24,729 matches
-
de fruct doborât - dând buzna afară din pielița vineție în care așteptau ghemuite. Din aroganță mi-am zădărnicit mai vechea hotărâre de a mărturisi: ecoul versurilor pe care le-am smuls din sucurile și carnea micului animal doborât la marginea zidului de lut s-au spulberat într-un irepetabil joc de artificii în ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Cea mai veche amintire cred că o am de pe la un an, un an și ceva. E un zid sau un gard de bolovani mari, de rîu, bătuți de-o lumină extraordinar de albă, de intensă. Amintirea constă tocmai în senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina. Văd și o curte mare, o
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
am de pe la un an, un an și ceva. E un zid sau un gard de bolovani mari, de rîu, bătuți de-o lumină extraordinar de albă, de intensă. Amintirea constă tocmai în senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina. Văd și o curte mare, o casă văruită. Nu știu exact dacă era spatele casei din bolovani sau gardul. Mi-am întrebat părinții. E vorba de o casă sau un gard din Basarabia, unde m-am
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
un gard din Basarabia, unde m-am născut, la țară. Deoarece am stat acolo extrem de puțin (un an, un an și ceva), mi-am putut localiza amintirea cu precizie. Ceea ce mă izbește acum este faptul c-am rămas cu obsesia zidului și-a luminii. Privesc mereu, fascinat, zidul caselor, căutînd să pătrund, să descopăr taina lor. Am certitudinea netă că această taină există, că e de ajuns un moment de neatenție din partea lui, a zidului, ca eu s-o aflu, s-
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
născut, la țară. Deoarece am stat acolo extrem de puțin (un an, un an și ceva), mi-am putut localiza amintirea cu precizie. Ceea ce mă izbește acum este faptul c-am rămas cu obsesia zidului și-a luminii. Privesc mereu, fascinat, zidul caselor, căutînd să pătrund, să descopăr taina lor. Am certitudinea netă că această taină există, că e de ajuns un moment de neatenție din partea lui, a zidului, ca eu s-o aflu, s-o simt. Aș putea-o suporta? Am
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
faptul c-am rămas cu obsesia zidului și-a luminii. Privesc mereu, fascinat, zidul caselor, căutînd să pătrund, să descopăr taina lor. Am certitudinea netă că această taină există, că e de ajuns un moment de neatenție din partea lui, a zidului, ca eu s-o aflu, s-o simt. Aș putea-o suporta? Am impresia că ar fi ca o explozie; poate că, scăpat, suflul ei m-ar arunca în ceea ce bănuiesc că s-ar închega cu adevărat în noțiunea de
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
de blîndă. Este totuși cea care-mi întunecă parcă această primă amintire. Bănuiesc mai mult, pentru că aici totul devine nedeslușit, că am zărit atunci și o șopîrlă. Sau altceva, în orice caz o viețuitoare mică, mișcîndu-se, ieșind chiar din acel zid sau gard. Dar nu sînt sigur. Poate că asta a fost mult mai tîrziu, în altă vîrstă. Ceea ce vreau să precizez este că-n acea senzație de fericire dumnezeiască se strecoară, cumva, nu știu cum, și frica. Pînă una alta, am dat
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
vizitele străinilor, care nu conteneau să năvălească în capitală, și care-i mobilizau cât de cât pe doamnele și pe domnii cercetători, el ar fi putut spune fără rușine că ținea Institutul în mâinile lui înghețate. Cu privirea pierdută pe zidul din față, și-a acoperit gura fără dinți cu dosul palmei și a chicotit: - Douăș’doi de ani, domn’ Caraiman, douș’doi de ani, imposibil să nu-ți pui întrebări! - Dumnezeu o să-ți răspundă într-o zi, am spus, ai
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
-l găsesc pe elohim / nu știu unde l-am pus / în cutia cu scule n-a rămas / decât un cui ruginit”. Orice altă atitudine suspectată de patetism și sentimentalitate emfatică este, de altfel, amendată, de la reperul biblic al marii suferințe (“stau lângă zidul plângerii / îmi număr degetele / două le-a luat apa”), la sugestia de profunzime “nocturnă” a eului (“sam ai plătit lumina mă-ntrebai / erai pudică te duceam cu vorba / îmi plăcea întunericul tău / mă bălăceam în el”), la discursul amoros (“unde
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
amănunțt al luminii! Cîte pagini au rămas nescrise! Cîte capitole și subcapitole! Și totuși, ani în șir, am pîndit-o, am văzut-o, uneori am simțt-o atît de reală, încît nu trebuia decît să întind mîna și s-o jupoi de pe ziduri, de pe obiecte. Cea mai acută și dulce-dureroasă percepțe a luminii o aveam la o anumită cantitate de votcă. Mai ales toamna. }in minte că odată am stat o jumătate de zi într-un foarte mic bar din Fălticeni, în așa
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
a luminii o aveam la o anumită cantitate de votcă. Mai ales toamna. }in minte că odată am stat o jumătate de zi într-un foarte mic bar din Fălticeni, în așa fel așezat încît să văd lumina, pe un zid enorm, alb, cred că al cinematografului de vis-à-vis, și umbra care dansa încet, dar necruțător, al altei clădiri, pe el. Obișnuit, comandam trei votci mici ca și cum aș mai fi așteptat doi amici. Le beam singur. Pe urmă... În după-amiaza aceea
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
om, piticul ghebos de la circul ce sosise-n Fălticeni. Și el bea singur. În rest, lume care venea și pleca rapid. Atunci am înțeles ceva, dar am uitat imediat, așa mi se întîmplă întotdeauna. Vedeam c-o precizie uluitoare. Porii zidului i-aș fi putut număra. Dar nu asta era important, ci lumina. O știam, o înțelesesem! Însă, repet, tot ce știam în clipa aceea, tot ce înțelesesem am uitat imediat. Altădată, tot după-amiaza, și tot după ce băusem votcă, am redescoperit
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
explicăm una dintre multele enigme pe care naratorul nu le rezolvă: enigma "mâinii misterioase" care după moartea Craiului arde toate scrierile sale. Într-adevăr, Pașadia îi spune naratorului: "Ai văzut că în cabinetul meu de lucru dulapurile sunt ferecate în zid și au perdele. E pentru ca să nu se vadă că nu au fund: sunt deschise pe o galerie. Înainte ca prin față să se pună sigilii sau să se deschidă, pe din dos, nevăzută, mâna își va face datoria"15. Obsesia
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
albine, De polenuri, De frunze căzătoare, Nu seceră, Nu zidește Afară doar De uimire, Și totuși, Rămâne singurul timpan Prin care Dumnezeu ne aude. Versuri în latină De laudă, De încântare, Tremurătoare Ca o rază de dimineață În lungul unui zid, La fel de sacră Și atotluminătoare, Vibrația fiecărui cristal Și un fluviu de Aleluia Între malurile fiecărui rostru. Glasurile și uitarea Seminței de a încolți În profunda-i umilință Sub pasul Tău Care nu trece, Oprit e, Un sens al limbii uitate
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
în urmă cartierul rezidențial, elegant și decadent, cu steaguri și santinele la poarta și cu stranietatea înspăimîntătoare a noilor lor ocupanți și m-am regăsit pedalînd pe străzile aproape puștii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx și Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sîrmă, deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii, fluturînd în vînt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare stradă din oraș, la fel ca si afișele și stindardele de tot felul
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
o primejdie. Nu auzisem nici un sunet cu exceptia vîntului, nu văzusem nici o mișcare în umbră, totuși sentimentul unui pericol iminent era atît de puternic, încît m-a făcut să mă opresc și să descalec. Mi-am sprijinit fără zgomot bicicletă de zidul cel mai apropiat, m-am strecurat după un gard rupt și am privit în stradă printre uluci. Și atunci l-am văzut. Era un camion al Securității, parcat la o aruncătura de băț de locul unde mă aflam. Tipii dinăuntru
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
acționez repede. Am deschis fereastră, trăgînd cu grijă draperiile înăuntru și m-am lăsat să cad ușor pe pavajul de sub fereastră, apoi am împins obloanele la loc, sperînd că vîntul nu le va deschide din nou. M-am lipit de zid și am rămas acolo nemișcata, de-abia îndrăznind să respir, încercînd să-mi dau seama dacă locul era înconjurat. Se părea că nu e. Apoi bătăile și zbieretele de la ușă din fața au încetat. Probabil că Ilinca deschisese. Așa că m-am
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
dacă locul era înconjurat. Se părea că nu e. Apoi bătăile și zbieretele de la ușă din fața au încetat. Probabil că Ilinca deschisese. Așa că m-am îndreptat spre grădină celor doi bătrîni. Pe cînd mă strecuram pe brînci prin spărtura din zid, am văzut cum în casa se aprindea o lumină după alta. Percheziția începuse. M-am ascuns printre copaci și m-am gîndit la următoarea mișcare. Pe de o parte, puteam să mă strecor pe strada paralelă, punînd o distanta cît
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
am ridicat cu greu și am început să merg, țeapăna, spre casă. Luminile de la ferestre se stinseseră. Percheziția se terminase. Cu inima bătînd să-mi spargă pieptul, m-am întrebat ce rezultat avusese. Aveam să aflu în curînd. Ajungînd la zidul dinspre grădină, am aruncat o privire precauta în curtea din spate, încercînd să descopăr dacă Securitatea lașase un planton acolo. Curtea părea pustie, dar era prea întuneric pentru a fi sigură. M-am strecurat înăuntru, mergînd extrem de încet, atentă să
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
prin difuzoare prin întunericul faraonic al sicrielor noastre străpung corpuri vii și sfâșie inocența strigătelor sub piele se strâng viermii ororii și colcăie în disperare ca niște vulcani gata să erupă trâmbițele ierihonului tulbură aerul cu sfârcuri feciorelnic vătămătoare când zidurile se cutremură de viermii tancurilor asediatoare hărți vechi mută țări în capul altor țări popoare dispar în neguri uitarea își cască gura de balaur ca pe o scenă gândită rămâne imaginea avortonului și a mamei moarte de septicemie ca un
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
mă face să cred că vom fi ajuns chiar în biblioteca domniei tale, coane... Privi îngrijorat rafturile îndopate cu volume - țnînd loc de lambrisaj pînă la plafon... Același fast roșiatic-vinețu acoperea toate cele. Iar de mai rămăsese vreo bucată de zid liber, se-nfățșa într-un așternut de coloarea vișinei. Covoare grele învîrteau flori și dragoni pe sub tălpile celor ce le cutreierau. Și lemnăria se înălța neagră, lăcuită, cu intarsii în ape de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Încep prin a vă ruga ca în toate scrisorile în care am scris "zidul lui Mayer" să transformați pe a în e, deci "zidul lui Meyer". Mi-am dat seama de greașeală de-abia acum cînd am redeschis cartea ca să văd exact ce culoare avea plapuma de pe patul lui Ippolit, din visul acestuia. Era
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Încep prin a vă ruga ca în toate scrisorile în care am scris "zidul lui Mayer" să transformați pe a în e, deci "zidul lui Meyer". Mi-am dat seama de greașeală de-abia acum cînd am redeschis cartea ca să văd exact ce culoare avea plapuma de pe patul lui Ippolit, din visul acestuia. Era de mătase verde! Dar paianjenul lui Stavroghin, mai țineți minte
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
iar n-o să mai scrie etc... Așa că am stabilit să vină dînsul la mine, cînd îi convine. Putea să folosească două căi. Pe linia ferată, din traversă-n traversă, sau pe drum. Mă găsea în dosul casei, în șezlong, în fața "zidului lui Mayer". Niciodată nu puteam scrie în timpul prezenței lui Mugur la Dolhasca!! Senzația netă pe care o aveam e că-mi "fură" cuvintele!! Parcă le-ar fi canalizat spre dînsul, iar mie nu-mi rămîne decît să citesc sau să
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
-o, nu numai te-ai uita! Mă surprind gîndindu-mă că aș fi un canibal distins! Ar trebui să vă scriu despre Dolhasca. În ultima vreme mă bîntuie fantoma acelui "spațiu", rezervația naturală de îngeri tinerețea mea tristă-n spatele unui zid de cărămidă, într-un șezlong, cu creionul în mînă, la pîndă. "Zidul lui Mayer!" Dar întrerup pentru a remarca, împreună cu dumneavoastră cel din Reflecții, că prea se scrie, de o bucată de vreme, voios, mult, aglomerat, cuvintele parcă ar curge
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]