1,562 matches
-
Cine o să mă mai protejeze? Surori dragi, o să fim împresurate de demoni. Avea ochii măriți de groază. - Locul acesta, acest copac, aici este ea, zeița mea micuță, Nanșe. Surorile se ridicau s-o asculte pe Zilpa vorbind despre propria ei zeitate, adică ceva ce se făcea doar pe patul de moarte. Sora lor se simțea la capătul puterilor și avea vocea înecată în lacrimi în timp ce le spunea: - Și voi, surori ale mele, sunteți și voi condamnate. Zeitățile voastre sunt legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vorbind despre propria ei zeitate, adică ceva ce se făcea doar pe patul de moarte. Sora lor se simțea la capătul puterilor și avea vocea înecată în lacrimi în timp ce le spunea: - Și voi, surori ale mele, sunteți și voi condamnate. Zeitățile voastre sunt legate de locul acesta. Aici suntem cunoscute și aici știm cum să ne servim idolii. Să plecăm va însemna să murim. Sunt sigură de asta. Se lăsa tăcerea. Bilha era singura care se încumeta să vorbească: - Fiecare loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dragostea lor, încălzită de marea lor pasiune. Mamele mele gemeau încet ca să fie alături de mine. Dacă aș fi putut vorbi, le-aș fi asigurat că eram pe deplin fericită. Pentru că toate stelele cerului intraseră în pântecul meu în spatele picioarelor micuței zeități zâmbitoare. În cea mai dulce și sălbatică noapte de la separararea apelor de uscat, a cerului și a pământului, eu stăteam întinsă și gâfâiam ca un cățel, simțeam că mă învârt prin văzduh. Și când am început să cad, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adorau și-mi atribuiau mie felul lui drăguț de a fi și calmul plăcut de care dădea dovadă. În fiecare zi, îmi sărutam degetele și apoi atingeam statuia zeiței Isis, oferindu-i mulțumiri pe care ea le transmitea apoi multelor zeități ale Egiptului ale căror povești nu le știam, dar le mulțumeam tuturor pentru darul pe care îl reprezenta fiul meu. Înălțam mulțumiri ori de câte ori fiul meu mă lua în brațe și la fiecare șapte zile rupeam o bucățică de pâine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că religia reprezintă "relația omului cu sacrul din preistorie și până în zilele noastre" Tema propusă, „Omul și religia”, rămâne una inepuizabilă, cu păreri divizate, dificil de tratat. Unii pretind că religia a apărut datorită slăbiciunilor omului, inventând tot felul de zeități și închinându se acestora. Așa explică aceștia prezenta religie la toți oamenii din toate timpurile. Alții susțin că religia reprezintă un bun mod de a manipula pe oameni și că exercită o influență covârșitoare asupra oamenilor. În antichitate oamenii vorbeau
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
Dar Tabitha încă se afla sub vraja laudelor lui MM. —O, da! zise ea veselă. Dacă MM crede că pot... Încă se uita la MM cu o privire adoratoare, ca și cum ar fi fost o păstoriță din Balcani și MM o zeitate care din moment în moment trebuia să înceapă să plângă cu lacrimi de sânge. — Bineînțeles că poți, zise MM cu simplitate. Doar n-o să te lași descurajată de o glumiță stupidă. Dacă vrei, putem repeta scena mâine după-amiază. — Cum crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în ea. În sfârșit, doamna Duffield și ginerele ei aveau despre ce să discute. Și ce fel de îngrășământ folosești? a întrebat ea. Pe sub masă, lui Alice i s-au chircit degetele de la picioare. Te rog, a implorat ea orice zeitate care se găsea pe recepție. Te rog, fă ca Jake, idealist și profet cum e el, să nu fie sincer până la capăt. Măcar de data asta. Fă să fie diplomat. — Îngrășământ? a rânjit Jake. Folosesc cel mai bun și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atașare de viață prin aparențe de distrugător; un fals nihilism. Căci nu tuni și fulgeri decât dintr-o poziție absolută într-o valoare. Iov iubește viața cu o pasiune bolnavă, iar Regele Lear se sprijină în orgoliu ca într-o zeitate. Toți profeții Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Și în numele nimicului poți azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănțuire necruțătoare și incendiară, un absolut în ton direct, o năvală de distrugere
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
secolul al XIV-lea î. Hr., în epoca faraonului Amenofis al IV-lea. Acesta s-a convertit la cultul monoteist al lui Aton și în cinstea lui și-a preschimbat numele în Ikhanaton. A încercat să taie din rădăcină politeismul cu zeitățile și idolatriile străvechi, ajungînd chiar să interzică folosirea pluralului de la cuvîntul "zeu". I s-a înălțat o nouă capitală departe de Teba și de reședința tradițională a preoților lui Amon, numele ei fiind Akhetaton, "Zarea lui Aton". În Egipt, ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
strictă decît cea închipuită de magistrul său, Ikhanaton. Căci Moise tăiase orice punți între Aton și Regele-Soare. Întreaga lor ființă trup, simțire, gîndire se răzvrătea contra poruncilor unei religii care se apleca atît de puțin asupra celor omenești. Împotriva unei zeități apărînd precum ne-o arată Schonberg în opera Moise și Aaron: "De negîndit pentru că-i nevăzut, veșnic același, nemărginit, atotputernic". Și de-ar fi fost doar atît. Dar cînd o învățătură se află în faza ei de revelație, adică vine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ele sunt agenții educației morale (apud Bălcescuxe "„Bălcescu,Nicolae"), din cauza capacității de jertfire. În calitate de „mume de familie”, femeile educă moral națiunea. Liberalii români au omagiat „femeia Madonă” a cărei puterexe "„putere" vine din iubire: „Ea este o «ființă îngerească», o «zeitate care trăiește numai din veața noastră, n-are altă bucurie decât bucuria noastră, nici altă fericire decât fericirea noastră»” (a se citi: a soților și fiilor) (Bălcescuxe "„Bălcescu,Nicolae", Opere, tomul I, vezi Popaxe "„Popa,RalucaMaria", 2002, pp. 32-33). Superioritatea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de la alții mai dotați. Toată această umilință (sau mai bine zis: strategie a umilinței) este contrazisă de efortul pentru rafinarea versului. Citite normal, versurile spun deva, de regulă o dorință rușinată de văpăile ei iuți. În acrostih se dezvăluie numele zeității care domină această misterioasă mitologie a durerii: Zoica, Lucsandra etc. Trebuie oarecare știință (și acolo unde există o știință, o tehnică a versului, există și o conștiință a posibilităților lui estetice) de a Împreuna silabele pentru ca, la urmă, numele scump
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spre primăvara logodnei. SÎnt imagini, nici vorbă, gata făcute: zîmbetul „vesel” strălucește pe buze, chipul este „dulce ca blîndețea”, sînul „ușure”, În pieptu-i Edenul e „Însinuit”, copila e „zîmbindă ca cerul, ca el trăsnitoare”, ființa ei este o combinație de zeități etc. Toate acestea indică o Înseninare a condeiului, paralel cu diminuarea simțului moralizator. În afara unei trimiteri: „marea-cuviință Îți dă al său glas” - nu sînt formulate opreliști morale. Copila cu pasul mâi mîndru decît acela al Aurorei (să reținem transparența, diafanitatea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are loc „geneza ideii de supranatural”, „se produce un transfer al „esenței umane” În criptic, adică are loc un act de creație prin care cripticul devine treptat zeitate”. ( /25). Este valorizat aici conceptul de sacru, deoarece așa cum remarcă A. Marino, Eliade „operează el Însuși cu noțiuni complet desacralizate”. ( (156157), astfel Încât, riguros vorbind, „tipologia sacrului, toată gama de Întrupări ale mitului, arhetipului, simbolului, reprezintă În fond niște modalități ale
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Lumea. Dacă te-aș săruta, atunci ar fi indiferența mea ca o lume exterioară. Ar fi un material de luat în seamă, dar totuși un material în sine. Dacă tu m-ai săruta, atunci te-ai săruta pe tine ca zeitate. Ați fi la fel de exclusiv în a doborâ în pumni un om, ca și atunci când ai săruta un om. EL: Natura în sine, pielea frumuseții, înscenări, propunerea unui lucru unic, spintecarea realului adevărat, elita ca o condiție. Credeți că singurătatea poate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-i așa? EL: Poveștile mele au toate aceeași origine, grajdul poporului și serbarea porcilor. EA: Trebuie să te poți distanța de dumneata, chiar dacă ajungi la o pierdere care nu te amuză. Serbarea, grajdul, ciuma porcilor, toate sunt porunci ale unei zeități, care recrutează fără milă și râde ca un tâmpit, când cei mai tineri îi mănâncă excrementele. O explozie și apoi întuneric Scena a șaptea Un depozit de fiare vechi, dar unul care nu bate la ochi. EL și EA se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
De exemplu, putem măsura cât de lung este drumul de la Alba Iulia la București sau cât de departe este pământul de lună. Alte credințe nu pot fi demonstrate sau respinse. Spre exemplu, oamenii din toată lumea cred într-un număr de zeități. Mulți oameni susțin că există unele forme de viață după moarte în timp ce alții nu sunt de acord cu această idee. Dezvoltând explicația termenului în înțelesul științelor socio-umane, trebuie să spunem că credințele sunt judecăți de valoare ("Dreptatea înainte de toate", spre
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
scriitorului englez, elementele creștine se îmbină frecvent cu cele antice, personajele invocă, deopotrivă, ajutorul sfinților, dar și al unor zei păgâni. „Acele laturi prin care catolicismul popular se leagă de antichitate, de invocările păgâne, de jertfele și obiceiurile, de cultul zeităților, au persistat cu cea mai mare îndărătnicie în conștiința poporului.” 514 În romanul său, Elegia madonnei Fiammetta, Giovanni Boccaccio își determină de multe ori eroina să apeleze la protecția unor zeități precum Venus sau Amor. Putem vorbi despre un sincretism
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de invocările păgâne, de jertfele și obiceiurile, de cultul zeităților, au persistat cu cea mai mare îndărătnicie în conștiința poporului.” 514 În romanul său, Elegia madonnei Fiammetta, Giovanni Boccaccio își determină de multe ori eroina să apeleze la protecția unor zeități precum Venus sau Amor. Putem vorbi despre un sincretism cultural, dar și religios. Visele reprezintă o altă credință ocultă, privită uneori cu neîncredere, alteori acceptată 515 . Ele prevestesc sau dezvăluie ulterior întâmplări nefericite (cum ar fi moartea unei persoane dragi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și care relatează despre originea sau realizările lor. Pentru Venus, de exemplu, preferă versiunea în care Adonis este primul ei soț, și după moartea lui, cade într-o frenezie senzuală, care duce chiar la distrugerea propriei frumuseți. Boccaccio neagă divinitatea zeităților păgâne, oferindu-le miturilor o interpretare 175 eufemistică: au fost oameni reali, ale căror identități și vieți au fost amplificate de-a lungul sutelor de ani până ce au devenit zeități. Este poate o încercare realistă a autorului de a se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care duce chiar la distrugerea propriei frumuseți. Boccaccio neagă divinitatea zeităților păgâne, oferindu-le miturilor o interpretare 175 eufemistică: au fost oameni reali, ale căror identități și vieți au fost amplificate de-a lungul sutelor de ani până ce au devenit zeități. Este poate o încercare realistă a autorului de a se apropia de miturile păgâne. Privește nașterea Minervei din capul lui Zeus ca pe o eroare ridicolă, și pentru a face povestea castității ei mult mai credibilă, s-a inventat episodul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este privită ca o artă, cunoaște o adevărată stilizare, asemănătoare cu arta poeziei. Scrierea este alegorică, are aspectul unei fabule și valorifică motive cunoscute în epoca medievală: paradisiaca grădină a iubirii (prefigurând o atmosferă curtenească, galantă), descrierea templului lui Venus, zeitate protectoare a îndrăgostiților, care guvernează întreaga fire, inscripțiile de pe 669 Phillipa Hardman, Chaucer's Man of Sorrows: secular images of pity in the Book of the Duchess, the Squire's Tale and Troilus and Criseyde, în „The Journal of English
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tale and Troilus and Criseyde, în „The Journal of English and Germanic Philology”, April 1994, vol. 93, nr. 2, p. 211. 670 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 184 poartă care trimit la Dante 671, pretutindeni în acest parc se zăresc zeități și personaje mitologice. Fabula aceasta cu păsări reproduce, in nuce, imaginea societății engleze medievale, căci păsările se grupează după rang și cunosc o ierarhie foarte bine structurată. Momentul temporal ales nu este întâmplător primăvara, autorul are o predilecție pentru acest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
publică, preferând înjosirea personală celei sociale, de care s-a salvat prin actul suicidal. 703 Victimă a paradoxurilor și a ideologiei antice, Lucreția s-a sinucis din cauza zelului roman pentru glorie și teama de rușinea publică, din cauza credinței în niște zeități care nu cunoșteau căința și cedarea, care erau intransigente, de unde și actul decisiv al femeii. Lucreția a ales moartea tocmai pentru a arăta că i-a displăcut profund situația în care a fost implicată, dar și din teamă și rușine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste de dragoste în maniera literaturii cavalerești este situată în cadrul unei rame epice clasice. Personajele acționează potrivit convențiilor dragostei curtenești, dar peste tot domină figurile zeităților antice. Din fuziunea acestor două imagini, clasică și medievală, provine și nota umoristică subtilă a povestirii: avem o narațiune în maniera epicii antice, căreia însă îi lipsește eroul legendar și faptele vitejești mitice, dar și o poveste de dragoste cavalerească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]