau balsam după ce se bărbiereau în loc să își tragă o săpuneală zdravănă cu aftershave înțepător peste pielea lor sensibilă. Bărbații care îți observau pantofii și poșeta erau Mângâietori Delicați (sau Băieți Veseli). Și cei care spuneau că pornografia era o formă de exploatare a femeilor erau Mângâietori Delicați (sau mincinoși). Bărbații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e? În majoritatea timpului, adică nu neapărat în seara asta, deși și azi e foarte rău, mi se pare că lentilele prin care privesc lumea au fost dereglate, astfel încât toată lumea pare mult mai departe, înțelegi? Am mai luat o dușcă zdravănă de Martini. — Singura perioadă când mă simt aproape normală e când sunt la lucru, dar asta e pentru că nu sunt cu adevărat eu, ci joc un rol. Vrei să-ți spun la ce mă gândeam în timp ce mă uitam la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și nu avea să se umple de pasageri decât a doua zi. Mama mi-a dat, la fel ca și tatei, o bucată de ghimbir că să mestecăm spre a nu avea rău de mare, ea însăși luând o bucată zdravănă. Curând se făcu seară și ne-am lăsat cuprinși de somn, nu înainte de a fi mâncat niște perișoare din carne pe care ni le trimisese gazda noastră. Încă din zori am fost treziți de țipete și de înghesuială. Zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lapte pentru micul dejun regesc. Locuitorii trebuiau să-și mulgă caprele, apoi să vină fiecare cu găleata s-o toarne în burduf. Date fiind dimensiunile acestuia, fiecare sătean și-a spus că și-ar putea îndoi laptele cu o cantitate zdravănă de apă, fără ca nimeni să-și dea seama. Astfel că, a doua zi de dimineață, regelui și curtenilor săi le-a fost turnat un lichid aproape transparent care nu avea alt gust decât cel al zgârceniei. Totuși, dacă îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ospiciu sunt nebunii, cărora le sunt rezervate mai multe încăperi. De teamă să nu facă ceva rău, sunt ținuți permanent cu picioarele în lanțuri. Pavilionul lor se află de-a lungul unui culoar ai cărui pereți sunt înveliți în scânduri zdravene, și doar gardienii cu experiență cutează să se apropie. Cel care le dă de mâncare este înarmat cu un baston gros și, dacă vede că vreunul dintre ei este mai agitat, îi altoiește o ploaie de lovituri, care sau îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu și-a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt de sărac și joacă teatru ca să pot aduna câțiva bănuți cu care să-i cumpăr de mâncare. Punând mâna pe un ciomag, îi trase animalului câteva lovituri zdravene pe spinare. Hai, acuma sus! Dar măgarul nu se clinti din loc. Măscăricul continuă: — Locuitori din Cairo, sultanul a dat un edict: toată suflarea trebuie să iasă mâine cu mic cu mare ca să asiste la intrarea sa triumfală în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oprire am făcut-o la cocioaba Khadrei, lângă Ghizeh, unde am petrecut o noapte, înainte de a ne îndrepta împreună cu Bayazid, în vârstă atunci de un an și patru luni, spre Bulak, marele port fluvial al orașului Cairo. Mulțumită unui bacșiș zdravăn, ne-am putut îmbarca fără zăbavă pe o djerma care transporta spre Alexandria o încărcătură de zahăr rafinat ce provenea din fabrica personală a sultanului. Ambarcațiunile erau numeroase la Bulak, iar unele erau chiar foarte confortabile, numai că eu țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voci din ce în ce mai puternice comparativ cu a lui Sampath, imnurile înălțându-se, unduindu-se și plutind deasupra acoperișurilor. Sampath se întreba dacă nu cumva ar putea alunga ceața din mintea sa cu un ceai tare de dimineață și cu un spălat zdravăn pe dinți sau dacă ar putea umple vreodată golul din burta sa. Coborând treptele înapoi în casă, se întâlni cu Ammaji care tocmai pornea cu bidonul de lapte, cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ar trebui să își ia pantofi noi de la Bata. Dacă arată așa, n-o să ajungă nicăieri. Hai, lasă-l în pace, spuse Ammaji. Stelele îi sunt prielnice. E doar o etapă temporară. Dacă îi faci în fiecare zi un masaj zdravăn la cap, piedicile din calea progresului vor dispărea imediat. — Pfu, pufni domnul Chawla. Progres! De când s-a născut, băiatul ăsta a progresat consecvent în direcția greșită. În loc să încerce să avanseze, a luat-o la vale și acum aproape că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]