611 matches
-
l-a numit pe Edward Wilson cercetător principal. Acesta era prietenul cel mai apropiat al lui Scott din cadrul expediției; ei doi au fost împreună în călătoria Farther South (în traducere „mai departe spre sud”) din timpul lui "Discovery". Un cercetător zoolog distins, Wilson era și un desenator talentat. După spusele biografului lui Scott, David Crane, echipa științifică era cel mai impresionant grup de cercetători care au participat vreodată la o expediție polară. Aceasta a inclus oameni care aveau sa devină cunoscuți
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
au participat vreodată la o expediție polară. Aceasta a inclus oameni care aveau sa devină cunoscuți mai târziu: meteorologul George Simpson, fizicianul canadian Charles Wright, geologii Frank Debenham, Raymond Priestley și T. Griffith Taylor, biologul Edward William Nelson și asistentul zoolog Apsley Cherry-Garrard. Cherry-Garrard nu avea pregătire științifică, dar era un protejat de-al lui Wilson. El a contribuit, ca și Oates, cu 1.000 de lire sterline. După ce la început a fost refuzat de Scott, a insistat să nu primească
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
și a soției acestuia Sară (n. Galter). După absolvirea gimnaziului din Sighișoara (1872) a studiat timp de 5 semestre științele naturii și teologia la Jenă, Germania, unde i-a avut pe profesori, printre alții, pe botanistul Eduard Straßburger și pe zoologul Ernst Haeckel. După transferul la Universitatea din Leipzig a obținut titlul de "Doctor philosophie" în 1877. După terminarea studiilor s-a reîntors la Sighișoara unde a fost profesor la diferite școli din localitate, iar din 1894 până la pensionarea din 1916
Karl Petri () [Corola-website/Science/319476_a_320805]
-
(n. 23 martie 1879, Paris - d. 20 februarie 1965, Paris) a fost un zoolog francez pasionat de entomologie și speologie, prieten și coleg al lui Emil Racoviță. În 1920 a venit împreună cu Racoviță la Cluj, unde au întemeiat Institutul de Speologie, primul de acest fel din lume. Tot aici a fost numit profesor de
René Jeannel () [Corola-website/Science/298219_a_299548]
-
tratat arab de zoologie. Cartea, în care autorul pornește de la Aristotel, cuprinde în stadiu embrionar teoria evoluției, a adaptării și psihologiei animalelor. Al-Ğahiz știa să obțină amoniac din resturi de animale prin distilare uscată. Este evidentă influența lui asupra unor zoologi ulteriori precum persanul arabofon al-Qazwini și egipteanul al-Damiri. Alături de acestea ne-au mai parvenit un număr mare de „epistole” ("rasa'il"), un fel de eseuri pe o temă precisă: despre sclavele cântărețe, despre turci etc. De asemenea, fragmente din al-Ğahiz
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
(n. 19 octombrie 1936, București) este un zoolog, oceanolog, istoric al științelor și muzeolog român, membru corespondent al Academiei Române. Născut în București, este fiul unic al unui lucrător tipograf. Copilăria și adolescența, tulburate de tragediile războiului și schimbărilor de regim politic, se încheie urmând cursurile liceului "Cantemir Vodă
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
fondatorii geneticii biochimice. Bunicul patern, Sir Alfred Baring Garrod (1819-1907), a fost, între altele, o autoritate în domeniul bolilor reumatice și unul din consilierii medicali ai reginei Victoria, iar unchiul ei, Alfred Henry Garrod (1846-1879), a fost un fiziolog și zoolog cunoscut, profesor de fiziologie si anatomie comparată. Mama ei, Laura Elisabeth Smith, se trăgea și ea dintr-o familie de medici, bunicul din partea maternă fiind baronetul sir Thomas Smith, chirurg faimos în vremea sa. Doi frați ai ei, dr Alfred
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Borowski, care a transformat denumirea balenei în latină: "Balaena novaeangliae". La începutul secolului al XIX-lea, ihtiologul francez Lacépède a schimbat numele binomial al animalului în "Balaenoptera jubartes", și a mutat specia din familia "Balaenidae" în familia "Balaenopteridae". În 1846, zoologul britanic John E. Gray a clasificat balena cu cocoașă drept "Megaptera longpinna", iar în 1932 naturalistul american Remington Kellogg i-a schimbat numele speciei în "novaeangliae". Ultimul a mai descris și cele mai vechi fosile ale balenelor cu cocoașă — "Megaptera
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
diapazon între 50 și 10.000 Hz și poate apărea din cauza agresivității între indivizi. Bioacusticul australian Michael Noad a descoperit, în 1996, că balenele cu cocoașă pot prelua cântece de la alte grupuri, atunci când se amestecă în timpul verii. Datorită cântecelor specifice, zoologii pot determina traseele de migrație a balenelor. S-a observat că aproape totdeauna cântecele masculilor se termină cu conflicte. Balenele scot sunete melodioase și în afara perioadei de reproducere, ceea ce ar demonstra rolul lor în comunicarea cotidiană sau în ecolocație. Cercetări
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
rar. Dar recent, în nord-estul Indiei, au fost descoperite două fire de păr, lungi de 33 respectiv 44 de milimetri, pe care specialiștii au fost incapabili să le asocieze cu vreo specie cunoscută de mamifer. În urma analizării minuțioase a mostrelor, zoologii au decretat că aceasta aparține unei specii necunoscute de primată, de statură foarte mare, al cărui mediu de viață este unul foarte aspru, și au recunoscut că este posibil să fie vorba chiar de Omul Zăpezilor. În căutarea lui Yeti
Yeti () [Corola-website/Science/316097_a_317426]
-
au avut o soartă similară, murind fie ca urmare a bombardamentelor, fie pentru a ajunge în farfuriile populației înfometate. Doar o cireadă mică a supraviețuit războiului, și a fost crescută în continuare de entuziaști. Aceștia își numesc vitele "bouri", deși zoologii au declarat ca neștiințifică recreerea unui animal ancestral de către frații Heck. În Franța chiar au fost taxați ca "vite naziste". Taurul Heck are înălțimea minimă la greabăn de 1,6 m iar vaca Heck de minimum 1,4 m, cântărind
Vaca Heck () [Corola-website/Science/322456_a_323785]
-
transfer s-a dovedit a fi salvator pentru animalele evacuate din Paris, întrucât în cursul Războiului franco-prusac parizienii înfometați au ucis toate animalele ținute în captivitate. Proaspăta achiziție a Grădinii Zoologice din Londra a fost botezată „” de către directorul acesteia, cunoscutul zoolog și taxidermist britanic Abraham Dee Bartlett, acesta fiind inspirat probabil de cuvântul din limba swahili „jumbo”, care se traduce ca „salut”, sau „jumbe”, care se traduce ca „conducător”. Pe parcursul următorilor 16 ani, Jumbo a devenit, împreună cu hipopotamul Obaysch, principala atracție
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
acest tip de comportament încă nu fusese supus unui studiu amănunțit. Rupându-și colții, Jumbo se năpustea ore întregi asupra ușii cu gratii de fier a ocolului său. Femela elefant Alice nu-i trezea lui Jumbo niciun interes. Avocatul și zoologul britanic Philip Lutley Sclater mărturisea că în cadrul Societății zoologilor din Londra, pe care o conducea, a fost pusă problema uciderii elefantului, întrucât acesta a devenit prea periculos pentru a mai putea fi ținut într-o grădină zoologică publică. În anul
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
studiu amănunțit. Rupându-și colții, Jumbo se năpustea ore întregi asupra ușii cu gratii de fier a ocolului său. Femela elefant Alice nu-i trezea lui Jumbo niciun interes. Avocatul și zoologul britanic Philip Lutley Sclater mărturisea că în cadrul Societății zoologilor din Londra, pe care o conducea, a fost pusă problema uciderii elefantului, întrucât acesta a devenit prea periculos pentru a mai putea fi ținut într-o grădină zoologică publică. În anul 1882, antreprenorul și showman-ul american Phineas Taylor Barnum, proprietarul
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
celebre din Anglia (inclusiv casa în care s-a născut William Shakespeare, colecția de figuri de ceară din Madame Tussauds, cât și un stejar plantat de George Gordon Byron în abația Newstead atunci când acesta avea 10 ani), a propus Societății zoologilor să îi vândă elefantul pentru 10.000 de dolari americani. Afacerea a fost acceptată la o adunare a Societății, fapt ce a stârnit o nemulțumire masivă în Regatul Unit. Mii de școlari englezi s-au adresat reginei Victoria și prim-
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
Regatul Unit. Mii de școlari englezi s-au adresat reginei Victoria și prim-ministrului William Gladstone cu rugămintea de a nu permite comercializarea elefantului. Regina Victoria, Eduard al VII-lea și specialistul în teoria artei John Ruskin au trimis Societății zoologilor o scrisoare deschisă în care și-au exprimat „marea uimire” pe marginea activității comerciale a zoologilor de frunte ai țării. Regina s-a oferit să compenseze personal pierderile lui Barnum în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare va fi anulat
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
cu rugămintea de a nu permite comercializarea elefantului. Regina Victoria, Eduard al VII-lea și specialistul în teoria artei John Ruskin au trimis Societății zoologilor o scrisoare deschisă în care și-au exprimat „marea uimire” pe marginea activității comerciale a zoologilor de frunte ai țării. Regina s-a oferit să compenseze personal pierderile lui Barnum în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare va fi anulat. Imediat ce a aflat despre comercializarea elefantului, populația Londrei a fost cuprinsă de așa-numita „jumbomanie”, tendința
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
fie schimbat din "Dieu et mon droit" („Dumnezeu și dreptul meu”) în "Dieu et mon Jumbo!" („Dumnezeu și al meu Jumbo!”). Obținând sprijinul unor persoane influente din politica și societatea britanică nemulțumite de comercializarea „averii de importanță națională”, membrii Societății zoologilor Berkeley Hill și Sir George Bowyer au dat în judecată Societatea, cerând să fie anulat contractul de vânzare-cumpărare pe motiv că nu satisface legea britanică. La ședința de judecată, petrecută pe 9 martie 1882, contractul a fost declarat legal. Pe
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
actorul Chantilly. Dupin își aplică apoi metoda în rezolvarea acestor crime. Metoda lui Dupin subliniază importanța de a citi și a cuvântului scris. Relatările din ziar îi stârnesc curiozitatea; el află despre urangutani dintr-o relatare scrisă de „Cuvier” - posibil zoologul francez Georges Cuvier. Această metodă angajează, de asemenea, cititorul, care îl urmează pe detectiv prin citirea indiciilor. Poe, subliniază, de asemenea puterea cuvântului rostit. Atunci când Dupin îi cere marinarului informații despre crime, marinarul reacționează ca în fața morții: „marinarul se înroși
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
este o încrengătură de nevertebrate pseudocelomate, de talie mică (până la 1 mm lungime) descoperite în 1841. Încrengătura a fost slab cercetată de către zoologi. Kinorinhii sunt animale viermiforme segementate. Tegumentul corpului este alcătuit din cuticulă și stratul hipodermal. Corpul kinorinhilor cuprinde regiunea cefalică (cap), gât și trunchi format din 11 segmentente. Segmentele, inclusiv cele ale capului și gâtului, se numesc zonite (în total 13
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
susținător al Clubului de la Roma (eng. Club of Rome), iar anumiți oameni de știință, ca de exemplu , au ținut prelegeri în cadrul Institutului. Printre vizitatori, elevi și aspiranți se număra și poetul , romancierul J. D. Salinger, Alan Sillitoe și Doris Lessing, zoologul și psihologul . Casa era decorată în stil oriental și în fiecare duminică se organiza un prânz de tip bufet dedicat musafirilor într-o sală mare care pe vremuri avusese rolul de grajd, fiind poreclită " Elefantul" (o referință la povestea de
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
Johan Christian Fabricius în 1798. Mai târziu a fost confundată cu alte specii mai mici precum "Labidura riparia", si nu a primit foarte multă atenție. A fost redescoperita în 1962 de către orinitologii Douglas Dorward and Philip Ashmole, si confirmată de zoologul Arthur Loveridge acesta numind-o "L. loveridgei". În 1965 entomologii au găsit exemplare vii, care odată examinați au confirmat că "L. loveridgei" este aceaiași specie cu "L. herculeana", numele științific inițial rămânând oficial. Alte căutări au fost fără rezultat, specia
Labidura herculeana () [Corola-website/Science/323384_a_324713]
-
o experiență academică mai mare, ca și Reginald Koettlitz, acesta fiind șeful echipei medicale, care, la 39 de ani, era cel mai vârstnic membru al expediției. El, ca Armitage, a participat și la expediția lui Jackson Harmsworth. Doctor junior și zoolog era Edward Wilson, un apropiat al lui Scott, venind cu calități precum calmul, răbdarea și imparțialitate, care îi lipseau căpitanului. Costul total al expediției a fost estimat la circa 90.000 de lire sterline (la cursul de atunci; echivalentul a
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
grijă ajunseseră tipărită, dar "No hay remedio" (nu se mai poate evita). A explorat geologia zonei, ajungând la unele concluzii privind formațiunile de plăci și injecțiile de granit asemănătoare unor lichide, care păreau să infirme ideile lui Lyell și Sedgwick. Zoologul Andrew Smith i-a arătat unele formațiuni, și apoi a discutat cu el despre animalele mari care trăiau cu vegetație rară, arătând că lipsa vegetației luxuriante nu explică dispariția creaturilor uriașe din America de Sud. Pe la 15 iunie, Darwin și FitzRoy au
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
în 1939 în urma cercetărilor în domeniul hormonilor steroizi, obține Premiul Nobel. Peter Karlson îl urmează pe Butenandt la Instititul Max-Planck din München. În 1964 Peter Karlson este numit profesor universitar la catedra de chimie de la Universitatea Philipps din Marburg. Împreună cu zoologul Martin Lüscher, definesc termenul "feromon" ca mijloc de comunicare a insectelor.
Peter Karlson () [Corola-website/Science/322632_a_323961]