767 matches
-
în Iugoslavia..., da, da, aud... și că l-au prins... și ca să scape de condamnare tu ai acceptat să-ți torni colegii... Dosar nr.: Hai sictir, criminalule...! De unde ai mai scos și tîmpeniile astea? Plutonierul:... Nu eu... spiritul... Dosar nr.: (zgîlțîind masa, căreia îi cade un picior, apoi încă unul) Bă mortule, te bag în mă-ta... mai bine spune tu cum ai scăpat cînd te-au prins cu valută la aeroport... îți mai pune dracu' o floare de acuma, că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lupii care au mîncat un om. Ei umblă pînă la miezul nopții. Trimis Să nu te excrementezi pe marginea drumului, căci se poate întîmpla ca cineva, făcînd „de trimis“ [un descîntec] cuiva, să te apuce pe tine și să te zgîlțîie. Tunet Cînd tună, pușcă Sf. Ilie după draci. Tunetele sînt vaietele scoase de duhurile rele cînd Dumnezeu, la aprinderea făcliilor, le gă sește cînd scapără, apoi le săgetează. Cînd tună, merge Sf. Ilie la plimbare cu trăsura lui cea mare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din ce spectacol e patul acela de spital, cu un manechin în el. Văd că femeia se albește: Ce... manechin? Ăla din culise. Sufleuza se apropie de pat, temătoare, și trage cearceaful: sub el, dormea Florin, scenograful teatrului. Femeia-l zgîlțîie și-i strigă că-ncepem repetiția, să se scoale. Boemul, ușor mahmur, asta și face: mă salută și pleacă vioi, spre baie. Aflu ulterior că, uneori, cînd întîrzie prin oraș și nu mai prinde autobuzul, doarme-n patul din culise
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai putea avea loc deoarece protagoniștii ei... fugiseră, cu o zi înainte, în Germania! Directorul teatrului a făcut o explicabilă criză de nervi, juriul a amenințat cu reclamații, teatrul a pierdut o mențiune sigură, viața culturală a Timișoarei s-a zgîlțîit o secundă. Dar după spectacolul Teatrului Maghiar (că ăștia nu fug din România!) și după cel al Naționalului, dar mai ales după masa copioasă de la Beregsău unde era cel mai mare complex porcin din România și după degustarea de la Recaș
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Manu Nedeianu, Dellakeza, Cozorici, Rauțchi, Silvia Popovici, Gina Patrichi ș. a.! E tristă însăși devenirea întru artă a artistului nostru, crescut într-un mediu elitist (oarecum cosmopolit) și lansat într-o lume a dictaturii proletare. Cartea scoasă de Florica Ichim te zgîlțîie din două motive: 1) injustițiile repetate cuprinse-n ea; 2) prejudecățile artistice, comoditățile & manierismele acuzate de V.M. E un manual teatral, risc azi afirmația, de talia celor semnate (direct ori nu) de Stanislavski, Meyerhold, M. Cehov, Szaina, Kantor, Brook, Grotowski
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și formulei auctoriale obsedante, tiparul este întărit ireversibil de comparația finală: "ca un copil lacom". Dinamica imaginii se sprijină pe un intens metaforism personificator. Asaltat de anterioare senzații iritante și dureroase ("Vîntul...îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgîlțîia inima"), torturat de așteptarea in(de)finită, de pînda fără răgaz, Bologa resimte întîlnirea cu lumina într-o disproporție senzorială răvășitoare. Agresivă, lumina apare minții lui Bologa "stîrnită parcă de sfidarea lui". De reținut este și alternarea poziției dominatoare (sfidarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să-și facă toaleta, iar eu eram În bucătărie să-i aduc platoul cu micul dejun, aud țipătul mamei, din camera ei. CÎnd am intrat, bunica privea cu ochii larg deschiși, fix spre icoană, iar mama o striga și o zgîlțîia de umeri. İ-am luat și eu mîinile și am Început să i le masez. După cîteva minute privirea bunicii a devenit din nou vie, m-a strîns de mînă și a surîs ca pe vremuri. Credincioasă, Învățîndu-mă ce este
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Negru veni la mine legănând colivia ca pe o cădelniță. Două sau trei vizite, o pălăvrăgeală interminabilă pentru fixarea unui preț, și a treia zi, preafericit mai ceva decât Papa, ajungeam la domiciliu cu acea cutie a întâmplării care se zgâlțâia odată cu pasărea. În amintirea orașului unde ne-am cunoscut, l-am botezat Bamako, un nume ușor de pronunțat. "Frumușel, Bamako, frumușel", spunea, umflându-se în pene. Am mai stat o săptămână în Mali. În vila unde locuiam, am avut destule
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
viața agățată cu boldul de poala ei, așa că, indiferent dacă vrea sau nu, am să‑l însoțesc la Moscova, deoarece nu mai pot trăi fără el. Și rușinea, și dragostea, și mîndria - toate vorbeau dintr‑o dată în mine și, aproape zgîlțîită de spasme, m‑am prăbușit pe pat“. Nici aici nu sîntem departe de viitoarele femei mîndre și posesive din opera de mai tîrziu a lui Dostoievski. Chiriașul este de‑acum prins în mreje, precum Rogojin este înnebunit de frumusețea Nastasiei
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
de La Rochefoucauld. Purtînd numele ducesei care a fost ani de zile președinta juriului premiului Femina, acesta a fost creat în 2000 și este decernat anual unui scriitor pentru primul său roman. Nou sosit în peisajul literelor pariziene, Hervé Bel a zgîlțîit puternic conștiințele bien pensantes cu o teză ce i-a scandalizat cu siguranță pe cei care vor dori mereu să confere atribute diferențiate Răului. Bel are curajul să spună într-o narațiune răscolitoare și revoltătoare, care te ține cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceară ca să-l ducă-n odaie, el nu mai stete pe gânduri: tot era mai bine cu ușa încuiată. Ieșind din birt, ei trecură printr-o sală mare unde pașii sunau a gol, țiuia și huruia crivățul prin hornuri, se zgâlțâiau ușile și ferestrele de parcă te aflai într-o corabie purtată de valuri. Urâtă casă! Odaia era mare și goală: un pat, o masă, un scaun, două ferestre, trei uși, una fără cheie. Urât lucru! Tașcă propti o ușă cu scaunul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fragment construit pe schema unor asocieri sonore, auditive ce trimit la onomatopee, dar și la efecte de stil de tipul corespondențelor: Pe scări însă, prin sala cea mare și prin odăile de alături pocănea și trăcănea, zîngăneau ferestrele și se zgîlțîiau ușile de parcă umbla cineva pe la ele ca să le scoată din țîțîni; el lipi lumînarea de colțul sobei, apoi se întinse pe pat. "Să adorm odată, își zise, apoi nu-mi mai pasă dacă se isprăvește lumînarea". Da, însă nu-i
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
metru de el. La nas, în locul unde se sprijină ochelarii, era o rană. În colțurile gurii deschise avea un pic de spumă galbenă. Ochii îi erau închiși. În primul moment n-am știut ce-aș fi putut face. L-am zgâlțâit un pic de umăr, l-am pălmuit ușor de două ori, dar fără niciun rezultat. Am lăsat din spate rucsacul și husa cu lansete și am alergat la baltă, mi-am luat batista în palme și am adus în căușul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ei o halbă de bere. Am întins mâna spre ea și fără să ajung s-o ating, a sărit în sus și s-a vărsat pe jumătate. Am crezut că cineva, pe sub masă, a pus picior peste picior și a zgâlțâit masa, dar nu era așa, căci toți stăteam cuminți și halba a sărit în sus din senin. S-au uitat toți la mine mirați, eu m-am uitat la ei și-am căzut pe gânduri. Nu mai spun că berea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb, mai gustă din înghețată. - Și după ce a terminat, a scuturat-o de stâlpul porții, da' știi, colea, zdravăn, de mi s-o părut că se zgâlțâie ditamai stâlpul, făcut dintr-un salcâm gros. - Și, și, zi soro mai repede, că fac pe mine! Coana preoteasă, care uitase de înghețata care se prelingea acum pe mână, o sorbi repede și-și linse degetele unse, după care mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
respira. — ... Și m-au chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe Nicos. Nu împlinisem șaisprezece ani și când l-am văzut spânzurat, cu cămașa albă însângerată, cu unghiile smulse, m-a apucat un tremur, zgâlțâiam toată, dinții îmi clănțăneau de nu mi puteam propti fălcile una într alta. Mă simțeam vinovată, toată vina mi-o luai asupra mea. Și ca și cum aș fi vrut să-mi cer iertare de la mort, mi-am ridicat privirea să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și umărul drept. Aud aiureli. Parcă boierii din divan ar râde în hohote: „Cum să nu te doară umărul, Brâncovene, dacă ți-a pus Kuciuk Selin năframa neagră pe el?! Ha, ha, ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi stârnea admirația. Cu caractere latine, ba chiar redactată în latinește, conținea lista inamicilor voievodului valahilor. Pe măsură ce citea, spătarul simțea cum i se strecoară un fior în lungul șirei spinării și se concentră din toate puterile ca să nu se lase zgâlțâit de tremur. Negru pe alb, înșiruiți în ordinea patimii care-i antrena în ură, dușmanii lui vodă ocupau toată foaia. În capul listei era țarul Petru, apoi Ludovic al XIV-lea și în dreptul lui, subliniat cu două linii era numele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l cheme pe doftorul neamț care sta la Afumați. Până să vină doftorul, spătarul Mihai se liniști. Palid la față, întors cu spatele spre odaie, își sprijinise capul de brațul așezat în unghi pe pervazul ferestrei. Un frison îi zgâlțâia tot trupul. Avea senzația că se va prăbuși tavanul, că se va deschide pământul ca să-l înghită. În minte, cu o viteză din ce în ce mai mare îi revenea ca pe un cerc aceeași întrebare: cum adică, din toată politica prudentă a lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă, o dată la o oră, de pildă, un Gaz, apariția și dispariția lui îți amintea de un bondar care a nimerit într-un stup
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
știau. Cât despre rest, hm! S-a îmbolnăvit omul și a murit... Asta o să ni se întîmple la toți și nu scrie nicăieri că o s-o pățim chiar ca Ivan Ilici. Am pus mâna pe umărul lui și l-am zgâlțâit de bucuria revederii. - Codrine, ce faci tu aici? - Bine, tu ce faci? În ultimul an, 39, îmi petrecusem vacanța de Crăciun la el. Scrisese acasă din timp și părinții lui îi răspunseseră că da, mă puteau primi, dacă eram așa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mișcări încetinite, dar în pat își trase cuvertura pe ea ca și când i-ar fi fost frig și îmi întoarse spatele cu mișcări frenetice. "Ia-mă în brațe", strigă. Și o luai în brațe și într-adevăr un frig interior o zgâlțâi în clipa aceea... Ne-am trezit parcă înspăimîntați, înecați în propriile noastre șoapte, ca și când fiorul morții adus din somn ne-ar fi aruncat unul spre altul, ea mai speriată decât mine, eu atins de aripa neagră a necunoscutului, căutîndu-mi salvarea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ușă și o să le trag și un picior În fund, când or Îndrăzni să mai intre În casa mea iar pe voi vă pun eu la punct, dragele mele”, strigă el cu glas tare. Nevastă-sa Îl auzi și-l zgâlțâi: - Ce ai, bărbate, pe cine vrei să pui la punct?! Stănică se trezi de-a binelea, Își dădu seama de situație și Îi răspunse: - A, nimic, vise de noapte, mami! - Ia, povestește-mi și mie, că m-ai făcut curioasă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ridicau în înaltul cerului. Se făcuse două după-amiază, dar ai fi zis că ziua începe abia atunci. Totuși era mai bine decât în ultimele trei zile, când ninsoarea căzuse deasă, în întunericul fără sfârșit, spulberată de palele de vânt care zgâlțâiau întruna ușa dublă a clasei. În tot acest răstimp, Daru stătuse în camera lui, de unde nu ieșea decât până la magazie, ca să dea de mâncare găinilor și să ia cărbuni. Din fericire, camioneta care venea regulat de la Tadjid, satul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în jurul școlii. "Visez, visez!" își spunea întruna. Și dormea mai departe. Când se trezi, cerul era senin, prin crăpăturile ferestrei pătrundea aerul rece și curat. Arabul dormea, încovrigat sub pături, cu gura căscată, doborât de somn. Dar când Daru îl zgâlțâi, tresări puternic, privindu-l fără să-l recunoască, cu niște ochi de nebun și cu o expresie atât de înfricoșată, încât învățătorul se dădu un pas îndărăt. - Nu te teme. Sunt eu. Trebuie să mâncăm. Arabul dădu din cap, încuviințând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]