798 matches
-
reușise prima oară la examenul de admitere la facultate: umblase toată dimineața, se întorsese la căminul studențesc, incapabil să pună ceva în gură, se culcase cu încăpățânare, el care nu dormea niciodată după-amiaza, până a venit cineva și l-a zgâlțâit, trezește-te domle, s-au afișat rezultatele, nu te cheamă Vlădescu Andrei? și s-a dus la universitate încercând să vadă peste capetele celor mulți și îngrămădiți listele, numele jucându-i în față când le-a citit prima oară, neînțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
buză și urmărind activitatea de pe terenul de adunare. Doi britanici tîrau o parașută și un container prin ușa casei paznicilor. Un al treilea bărbat stătea pe acoperiș, uitîndu-se spre cîmp cu un binoclu japonez. — Domnule Tulloch... Jim trase de poartă, zgîlțîind Închizătoarea și lanțul greu. Domnule Tulloch, ai Încuiat porțile. Tulloch se uită nemulțumit la Jim, evident nerecunoscîndu-l pe acest băiat de paisprezece ani, În zdrențe, și clipi bănuitor spre cartușul de țigări. — De unde dracu ai apărut? Ești englez, băiete? — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hac ciomăgindu-l. Printr-o răsturnare de roluri, Asahina va fi până la urmă cel care, povestindu-și propriile fapte de bravură din timpul revoltei lui Wada și vrând să le ilustreze, își va uni gestul cu fapta și îl va zgâlțâi zdravăn pe Emma așa cum își zgâlțâise și dușmanii, silindu-l pe umilitul rege să-și ceară în final iertare. Un alt ky:gen, Ts-en, tipic pentru forma parodică a interludiului, reia structura spectacolului no, cu toate personajele și componentele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de roluri, Asahina va fi până la urmă cel care, povestindu-și propriile fapte de bravură din timpul revoltei lui Wada și vrând să le ilustreze, își va uni gestul cu fapta și îl va zgâlțâi zdravăn pe Emma așa cum își zgâlțâise și dușmanii, silindu-l pe umilitul rege să-și ceară în final iertare. Un alt ky:gen, Ts-en, tipic pentru forma parodică a interludiului, reia structura spectacolului no, cu toate personajele și componentele sale: shite, waki, ky:gen, cor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ca și farfurioarele. Ceștile erau pline cu lapte cald încă. Oamenii casei, înspăimântați de contopire, fugiseră cu puțin mai înainte de sosirea noastră. Sprâncenatul nostru brigadier măsură cu privirea, ușa grea și bine zăvorită a camerei vecine. Apăsă pe mâner, o zgâlțâi, se dădu un pas înapoi și repezind cu sete patul carabinei, sfărâmă tăblia de stejar. Doi rezerviști încărunțiți îi săriră în ajutor, rupând zăvoarele, dar se opriră în pragul odăii, cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub care candela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dormea, afară de doamna Pipersberg, din camera căreia răzbea o dâră slabă de lumină. Desigur că se pregătea pentru „rondul de noapte”. „Fac scandal!” mă răstii ciocănind a două oară în geamul mat de la ușa Albertinei. Fiindcă nu îmi răspundea, am zgâlțâit ușa cu putere. Mă cuprinsese o surescitare inexplicabilă. Tăcerea complicilor mă făcu să-mi pierd cumpătul. În alte împrejurări, sunt sigur că mi-ar fi fost egal, dacă o companie de pompieri ar fi plecat istovită de brava generozitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atâta timp cât avea un amărât care să o facă. Trecu ceva vreme, dar În final, agentul murmură un „Da, domnule“ și apucă hotărât clanța. Era o ușă care se urnea greu, având balamalele Încovoiate și ruginite. Agentul scrâșni din dinți și zgâlțâi ușa. Se deschise cu un scârțâit, lăsând să iasă cel mai teribil miros de care avusese parte Logan În toată viața lui. Toată lumea se trase Înapoi. O avalanșă de muște albastre moarte căzură de pe ușa care se deschisese direct În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scîrțîia și se zgîlțîia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
e frică. Picioarele... ceva nu era În regulă cu ele... o nepotriveală pe care o simțea, nu o Înțelegea... Ca o sfârșeală la o femeie zdravănă sau ca petele de sânge de pe satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări din secolul al paisprezecelea, cu vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dorești de la mine! Oh, Doamne, facă-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă sămânța care a prins să încolțească în inima mea este voia Ta... CAPITOLUL X Chiar înainte să se crape de ziuă se trezi brusc, zgâlțâit de cineva. Treptat, în ochii săi împăienjeniți se înfiripă chipul lui Yozō. Acesta îi zâmbea ca o mamă sculându-și copilul și după surâsul lui samuraiul își dădu seama ce tot încerca el să-i spună. — Oh! Sări ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lansări de carte, polemici în presă, lecturi în străinătate, pledoarii pentru resurecția spiritului critic... o încercare onestă de a propune o alternativă culturală viabilă, în replică la "oferta" săracă a Iașului literar oficial. Proiectul aparține acum trecutului, fără să fi zgâlțâit prea tare inerția vechilor structuri, însă rămân niște autori și niște cărți din acei ani, precum și principiile aduse în discuție. Care au fost modelele tale culturale? Cum ai ajuns la ele? Cât de rușine ți-a fost când cei din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Oricum, materialul de bază pentru artist, indiferent de arta pe care o practică, indiferent de epocă, este omul, această ființă uriașă și îngrozitor de mică, această proiecție a lui Dumnezeu care e, în același timp, o biată gânganie care încearcă să zgâlțâie tronul divinității ca să se cocoțeze el acolo. Ne putem împrieteni cu câinii, cu papagalii, cu urangutanii sau cu pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât cu omul. În afara omului nu se poate face nicio biserică. Dacă pe pământ ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ehe, stați, mai stați! Nu înseamnă că dacă am venit o să vă dau marfă. Mai am treabă. Și într-adevăr a deschis magazinul pe dinafară și l-a încuiat pe dinăuntru. La acestea am ieșit din rând, am început să zgâlțâi ușa și să lovesc cu picioarele în ea. El a revenit foarte calm, și în momentul acela un val de proteste s-a auzit în mulțimea care stătea la coadă. Dar, spre stupoarea mea, nu erau adresate vânzătorului, ci mie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă, o dată la o oră, de pildă, un Gaz, apariția și dispariția lui îți amintea de un bondar care a nimerit într-un stup
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
activ și am participat la numeroase proiecte, cum ar fi Lecturi Urbane, unde am pictat. Acum trag mâța de coadă pe Hypestreet.ro. Delirul lipsei efective Stam culcată alăturea și-mi înfășuram capul slut în păru-ți lung, suspinam. Mă zgâlțâiam de fiori cum mă zgâlțâiam de mine însămi uneori, îmi părea că ninsoarea e de săpun, dar ce vorbesc... Privii pe geam, sufla viforul de aprilie, nu mai contenea jumulirea îngerilor, troienea cărările. Asta mi-ești, zburzi din somn în
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
numeroase proiecte, cum ar fi Lecturi Urbane, unde am pictat. Acum trag mâța de coadă pe Hypestreet.ro. Delirul lipsei efective Stam culcată alăturea și-mi înfășuram capul slut în păru-ți lung, suspinam. Mă zgâlțâiam de fiori cum mă zgâlțâiam de mine însămi uneori, îmi părea că ninsoarea e de săpun, dar ce vorbesc... Privii pe geam, sufla viforul de aprilie, nu mai contenea jumulirea îngerilor, troienea cărările. Asta mi-ești, zburzi din somn în trezie, sălbatică și dezorientată, ca
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
una după alta, educația și cultura coboară la nivelul Indiei, serviciile publice se prăbușesc, totul din cauza nebuniei Teritoriilor care ne distruge. Cum a spus șoferul de taxi? De când a căzut asupra noastră gunoiul ăsta În ’67, ne pierdem țara. Fima zgâlțâi telefonul, Îl lovi de masă, Îl scutură, Îl trânti, Îl Înjură și Îl imploră, dar nu-i folosi la nimic. Până Îi veni ideea că vina era de fapt numai și numai a lui: de câte ori refuzase să dea atenție avertismentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Într-o lumină nouă. Într-o clipă se simți ușurat: destinul Însuși intervenise pentru a-l salva de orgia nocturnă. Cuvintele „insulă pustie“ Îi umplură inima de bucurie. Va fi minunat să petreacă o seară liniștită acasă, furtuna putea să zgâlțâie geamurile cât voia, el va deschide caloriferul, și va așeza În fotoliu și va Încerca să se apropie puțin de celălalt Fima, cel adevărat, În loc să se epuizeze cu eforturile diplomatice de-a Împăca două femei jignite, ca apoi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
luat primul teanc de 100 și am scos elasticul. Capul îi alunecă de pe umărul meu. Hai, o să ne distrăm. Își ridică iar privirea. Am început să număr. —Trei mii, am spus când am terminat primul teanc. A trebuit să o zgâlțâi ușor ca să o fac să scrie numărul în carnețel. — Scrie trei și trei zerouri. Când am luat un alt teanc de bancnote, am auzit ușa deschizându-se în spatele meu. —Ce faci? Picioarele goale ale lui Madeleine erau pe covor, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îi tremură mâinile. Vede cum silueta ei își pierde claritatea. Pe chip îi apare o expresie neliniștită. Ce naiba se întâmplă? Țiuitul iritant de fundal se întețește. Undeva, pe un deal din depărtare, vântul începe să bată din nou cu putere, zgâlțâind punctul de contact al circuitului care leagă cele două lumi, încercând să distrugă conturul lui Eri. Semnificația corpului ei fizic se erodează.“ - Haruki Murakami, În noapte gogol.jpg Atenție, urmează stația GOGOL (IĂ Vasile Ernu Dragă Bogdane, Mersi de scrisoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
zăceau tolănite peste el în fotoliul imens.“ Acțiunea are un ritm alert, dar nu captivează, pentru că, de fapt, nu se petrece nimic care să prezinte cu adevărat interes. Totul se rezumă la o agitație exterioară, ca a crengilor unui copac zgâlțâit de vânt. Crengile se zbat necontenit, dar copacul rămâne la locul lui, astfel încât spectacolul acestei zbateri fără semnificație devine în cele din urmă plictisitor. Greu de suportat sunt clișeele genului. Protagonistul romanului o găzduiește la un moment dat, în propria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un profesor de muzică gras și îndesat, al cărui Trandafir sălbatic cântat cu o voce pițigăiată noi îl acompaniasem cu sunete și mișcări abrupte de jazz, m-a mustrat numai și numai pe mine și a îndrăznit chiar să mă zgâlțâie, la care eu i-am apucat cravata cu stânga și am strâns-o până când aceasta, confecționată din hârtie, din cauza războiului, s-a rupt de sub nod, ceea a fost, din nou, un motiv mai mult decât suficient ca să fiu mutat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frica îl părăsea; chiar dacă, mai târziu, ea avea să-mi ia în stăpânire somnul, instalându-se confortabil în el, ca un oaspete pe termen lung ce era. Oaspeți la masă Când jandarmul de front mă livrase la Marienbad și când, zgâlțâit de febră, am fost băgat într-un pat cu așternuturi curate, Führerul nu mai exista. Se spunea că ar fi căzut în lupta pentru capitala Reich-ului. Dispariția lui a fost ca un lucru care era de așteptat. Și nici mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea - când, în apropiere de Roseneck, în vitrina unui negustor de aparate de radio, Anna și cu mine am văzut pentru prima oară ceva licărind alb-negru la televiziune, și în timp ce polemica artistică dintre Karl Hofer și Will Grohmann încă mai zgâlțâia Academia de Artă până jos, în atelierul de ghips - mama mea era tratată ambulatoriu, iar noi ne-am mutat în Schmargendorf, unde gazda noastră, o nemțoaică din Rusia, o punea o dată pe săptămână pe femeia ei de serviciu, care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mult timp. Stanca, femeia asta palidă cu doi nuferi zugraviți pe sub obrajii vesteji... Se întreba uneori, cu lacrimi de cristal în colțul gurii: -Când o să se termine totul? Însă viața trecea peste ea apăsat, tot mai apăsat... Și, adesea, o zgâlțâia tare de umeri, întrebând-o sfidător -Mai trăiești? Trupul mi se îngreunează de povara amintirilor și coboară vertiginos spre casa viselor mele. Adorm. Cele două aripi îmi veghează liniștite somnul. În mine se trezește iar lumea din oglindă .Dor le-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]