618 matches
-
că întreaga presă română, după 1989, ca și în pre zent, se referă des la el, ca disident politic, la feciorul său și opera lor literară, în librăriile Iașilor și existând o carte cu titl ul „Mălin vestitorul revoluției”, antologie ziaristico scriitoricească , cu referiri la mai tot ce s-a scris, până atunci, despre ei de către scriitori și publiciști. În Dicționar, „un oarecare” A. Ștefănescu (profesor deosebit de important n.n.) a fost directorul publicației „Cronica Moldovei” (p.150), iar revista satirică „Fluieră
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nu pot afirma nici cu mare aproximație ce este, fiind deocamdată un mixaj din orice poate fi considerat text, adică sînt pagini de jurnal, eseu, pseudocronici de film sau mai degrabă prezentări cu Îndemînare de cinefil, vagi cronici literare, enervări, ziaristică, ironii, sfaturi agricole, creștinism, ecouri, racursiuri, note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și unii și alții sînt prietenii omului, mănîncă ovăz, Înoată, sînt animale domestice de călărit sau luptă sau curse sau mușcat, nebulozitatea se menține. Corbu (again și again) oferă „Daruri pentru președinte” din adîncul incomensurabil al „sufletului său specializat În ziaristică de 40 de ani. Adevărul este că acest popor a dobîndit un simț olfactiv-politic deosebit de ascuțit. Iată de ce, cu bucurie și din toată inima, vă transmitem, domnule Iliescu, buchetul de trandafiri al celor mai calde felicitări”. Nu se precizează de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
consăteanul meu, este invitat la o dezbatere privind cultura și presa bârlădeană la nivel înalt cu personalități culturale de prestigiu din Iași și București. Mă bucur pentru solicitarea ce i se face, ca o recunoaștere a scrisului său privind activitatea ziaristică locală și regională. Mi-a telefonat și dl. V. Fetescu anunțându-mă despre lansarea volumului de versuri „Testament”, deja primit de subsemnatul cu autograf special. Lansarea a avut loc într-un cadru festiv, că au participat multe personalități ale literaturii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
răgaz să se ocupe deosebit de încurcăturile lor. Se întîlnea deseori cu Grigore, se ducea pe la dânsul și mâncau câteodată împreună. Vedea și pe Nadina uneori la cîte-un spectacol sau la Gogu Ionescu, când era poftit la masă. Altfel însă vâltoarea ziaristicii îl absorbea tot mai mult. Sub pretexte că evenimentele politice se intensifică, Roșu îi multiplica întruna însărcinările. Ca să ridice Drapelul, ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi și, neavând alți redactori docili, punea pe Herdelea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
studiile teatrale. Intră în gazetărie, semnând articole cu caracter naționalist în ,,Tribuna” (Arad) și ,,Lupta” (Budapesta), pentru care va fi întemnițat la Seghedin (1908-1909). La ieșirea din închisoare încearcă să își facă o carieră comercială, dar optează din nou pentru ziaristică. Persecuția autorităților îl obligă, în 1913, să treacă munții și să se stabilească un timp în Regat. Meseria și-o face, după cum mărturisește, la revista ,,Ovidiu” a lui Petru Vulcan din Constanța, ca redactor la ,,Foaia poporului” (Sibiu) și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
Ionescu, Nae, Roza Vânturilor, București, Editura Roza Vânturilor, 1990. Ionescu, Nae, Neliniștea metafizică, București, Editura Fundației Culturale Române, 1993. Ionescu, Nae, Curs de metafizică. Teoria cunoștinței metafizice. Cunoașterea imediată (1928-1929). Cunoașterea mediată (1929-1930), București, Editura Humanitas, 1995. Ionescu, Nae, Între ziaristică și filosofie, București, Editura Timpul, 1996. Ionescu, Nae, Teoria cunoștinței, București, Editura Anastasia, 1996. Ionescu Nae, Curs de istorie a logicii. Logica colectivelor, București, Editura Eminescu, 1997. Ionescu, Nae, Filosofia religiei, București, Editura Eminescu, 1998. Manu, Gheorghe, Fizica nucleară, București
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
trimis la București pentru a frecventat gimnaziul la Liceul „Matei Basarab”, dar după un an, murindu-i tatăl, se mută cu familia la Craiova, de unde era originară mama, și continuă aici liceul ca bursier. Încă din școală era pasionat de ziaristică și oratorie. În 1876 debutează cu versuri și cu un articol despre importanța învățământului în gazeta „Oltenia”. Între 1876 și 1879 urmează la București cursurile Facultății de Litere și ale Facultății de Drept. A inițiat Societatea Unirea în 1879 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
Scena”, 2, nr. 180, 11 iulie 1918, p. 1. 3. Ibidem Inversiunile epocii 1. Opere, p. 395. 2. H. Sanielevici, „O democrație ciudată”, în „Curierul nou”, 1, nr 11, 11 aprilie 1920, p. 161. 3. „Minciuni stipendiate”, în Memorial de ziaristică, Ed. Minerva, 1970, p. 181. 4. Eugenia Tiron, „Morișca”, comedie în patru acte de Dr. Ion Luca, în „Moldova”, 1, nr. 18, 12 septembrie 1937, p. 1. „Zborul cărților” 1. Opere, p. 362. 2. „Catrene(din grămadă)”, în Viața Romînească
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Limba și literatura franceză, a Universității "Al.I. Cuza" din Iași (1977-1981). Profesoară la Comarna, județul Iași (1981-1984), secretar literar la Teatrul Național "V. Alecsandri" din Iași (1984-1990), redactor la Editura Universității ieșene (din 1993) și profesor-asociat la Facultatea de Ziaristică. Debutează cu versuri în "Cronica" (1976) și editorial cu Măceșul din magazia de lemne (1982). Colaborează cu poeme, proză, recenzii, tablete și traduceri la "Convorbiri literare", "România literară", "Vatra", "Cronica", "Dialog", "Contrapunct", "Contrafort", "Sud-Est", "Dilema", "Timpul", "Observator cultural", "Viața românească
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
economice. În acel plan de război civil, care, la urma urmelor, este discrusul rabinului din Praga, completat de textele Protocoalelor, deosebit de semnificative sînt importanța acordată mijloacelor de informație și accentul pus pe nevoia de a asigura controlul lor. "Literatura și ziaristica sînt forțele educative cele mai importante", stabilește, ca principiu, al doisprezecelea Protocol. Trebuie deci ca, grație puterii lor financiare, oamenii sectei să pună mîna încetul cu încetul pe întreaga presă. Trebuie apoi ca prin spionaj și prin șantaj, prin acțiuni
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
tipărire,editorul sau tipograful va trebui să meargă la autorități pentru a obține autorizația de a o face. Astfel vom cunoaște dinainte cursele care ni se întind și le vom distruge dând mai dinainte explicații asupra subiectului tratat. Literatura și ziaristica sunt cele două forțe educatoare mai importante; deaceea, guvernul nostru va fi proprietarul celei mai mari părți din ziare, în acest chip influența vătămătoare a presei particulare va fi neutralizată și noi vom câștiga, o influență enormă asupra spiritelor. Dacă
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
vom avea nevoie nici măcar să le combatem în fond... Vom combate în mod energic în oficioasele noastre baloanele de încercare aruncate de noi în a treia categorie a presei noastre, în caz de nevoie. De pe acum, cel puțin în formele ziaristicii franceze, există o solidaritate francmasonică. Toate organele presei sunt legate între ele prin secretul profesional; întocmai ca vechii auguri, nici unul din membrii săi nu va preda secretul informațiilor sale, dacă nu va primi ordin. Nici un ziarist nu se va hotărî
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
după retragerea armatelor și instituțiilor românești în Moldova, a organizat, împreună cu sora ei, un punct sanitar la casa părintească de la Tecuci. După încheierea războiului s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu, împreună cu care s-a stabilit la Paris. A profesat ziaristica în Franța, Mexic, S.U.A., state din Africa sau Asia, în special repartizându-i-se evenimente aeriene. 25. Elena Teodorini (n. 25 martie 1857, Craiova - d. 27 februarie 1926, București) A fost o mezzo-soprană, falcon și soprană româncă. Elena Teodorini este
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
tipărise în 1906-1907, la București, „Graiu bun”, al cărui director era, folosind tot pseudonimul N. Macedoneanul. Sunt cele din urmă publicații redactate în aromână și conduse de el. De acum, colaborează doar sporadic la alte gazete dialectale și se consacră ziaristicii în limba română, timp de aproape o jumătate de secol, scriind la peste o sută de ziare și reviste, între care se numără „Familia”, „Adevărul”, „Viața românească”, „Lupta”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Sburătorul”, „Duminica copiilor”, „Calendarul revistei «Universul copiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
ceti, Iași, 1858; ed. Buzău, 1869. Repere bibliografice: Melchisedec, Biografia prea sânțitului Dionisie Romano episcopul de Buzău, București, 1882; Gh. Popescu, Viața și activitatea lui Dionisie Romano, episcop de Buzău. 1859-1873, București, 1898; Iorga, Ist. bis., II, 271-272; Onisifor Ghibu, Ziaristica bisericească la români, Sibiu, 1910, 7-15; Gabriel Cocora, Tipar și cărturari, pref. Dan Zamfirescu, București, 1977, 192-203; Dicț. lit. 1900, 284-285; Gabriel Cocora, Episcopia Buzăului, o vatră de spiritualitate și simțire românească, Buzău, 1986, 159-163, passim. A.Sm.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
cu el, cu Zița și Veta..."; aserțiunea își păstrează valabilitatea, chiar dacă aprecierile autorului față de propriile personaje sunt contradictorii: "Uite-i ce drăguți sunt!" versus "Îi urăsc, mă!" În imaginarea celebrului personaj Rică Venturiano, Caragiale a avut în memorie atît experiența ziaristică a lui C. A. Rosetti la ziarul Românul unde "inventează vestitul său limbaj italo-macaronic" cît și propriile sale aventuri de tînăr amorez dezvăluite la persoana a III-a într-o scrisoare către Zarifopol: "Aventura lui Rică V. i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în memoria colectivă că simboluri ale unor situații sociale, în care inițiativa feminină a încercat să se exprime liber, pe toate planurile, dar mai ales pe cel moral. Femeile franceze, doritoare să se exprime, scriu memorii, române la modă, fac ziaristica. În Bel-Ami, unul din motivele de bază ale căsătoriei lui Madeleine Forestier cu Georges Duroy este faptul că ea a îndrăgit mult meseria de jurnalist, iar după moartea soțului său nu mai are posibilitatea să-i facă articolele de fond
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
, Efim (17.V.1944, Măgurele, j. Ungheni), poet. Este fiul Elisabetei (n. Cigoreanu) și al lui Constantin Tarlapan, țărani. Învață întâi în satul natal, urmează liceul la Cornești, județul Bălți (1957-1962), ziaristica la Universitatea de Stat din Chișinău (1962-1970) și frecventează cursuri de literatură la Institutul „Maxim Gorki” din Moscova (1985-1987). Va lucra ca redactor la ziarul „Viața satului” (1969-1971), Radio Chișinău (1971-1974), Editura Lumina (1974-1977), la săptămânalul „Literatura și arta”, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
-l învăța să cânte „Deșteaptă-te, Române”. De ce tocmai acest imn, cum să înțelegem exaltarea patriotică a poetului în acest context spitalicesc? Să fie un patriotism acuzat în contul lui Eminescu, în virtutea naționalismului scos cu atâta insistență din opera sa ziaristică, mai ales după Primul Război Mondial? O amintire mai veche, chiar din 1889, a unui alt apropiat al lui Eminescu, vine să ne atragă atenția că lucrurile trebuie înțelese așa cum sunt, că este foarte credibil ca poetul să fi cântat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de tabloul „zeului învins”. C. Mille va deveni în scurt timp directorul „Adevărului”, unde va sta până în 1927 iar la acest ziar s-a forjat energic imaginea convențională a lui Eminescu ieșit din minți în ultima parte a vieții, înrobit ziaristicii politice în tinerețe, etc. După un scurt stragiu la „Universul”, celălalt mare ziar din interbellicul românesc, G. Călinescu se va stabili între prietenii și continuatorii lui C. Mille. Este evident că, dacă a militat pe tărâm public pentru înțelegerea geniului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cap, o trânti cu putere pe masă și-i zise iritat lui Bumbac: - Na! Vorbește-i acum căciulii mele!” Dintre textele lui Eminescu, pe lângă un manuscris în facsimil după „La Steaua” redat de G. Călinescu, redacția alege multe fragmente, din ziaristică desigur, urmărind ideea națională la poet. Am descris această pagină Eminescu pentru că este atipică: ea nu se montează în ziar la 15 iunie, ci la 28 iunie amintind, într-un fel, nu de data morții poetului, ci de data excluderii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu, ieftină, în tiraj de masă, accesibilă mai ales tinerilor. Tot în 1893, Frații Șaraga scot ediția Mihail Eminescu: Diverse. Cu o prefață de I.L. Caragiale (cuprinzând textele acestuia „în Nirvana”, „Ironie” și „Două note”) cu o parte din proza ziaristică a poetului și cu o anexă cuprinzând „Diferite acte” oferite spre publicare de către Cornelia Emilian ca să justifice banii strânși prin chetele organizate sub patronajul ei în 1887-1888. Găsim, aici, mai întâi o „Consultație” al pacientului Mihai Eminescu, datată „ 14 iulie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
corespundă” unui asemenea model social. Odată însănătoșit la Botoșani, el va veni, ca om sănătos, la București să-și aștepte pensia dar și să arate lumii că este stăpân pe meseria sa, „meșter” cum îi spun confrații mai tineri din ziaristică. Problema lui Eminescu nu este una socială ci una strict medicală. El se însănătoșește binișor, și redevine ce a fost, omul complet cu incomoditățile sale. Botoșanii au reușit să-l readucă la viață dar nu vor putea să-l rețină
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cazul Eminescu, organizând chete publice pentru poet, demonstrând, pe seama sa, că societatea burgheză nu-și protejează geniile, etc. Iar toate aceste demonstrații s-au făcut cu tăierea în două a operei lui Eminescu și aruncarea la coș, ca netrebuitoare, a ziaristicii. în general memorialiștii epocii sunt extrem de indulgenți cu socialismul juvenil ieșean, considerându-l fie o curiozitate, fie o formă de acordare a sufletului la Europa occidentală, oricum, o manifestare a vârstei și prea puțin mai mult decât atât. Artur Gorovei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]