25,411 matches
-
Acasa > Stihuri > Nuante > MIRESME DE ANUL TRECUT, UNDE N-AU FOST NICIODATĂ Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 513 din 27 mai 2012 Toate Articolele Autorului pictură în ulei : William Turner - "Fort Vimieux" Am ridicat un zid acolo unde cuvintele tind să devină contrarii și zăpada nu cade niciodată înainte sau mai tîrziu decit visul unei depărtări în care poți dispărea ca și cum ai fi propria ta fantomă la polul opus al lui Don Quijote, dintr-o după amiază
MIRESME DE ANUL TRECUT, UNDE N-AU FOST NICIODATĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 by http://confluente.ro/Miresme_de_anul_trecut_unde_n_au_fost_n_luminita_cristina_petcu_1338149814.html [Corola-blog/BlogPost/358693_a_360022]
-
1540 din 20 martie 2015 Toate Articolele Autorului trigam la orizonturi de sare nimeni nu mă auzea se rostogolea timpul peste margini pâmă la tine. Era o frescă pictată pe cer când nopțile se-nghesuiau în gol, lumina îngenunchease pe ziduri cu fața la răsărit. S-a născut clipa fierbinte care trecea prin ziduri, cetățile ochilor necucerite așteptau lupta-n tranșee până ce steagul gurii tale înălța steagul pe reduta de piatră din dâmbul iubirii. Referință Bibliografică: Cu fața la răsărit / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare
CU FAŢA LA RĂSĂRIT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1426838376.html [Corola-blog/BlogPost/379786_a_381115]
-
de sare nimeni nu mă auzea se rostogolea timpul peste margini pâmă la tine. Era o frescă pictată pe cer când nopțile se-nghesuiau în gol, lumina îngenunchease pe ziduri cu fața la răsărit. S-a născut clipa fierbinte care trecea prin ziduri, cetățile ochilor necucerite așteptau lupta-n tranșee până ce steagul gurii tale înălța steagul pe reduta de piatră din dâmbul iubirii. Referință Bibliografică: Cu fața la răsărit / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1540, Anul V, 20 martie 2015. Drepturi
CU FAŢA LA RĂSĂRIT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1426838376.html [Corola-blog/BlogPost/379786_a_381115]
-
pumnul în masă dacă nu i se făceau poftele-i capricioase. Într-una din nopți, când la conac toată lumea dormea cufundată în lumea viselor, doar el rămase treaz. Se ridică ușor din pat, deschise fereastra, trecu pervazul și alunecă pe lângă zid în grădină. Se furișă printre tufele de trandafiri, apoi alergă pe o alee către păduricea din apropiere. Ajunse la cimitirul conacului și zâmbind crucilor și morților din morminte, se apropie de locul unde odihneau pe veci primii stăpâni ai conacului
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429680918.html [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
deodată ochii i se împăiejenară, pământul păru că se clatină și ca prin ceață văzu scris: „Magie neagră”. Tresări, căci o idee năzdrăvană îi încolți pe moment în minte. - Ce zici, manuscrisule!? Pot urca cu ajutorul tău cei doi metri de zid până la fereastră? - i se adresă el sărutîndu-i coperta. Din zid ieșiră colțuri pe care se cățără până la fereastră, apoi sări sprinten în cameră. Aprinse lumina și din curiozitate redeschise manuscrisul la prima pagină unde citi iarăși titlul „Magie neagră”! - Oho
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429680918.html [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
și ca prin ceață văzu scris: „Magie neagră”. Tresări, căci o idee năzdrăvană îi încolți pe moment în minte. - Ce zici, manuscrisule!? Pot urca cu ajutorul tău cei doi metri de zid până la fereastră? - i se adresă el sărutîndu-i coperta. Din zid ieșiră colțuri pe care se cățără până la fereastră, apoi sări sprinten în cameră. Aprinse lumina și din curiozitate redeschise manuscrisul la prima pagină unde citi iarăși titlul „Magie neagră”! - Oho! Ce-o mai fi și asta? Cred că e un
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429680918.html [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
faptele și obrăzniciile sale și-i dădu o bătaie zdravănă cu un bici de-i săriră stropi de sânge de pe fund. Apoi îl aruncă în turnul cel mai înalt și mai întunecat, unde se afla doar o mică nișă în zid pe unde ziua abia pătrundea o geană de lumină. Vlad însă nu cedă ispitei și-și strecură la brâu manuscrisul. Dacă la școală niciodată nu l-a interesat ce scria în cărți, deși era isteț, la manuscris ținea ca la
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429680918.html [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
pustiu, își aplica în liniște planurile. Astfel, puse în practică o magie ca să se strecoare prin nișă și să coboare din turn. Într-una din zile, când Vlad consideră că este pregătit suficient, trecu prin nișă și alunecă încet pe zidul abrupt până la următorul acoperiș, iar de acolo printr-o spărtură a peretelui ajunse la niște scări și coborî în curte. Era în culmea fericirii că totul decursese conform planului. Devastă dormitoarele vampiricelor pe care intenționa să le violeze, dar se
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429680918.html [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
legume și rămân blocată; nu pot înainta din cauza stufărișului care s-a îndesit și a crescut foarte înalt, din primăvară până în toamnă. În anii trecuți erau numai buruieni și era amenajată o alee spre pârâiaș, acum totul este ca un zid. Mă întristez fiindcă an de an găsesc totul schimbat: în vremea copilăriei mele creștea o iarbă așa de frumoasă, ca un fel de gazon, de-o parte și de alta a pârâiașului, acolo stăteam culcată în iarba deasă și contemplam
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Acasa_fila_de_jurnal.html [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
ALBI Fluturii albi desprinși din neaua iernii Dansând al vieții ultim vals sublim, Primind lumina clară în faptul serii Tu, fiind poeta la care să mă-nclin. Și ne-ai lăsat printre cetăți dezlănțuite Un gol pe pietre ale unor zidurilor prăfuite, O lacrimă din mine se desprinde și se-nfiripă Știind că azi nu va mai fi ca ieri. Eu stau și meditez la ziua dintre anotimpuri sugrumate, Clepsidra din privirea ta strabate depărtări Un pas ne leagă printre cuvintele
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
gândul meu ce s-a ivit, În dimineți cu patimi, cu dorul tău, eu m-am trezit Copacul nostru care-n fiecare primavară a-nflorit, Acuma rodul său ne-adună ca semn de bucurie Rămâi, rămâi statornic pe vecie! DINCOLO DE ZID La zidul acesta m-am văzut ghemuită Fără de respirație haotic neîmblânzită Încercând să mă agăț de glasul dorit care-n palmă mi s-a topit. Prin imensitatea spațiului ce mă-ndreaptă, Dincolo de ziduri unde m-așteaptă, Calea spre Tine care
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
ce s-a ivit, În dimineți cu patimi, cu dorul tău, eu m-am trezit Copacul nostru care-n fiecare primavară a-nflorit, Acuma rodul său ne-adună ca semn de bucurie Rămâi, rămâi statornic pe vecie! DINCOLO DE ZID La zidul acesta m-am văzut ghemuită Fără de respirație haotic neîmblânzită Încercând să mă agăț de glasul dorit care-n palmă mi s-a topit. Prin imensitatea spațiului ce mă-ndreaptă, Dincolo de ziduri unde m-așteaptă, Calea spre Tine care-i scurtă
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
bucurie Rămâi, rămâi statornic pe vecie! DINCOLO DE ZID La zidul acesta m-am văzut ghemuită Fără de respirație haotic neîmblânzită Încercând să mă agăț de glasul dorit care-n palmă mi s-a topit. Prin imensitatea spațiului ce mă-ndreaptă, Dincolo de ziduri unde m-așteaptă, Calea spre Tine care-i scurtă și dreaptă. Escaladez cu putere fiind mereu ajutată, Cu aripile care mi-au crescut peste noapte. Un înger mă-nsoțește spre Masa Tăcerii Unde tăcuți stau strămoșii la Ziua Învierii. Pe rând
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
tăcuți stau strămoșii la Ziua Învierii. Pe rând se adapă din Izvorul Înțelepciunii, Acum iubite sărută-mi și sufletul trist Căci inima-i plină de sentimentul căderii E noapte, tu stai și privești de departe, Mă vezi rătăcită deși alt zid se-nfiripă! CONURI DE LUMINĂ Spații imense se reduc la un singur punct, de pe muntele dreptății. Prin adâncirea cea mai dinafară de la limita imensității vieții, Nu văd răutatea care să atingă gândurile tale siderale, Prin gurile lupilor ce privesc la
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
IUBITE? Ce te-a făcut iubite, de ai venit să-ți ceri iertare? Depărtarea, care rupe viața noastră dincolo de uitare, Care ne târăște între neputința de a recunoaște, Că iubirea e singurul lucru înălțător ce ne zidește. Viața noastră, dincolo de zidurile care s-au ridicat În bezna nopții și a fricii, fără a mai putea cerceta Lumina, care e mai presus de noi, de omul cel însetat. Fiindcă dorul tău se răspândește, fără ca tu să poți căuta. Deși prin gândul treaz
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 922 din 10 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Trup fără nume imagine robustă gândul lăuntric ce naște mâhnire scrutează privirea mintea lucrează riduri pe tâmple albul cu negru griul neutru suflet de veghe în ziduri fără chei se pierde în reverie un pom un om fără alee s-au așezat speranțe pe fir de ață viața cuvinte pe piscurile albite însă noi în ce credem în sfinții în pahare în lumea noastră în ape tulburi
NE ÎNECĂM CU LINIŞTEA ÎN ADÂNCURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ne_inecam_cu_linistea_in_a_gheorghe_serbanescu_1373435295.html [Corola-blog/BlogPost/363913_a_365242]
-
lăcrimau dar figura lui surâdea trist așteptând, în seara întunecoasă, care se așternuse atât de repede peste oraș un semn de ajutor. Într-un târziu, cu ultimele sale puteri, a vrut să se ridice apucând să-și rezeme capul de zidul rece al clădirii aceleia dezafectate. Privea încețoșat și simțea cum ochii i se umezesc de aerul rece, care îi cuprinsese trupul. Era frig, foarte frig iar gerul îl înțepenea. Nu mai putea striga căci gura îi rămăsese încleștată de la căzătura
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_imi_plange_ziua_ce_a_trecut_eseu_.html [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
tac dar și să țip cerului de ceea ce sunt și nu sunt. Simt partea slabă din mine, e sufletul. Simt partea ce vrea să se ridice, e viața, sunt eu. Dar de ce să aflu somnul trist în nopțile ascunse după ziduri? Eu sunt fata aceea nu doarme, lacrimile se închid atunci când ziua se deschide și ruga atinge talpa cerului. Fata care plânge își calcă fericirea în picioare pentru fericirea întregii lumi. De-aș putea ține închisă într-o palmă zbaterile triste
ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sinucidere_pentru_o_zi_ultima_parte_autor_dorina_sisu.html [Corola-blog/BlogPost/367161_a_368490]
-
o renunțare la corp, ci dintr-o sublimare a pasiunilor unui corp care-și găsește semnificația sa originară de instrument și transparent al spiritului”. „Cuvântul nu poate să vrea ca viața drepților să fie sfâșiată de un dualism. Ci când zidul răului va fi doborât, sufletul și trupul se vor uni într-o armonie superioară. Dacă Dumnezeirea este simplă, fără compoziție și formă, omul de asemenea trebuie, prin această împăcare în sine, să se întoarcă la bine, să redevină simplu și
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_dumitru_meghesan_.html [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
nedreptatea, patimile și violența și multe altele încearcă să cuprindă sub aripa lor nefastă cât mai mulți semeni, este foarte necesară o revenire și o reorientare sinceră a existenței noastre către Dumnezeu. Singur aflându-se, omul nu poate să depășească zidul deznădejdilor pe care suferințele și greutățile i-l aduc înainte și astfel se confruntă permanent cu renunțarea și cu cedarea. În aceste condiții durerea și necazul își amplifică dimensiunile, lucrarea și roadele negative în sufletul uman, ajungând uneori chiar la
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_dumitru_meghesan_.html [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
Regală, Muzeul Regal de Arme, Palatul Carignano, Villa della Regina, Castelul Valentino. Plus grădina! Palatul Madama atrage atenția prin frumoasa fațadă, realizare a arhitectului cosmopolit Filippo Juvarra. Cele două turnuri, datează din epoca romană! Din Piața San Giovanni zăresc masivele ziduri ale Porții Palatina. La Torino găsești multe colecții de artă importante: opere ale artiștilor Leonardo da Vinci (constat că da Vinci e peste tot în Italia), Antonello da Messina, Beato Angelico, Andrea Mantegna, dar și ale unor străini precum Van
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1439776996.html [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
cărămizi hexagonale, înfățișare care o reamintește pe aceea a numeroaselor ctitorii hunedorene ridicate de cnejii români, indicând prin unele diferențe, o fază mai evoluată a arhitecturii românești din Transilvania, o desprindere de influențele arhitecturii gotice. Specific bisericii de la Rîmeț este zidul care ține loc de tâmplă care are numai două intrări în altar, dintre care una are rol de uși împărătești și alta de uși diaconești și turnul care nu mai este alăturat la extremitatea vestică a navei, ci se înalță
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Credinta_si_spiritualitate_romaneasca.html [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
naos cu inscripția zugravului Mihu de la Crișul Alb. A patra etapă, reprezintă scena „Nașterea sfântului Ioan Botezătorul” și se află pe peretele de Nord la Vest de fereastră, datată la jumătatea secolului 15, a cincea se află pe iconostasul de zid reprezentând scena „Înălțarea Domnului” și „Sfinții Trei Ierarhi”, aparținând epocii lui Mihai Viteazul. Datând din perioada postbrâncovenească, a șasea etapă de pictură, este stratul de pe bolta și pereții altarului, a șaptea pe peretele de Sud în naos, datată secolul 19
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Credinta_si_spiritualitate_romaneasca.html [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
urmând ca în anul 1992 a avut loc târnosirea acestui sfânt locaș. Biserica are o suprafață construită de 2655 metri pătrați, arhitectura de tradiție bizantină ca împărțire interioară a spațiului. Fațadele au la bază un postament de piatră fățuită, iar zidurile de deasupra sunt împărțite în două registre, de înălțimi inegale, de un brâu, format de un tor sub forma unei funii împletite încadrat de două șiruri de dinți de fierăstrău. Registrul inferior, foarte înalt, e decorat cu firide înalte, cu
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Credinta_si_spiritualitate_romaneasca.html [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
vindem aer pentru bătrânul continent. Aprindem felinare să ne trăiască Țara. Și ne iubim, firește, curtați de-un unic semn, Vin știrile, iubito, ni le aduce seara, Vagonul nostru iarăși a deraiat de tren. Aceeași depravare în arbori și în ziduri, În oameni și-n cuvinte, în râs și-n plâns stingher, Încărunțim de dogme ca mările de riduri Și potrivim pe brațe cătușele de fier. Plâng verbele pe rană de-atâta necredință, Cad stelele bolnave de-atâta adevăr, A refuzat
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Cantece_din_rai_traian_vasilcau_1375361424.html [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]