1,209 matches
-
timpul nu-i va veni vreodată în ajutorul cuvântului căutat, poeta așteptând de fapt, dezvelirea adevărului: „mi-e greu să cred/ că timpul îmi va rodi în sânge/ cuvânt dintr-o sămânță de viu grai sfânt nedat/ mirenilor și tâmpla zvâcnește ne-ncetat/ ” („mit și sit”). Călătoria spre cuvântul care triumfă prin sensul său ori prin imaginea sa, continuă și în acest volum până la tăcerea grăitoare aflată dincolo de el. Aici, expresia poetică alunecă în albia unor poeme în proză, venind cu acumulări
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > POEMS BY THE LAKE Autor: Daniela Andronache Publicat în: Ediția nr. 749 din 18 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului FURTUNA pe cer, fulgerele zvâcnesc scurt ca picioarele unui bondar răsturnat. un aer rece îmi înfioară șira spinării. simt cum, în curând, furtuna îmi va cuprinde inima cu hohote de tunet și zvârcoliri de iarbă. CONTRATIMP cu pas ușor sar peste lucruri, peste anii din
POEMS BY THE LAKE de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348856_a_350185]
-
de la piață, având ambele mâini ocupate cu sacoșe. Deși o văzuse de la distanță, mama își lăsase capul în pământ trecând pe lângă ea cu buzele strânse, ca și cum nu ar fi observat-o. Paula nu îndrăznise să o oprească. Doar uluirea îi zvâcnise dureros în suflet, ca o pasăre speriată ridicându-se în zbor spre înaltul cerului, cât mai departe... cât mai departe... Cu timpul, corpul tânăr, își revenea. Numai el. Au urmat zile, luni, ani, răvășiți de anotimpuri trecătoare și nu numai
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
din 23 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mă grăbesc! N-am să te-aștept o veșnicie! Șopteai glumeț, rezemat de tocul ușii... Iar din șoapte se desfăceau brațe Care mă-mpresurau mătăsoase. Aerul scăpăra-n jurul nostru, Îmbibat de extaz... Zvâcnea timpul în hoinăreala lui prin infinit, Iar eu zăboveam alintată, Dilatând clipele, Când lumea izvora Năvalnic din abisurile noastre. Veșnicia e-nceputul! răspundeam cu tâlc... Uite cerul cum scutură văpăi de ametist... Hai să mai stăm un minut! N-aștepți
CU VEŞNICIA A-NCEPUT... de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346923_a_348252]
-
făcuse ca, imediat după ce se cununaseră în sfânta biserică, Nicolae să fie mobilizat în săptămâna viitoare, și dus pe front în linia întâia. - Oprește-te, nebuno!... Vrei să mă sperii? A-nceput să-și maseze zona din partea stângă unde-i zvâcnea inima, dar când trecea cu degetele peste golul din capul pieptului, se oprea. Îi era frică să apese, fiindcă-i spusese lui cineva: Dacă te lovești din întâmplare în furca pieptului, poți să leșini, sau în cazul că ești mai
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
nimic, Talgere lovesc cu putere, Timpanul nu se mai mișcă. Trop, trop ...tropăie Prin inima mea Un nărăvaș alb argintiu, Mă doare zgomotul Clipelor strivite Sub copitele lui Pana se înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se atîrnă fără rost De o șuviță de păr, Părul se zbate din strânsoare Și fuge către marginea prăpastiei. Apoi ce ?? dacă e ...nimic Un deget întreaba ochiul Câte
NU MAI JOC de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347026_a_348355]
-
infuzia discretă de realism, prin sugestii ale materialității incandescente:”Priviți și vedeți, frânturi/ De imagini trăite,/ Cu multe frământări/ Și emoții sporite. “( Lui Lazăr). Senzația este reportaj poetizat, de experiență de viață ridicată la dimensiuni cosmic. Uneori în ritmuri alchimice zvâcnește spiritual universal: “Explozii ascunse,/ În cer, sub pământ,/ Cu vieți ce-s distruse/ Suflete de vânt!( GEEA-Planeta Albastră.) “ Ce face poetul în această plachetă este un act de trăire pură, extatică, a farmecului nealterat de agresivități exterioare. Prinderea realității în
OVIDIU JUCAN-PE DRUMUL VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346417_a_347746]
-
țintuiți pe cadrul ușii îi ieșiseră din orbite. Și a ținut-o așa o vreme, într-o hărmălaie și frică de nedescris, și, parcă timpul se dilatase, apoi s-a oprit. A răsuflat ușurat deși tâmplele și inima încă îi zvâcneau. După un răgaz de liniște s-a auzit un bocet, așa, cum ar plânge vântul prin hornuri: - Liiisandruuu! Liiisandruuu! Deschide-mi și o să-ți fiu soață smerită! O să-ți dăruiesc prunci, Lisandreee! Cuvântul ”prunci” l-a scos din minți. A
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În scoică poemului Penelul divin că o aripă de codru înmuiata în toate culorile curcubeului un roșu rubiniu îmi aruncă în zbor peste pânzele sufletului simt perla ascunsă zvâcnind că o inimă s-a trezit, s-a trezit din somnul adânc se zguduie prăpastiile, ea crește în scoică poemului adâncimile nopții plâng așteptând căutătorii de perle Referință Bibliografica: În scoică poemului / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎN SCOICA POEMULUI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376993_a_378322]
-
nu poți?! De ce?! - Mi-ai zis să nu fac chei pentru lacăte, ca să nu pierd vremea. - Ce-ai spus, pârlitule?! Gâdea, treci încoa’! ordonă Împăratul din toată puterea sa. - Așa mă răsplătești pentru lacăte, zgârcitule?! urlă Marcel furios, și-și zvâcni barosul în pieptul Împăratului, de-l aruncă în ceruri și căzu peste vreo două săptămâni în magazia cu praf, de-o făcu bucăți. Și așa, fraților, se făcu vorba: “praf și pulbere”! Tot satul veni de-l luă pe fierar
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
pârjolit stârpitura de copac! zbieră înrăit al lui Bogatu’. După truda alergăturii dintr-o parte într-alta a ariei, omul căzuse grămadă în mijloc, lângă snopii ce-și așteptau plecarea spre casă. Genunchii nu-l mai ajutaseră, iar sângele îi zvâcnea cumplit în tâmple, trimițându-i săgeți dureroase în ochi. Își pierduse pălăria și-acum se ținea de gât cu amândouă mâinile, parcă luptând să nu-l sufoce tirania dușmanului apărat de torțe și furci. Vârtejul din capul lui nu-i
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
avea să le spună că, pe strada lor locuiau doar persoane care nu agreau comerțul ambulant. Chiar nu se aștepta ca în fața ei să îl vadă pe Theodor Barna. Merita să-i trântească de îndată poarta în față. Copilul îi zvâcni în brațe, înconjurând-o timid cu mâinile și lipindu-se de ea. Normal că nu-l cunoștea! Ce căuta actorul în fața ei? Își îngustă ochii, fără să fie în stare, însă, să îi ceară socoteală acolo. El se întinse ușor
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
love becomes church. No heart descents anymore: the greatest gift is within. Near your palms, magical healers the stag arrives from the battle to give the scepter to the defeated and then die. Hence victory begins to hurt! PASĂRE Ea zvâcnise din lumina dantelându-și aripa ridicând mai sus tot cerul și cărând în cioc planete și noiane de-ntrebări! Ea zbura din ancestrale timpuri ale viețuirii noastre... Parcă semăna cu tine, parcă semăna cu noi... Uite cum ne-nvață zborul
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
conturează în mine. Mă așez în locul cel mai curat, acolo unde vibrează iubirea de noi, o dependență, ne simțim întregi, ne descoperim. Cu inima deschisă comunicăm, apare scânteia, se naște legătura, parcă-l cunoști de-o veșnicie. - Îți simt cum zvâcnește tot trupul. Atinge-mi inima, bate ca la o turturea prinsă-n mânile mele. Cu disperare se zbate, nu știe ce se-ntâmplă, dorința de viață și libertatea zborului. Vreau buzele tale, acolo simt zborul purtat spre infinit! - șoptești în
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
Acasa > Poezie > Credinta > UMBRE SINUSOIDALE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Supărați, ne țineam de torțile pământului Și aveam senzații, că rădăcinile cresc până la nori, Mâinile noastre zvâcneau sub tălpile vântului, Și ne era frică să nu trecem de-albastrele flori. Am cuprins iarba, dintr-o singură pledoarie, Lumina cea verde ne îmbrăca până la oase, Și ne-ncropeam în sol, urmați de-o apă vie, La rădăcini interogam
UMBRE SINUSOIDALE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372716_a_374045]
-
exprimă dorința de a primi liniște, vise și mângâiere, cernute prin sita tăcerilor și purității: „Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere. Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă.” (Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise) Suflet însetat de senin, poeta își primește pacea în timpul iernii, sorbind
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
el și îi zâmbi larg, cu toată gura ei mare și bogată. Până să apuce el să facă un pas înapoi, brațele lungi îl învăluiră și butonii cleioși i se lipiră de-a lungul coloanei vertebrale. Analistul își simți inima zvâcnindu-i în gât și pulsându-i nebună în toate terminațiile, ca o căutare de aliniere la un echilibru energetic exterior, mai puternic decât orice emisiune cerebrală. Pupilele dilatate i se fixară în ochii imenși de culoarea pădurii, în care i
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CU LUNA STAU LA CINĂ Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe-arcada înnoptării, în tainicele castre, Zvâcnește libertatea și-n trecerea-i barbară Aleargă herghelia prin stepele albastre; Vin cai să se înfrupte din pajiștea stelară. Foșnește libertatea în temeri infirmate, În colb de stele-i ceasul, secunda e orfană; Cad hamuri de lumină prin coamele-nspumate
CU LUNA STAU LA CINĂ de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373157_a_374486]
-
filele dorului copilul cu părul aur care bila o rostogolește prin albastru până când tainele albului se desfășoară din ghemul de încercări ca apele line ale izvorului tămâiat mir și nard am plâns și râs până când din mine rostirile rugii au zvâcnit scântei în rodul aerului îl respir și acum răstălmăcindu-mi nevoile învăț să-mi cer Cerului libertatea Anne Marie 14 septembrie 2014 Referință Bibliografică: învăț să-mi cer Cerului / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1322, Anul
ÎNVĂŢ SĂ-MI CER CERULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372177_a_373506]
-
nimic, Talgere lovesc cu putere, Timpanul nu se mai mișcă. Trop, trop ...tropăie Prin inima mea Un nărăvaș alb argintiu, Mă doare zgomotul Clipelor strivite Sub copitele lui Pana se înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se atîrnă fără rost De o șuviță de păr, Părul se zbate din strânsoare Și fuge către marginea prăpastiei. Apoi ce ?? dacă e ...nimic Un deget întreaba ochiul Câte
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
de Emil Șușnea, publicat în Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016. Treceam în jos ca de-obicei Când,la poartă moș Andrei, Om cuminte și sfătos: -Vino, șezi oleacă jos! Stă se scarpină în barbă, Cu bastonul tunde iarbă, Zvâcnește-ncet dintr-un picior, Eu stau pe bancă răbdător. Dă un cald miros de ceapă Și se-ndură să înceapă: -Nu știu dacă are rost, Dar mă-ntreb ca omul prost, Dacă vine-n frunte-un fost, Ne-ntărâtă, ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
bate Joc de lege și dreptate, Când aplică din păcate ... Citește mai mult Treceam în jos ca de-obiceiCând,la poartă moș Andrei,Om cuminte și sfătos:-Vino, șezi oleacă jos! Stă se scarpină în barbă,Cu bastonul tunde iarbă,Zvâcnește-ncet dintr-un picior,Eu stau pe bancă răbdător.Dă un cald miros de ceapăși se-ndură să înceapă:-Nu știu dacă are rost,Dar mă-ntreb ca omul prost, Dacă vine-n frunte-un fost,Ne-ntărâtă, ne omoarăși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului artist: Vladimir Kush i-aș fi spus lui tata că iarba mă doare deși e vie uneori sub tălpi doarme și atunci o întreb dacă se trezește prin călcâiul meu care zvâcnește necontenit urcă metafora deasupra buzunarelor pline de semințe și atunci tata îmi spune să aprind iar și iar candela cândva îmi spunea să-i aprind lampa de pe lada somierei o aprindeam și-mi arăta întunericul din pumnul de piatră în
PE LACRIMĂ ZIUA O ÎNCEP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379697_a_381026]
-
să le fiu fiică după o răsturnare densă de valori ca mersul roților de tren în ritmul ceasului viului cumva nedorit apoi dorit cu înverșunarea păsării zborul mi-au spus atunci că în orice cetate se intră cu tălpile goale zvâcnind libertate și armăsarii petrec sub copitele lor iarba și eu am înțeles la fel viața... cetății mai aproape de niciunde poete rămân între zidurile acum ridicate de oameni să văd să ascult să învăț tăcând a iubi poate nimicul poate uriașul
MIR DENS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379727_a_381056]
-
cocorul, ca s-adăpostească trunchi de foc și pară, pentru a lupta iarăși cu hainul viscol și a renaște printre aișori când pleacă Baba Dochia spre munte. Și-așa tot înving vremelnicia... Locul și oamenii rezistă, căci multe aduceri-aminte le zvâcnesc tâmpla și le-nmoaie sufletul trăitorilor de aici, bucurându-i că și ei au ivit oameni și fapte de ținut minte. ... În casa pădurarului, de când nu se mai ține minte, unul dintre fii era botezat Silvan, iar una dintre fete
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]