1,154 matches
-
la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei ei cu Marcu Vancea? De clipa când el amuțise, orbit, de apariția andaluză, cu ochii de bitum și obrazul prelung, de marmură albă? Zvelta domnișoară săgetase incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului care își încheiase de mult stagiatura erotică. Apoi, fuga, Parisul, mansarda, nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul când ilustrul cărturar a decis să devină proprietarul unui depozit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără zâmbet, pe colega Gina, care își tot încheia halatul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
TRANZIT un zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trupului de la familia Wood, Aurora era în întregime o Glass, iar familia noastră este fără excepție suplă, osoasă și înaltă. Crescuse, devenind copia la indigo a mamei ei: o frumusețe cu picioare lungi și păr negru, la fel de mlădioasă și de zveltă ca June. Natașa, din Război și pace, prin opoziție cu Pierre, fratele stângaci, cu picioare mari. Bineînțeles că orice om vrea să fie frumos, dar pentru o femeie, frumusețea poate fi uneori un blestem, mai ales când ești ca Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Se poartă la fel de afectuos cu el ca și cu copiii. Poate e și una, și alta. — Cum adică? — Și însărcinată, și pictoriță. O pictoriță gravidă, în salopeta ei cu funcție dublă. Pe de altă parte, uită-te la silueta ei zveltă. Mă uit în zona burții, dar nu detectez nici o umflătură. — De-aia poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine continuam să facem speculații pe marginea salopetei, autobuzul galben a tras în fața casei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
reducere față de prețul originar pentru că am plătit cu bani gheață). Era un obiect frumos și delicat, cu bucățele de topaz, granat și cristal înșirate pe un lănțișor subțire de aur și am fost sigur că va arăta bine la gâtul zvelt al lui Rachel. Mințisem în legătură cu ziua ei - până la care mai erau trei luni -, dar m-am gândit că nu poate strica dacă trimit și o ofrandă de pace pe urmele scrisorii expediate marți. Când nu mai ai alte resurse, bombardează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
probabil o să fie de acord. Cum tot subliniză tata, nu sunt oameni grași în Etiopia, așa că nu prea poți să tot dai vina pe gene, metabolism, oase mari sau ce-o mai fi. Însă principalul motiv pentru care rămân destul de zveltă este că în fiecare zi trebuie să fac instructajul în caz de pericol cu cel puțin cincizeci de pasageri, care se uită la burta mea în timp ce ridic brațele să-mi pun vesta de salvare. Când ai un public zilnic, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
peste piept, e prea caricatural. Ratează o măsură. Menține tensiunea. Răsucește-ți capul spre fereastră, apoi spre ușă, acum vorbește. Ea îi urmează indicațiile regizorale, improvizând în același timp. E într-o bluză albastră, simplă, trupul ei e înalt și zvelt. E plină de dorință, dar totuși vulnerabilă. Asistenții șoptesc între ei. Zhang Min nu zâmbește, nu mai spune nimic altceva. După ce Lan Ping a terminat, regizorul trimite un asistent să-i spună că o așteaptă în camera verde. Domnul Zhang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scoate în oraș și încearcă să o relaxeze. O duce la galerii de artă, magazine de antichități, librării, concerte și lecturi de poezie. Își privesc reflecțiile din vitrinele pe lângă care trec pe stradă. Sunt un cuplu frumos. Amândoi înalți și zvelți. Apreciază faptul că el nu râde niciodată de greșelile ei. Știe și ea că uneori își exagerează deșteptăciunea. Apreciază faptul că el se abate de la firea lui și nu ia în seamă atunci când ea minte din cauza jenei. Tang Nah e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceva de mile de la Luo-chuan la Yenan. Dimineața e rece. Culorile răsăritului de soare zugrăvesc dealurile în auriu. Lan Ping e îngrijit îmbrăcată în noua ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac gri. O curea îi încinge mijlocul. Trupul ei zvelt seamănă cu o salcie. Are părul prins sus cu panglici albastre, în două cozi lungi, împletite. Cărând gențile, ea și Xu se îndreaptă spre camionul lor. Chiar dincolo de el, sunt oprite alte trei vehicule bătute de vreme. Una dintre mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de suspecți erau uciși zilnic. El a fost dus la sediul miliței, pentru a fi împușcat. Cea care ascultă poartă o cămașă albă din bumbac pe care și-a confecționat-o singură. Părul îi e scurt până la urechi. Trupul ei zvelt e copt. Ea simte masivitatea lui Mao. Simte că el o ridică din țărână. Ea nu se grăbește, așa cum ar face pe scenă. Împrumutând câțiva yuan-i de la un tovarăș, am încercat să mituiesc escorta ca să mă elibereze. Soldații obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
minute mai târziu, înaintând cu forță prin apă, Susan simțea cum i se detensionează mușchii. Înotul o relaxa și era talentată. Avea ceea ce mama ei numise întotdeauna „corp de înotătoare“, adică umeri lați, o talie subțire și picioare lungi și zvelte. Toată viața, Susan purtase un război neîntrerupt cu părul ei roșcat și cârlionțat. În zilele în care ieșea câștigătoare, coama ei arăta ca o coroană glorioasă de bucle prelungi, fiecare impecabil răsucită. În zilele în care era învinsă, părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
casă, să admire tapetul. Susan a ridicat mâna către ușă. A, uite-o c-a apărut... Dumnezeule! Era limpede că femeia din fața lor era Julia. Asta pentru că persoana în cauză avea aceiași ochi, același zâmbet sclipitor, același trup subțire și zvelt și aceiași sâni plini. În schimb, tot restul, era complet diferit. Chipul Juliei era lipsit de orice urmă de machiaj, iar părul, în continuare întins și strălucitor, era acum prins într-o coadă de cal. Prietena lor era îmbrăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș de scaieți, până ajunse, în sfârșit, în locul perfect, o movilă de piatră de unde domina, la mai puțin de trei sute de metri distanță, silueta zveltă a marelui mascul al turmei. „Când omori un mascul, imediat vine altul mai tânăr să-i ocupe locul și să apere femelele, îi spusese tatăl său. Când omori o femelă, îi omori și puii, și puii puilor lor, care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl cunoști? — E soțul meu! Dar nu e aici. Sergentul Malik se uită cu plăcere la frumoasa targuí mândră și sfidătoare, fără nici un văl care să-i acopere chipul, fără tunici groase care să-i acopere brațele, pieptul sau picioarele zvelte. Trecuseră ani de zile de când sosise în deșert și nu se mai aflase așa de aproape de o asemenea femeie; trebui să facă un mare efort ca să-și alunge gândurile și să răspundă zâmbind ușor: — Știu că nu e aici. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se rupea de mijloc trăgând de bidoane cu ciorbă, cu tocană, orez cu lapte, să le descarce la punctele de lucru de la Casa Republicii, ministere, la Fântâni... Nici n-ai fi simțit osteneala, Mirelo, abia sărită de douăj’de ani, zveltă, făcută, cu carnea tare pe tine, și tocmai scăpaseși de Ticuță, încât tot ce ți-ar fi lipsit ar fi fost un soldat sau un ofițer dintre șanteriștii ăia care nu mai pridideau să rânjească la ea și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o apuci și pe ce să pui mâna. Te-ai tot duce de nebună... Ce mare lucru dacă ar fi ieșit în stradă, la produs? Nu te gândi că n-ar fi avut cu ce. Păi, cum dracu’, e bazată-draci. Zveltă și țeapănă și-nțepată, cu un păr de toată bafta, bătându-i cu vârfurile fesele obraznice; părul ei negru cu reflexe roșiatice, precum lumina unui răsărit crescând peste un pământ untos, roditor, care abia așteaptă sămânța, și ochii verzi, mari, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de alții în toți anii ăștia. Bine că ne-am văzut acum sănătoși, și cât mă bucur pentru tine că ai reușit să-ți aranjezi să pleci, și abia aștept să mă chemi și pe mine acolo... Frate-său e zvelt, brunețel, tinerel ca și ea, vesel, și uite că și Mirela s-a înveselit aflând c-o să plece și o s-o cheme și pe ea în Austria, așa încât Rafael n-are decât să-și amintească de discuția lor din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-n jos ca trase de niște sfori. Jambierele se terminau la jumătatea gambelor; dedesubtul lor, se vedeau mușchii și gleznele de culoarea cafelei cu lapte ce păreau sculptate În lemn șlefuit. Coapsele ei erau inimaginabil de lungi și de zvelte, iar chipul Îi era distant, frumos și aspru. Dacă Rachel ar fi general, m-aș Înrola În orice armată pe care ar comanda-o. Bătăile din palme de la final au fost asurzitoare; bănuiam că lumea aplauda ușurată că supraviețuise fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o credință străveche la Samarkand: când o viitoare mamă Întâlnește pe stradă un străin care-i este pe plac, trebuie să caute să obțină o parte din hrana acestuia; astfel, copilul va fi la fel de chipeș ca el, cu aceeași siluetă zveltă, cu aceleași trăsături nobile și regulate. Omar se oprește din mestecatul migdalelor rămase, privind cum se Îndepărtează necunoscuta. Deodată, un urlet ajunge până la el, Îmboldindu-l să se grăbească. În curând, se află În mijlocul unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era de frumoasă prima mea imagine din Orient, o femeie pe care n-ar fi știut s-o cânte decât poeții deșertului: chipul ei - soarele, ar fi spus ei, părul - umbra ocrotitoare, ochii - fântâni cu apă proaspătă, trupul - cel mai zvelt dintre palmieri, surâsul - un miraj. Să-i vorbesc? Așa? Dintr-un capăt În altul al Încăperii, cu mâinile făcute pâlure la gură? Să mă ridic? Să Înaintez spre ea? Să mă așez pe un fotoliu mai apropiat, să-mi asum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stătea atunci, din profil, cu o eșarfă albastră Încununându-i părul care cădea până la piciorul fotoliului. Ce vârstă avea oare? Șaptesprezece? Optsprezece? Cea care avea acum treizeci de ani era o femeie senină, o femeie matură, stăpână pe sine. La fel de zveltă ca În prima zi. Știuse să reziste tentației femeilor de rangul ei: lacomă și gurmandă, să se prăvălească, până la capătul zilelor, pe un divan al belșugului. Se măritase, era divorțată sau văduvă? N-am discutat niciodată de asta. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deci, la compatriotul meu, la Palatul Atabak, o clădire de piatră albă, alcătuită din treizeci de camere mari, mobilate În parte după moda orientală, În parte după cea europeană, sufocate sub povara covoarelor și a obiectelor de artă, cu coloanele zvelte ale fațadei reflectându-se Într-un iaz. De jur-Împrejur, un parc imens era străbătut de cursuri de apă, presărat cu lacuri artificiale, un adevărat paradis persan În care zgomotele orașului erau filtrate de cântecul greierilor. Era una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am fi fost în Las Vegas. Mai întâi se dezbrăcau fetele și femeile, ascunse în dosul portierelor deschise, iar noi bărbații trebuia să o luăm din loc. Unele își scoteau pantalonii cu mare greutate, însă pantalonii strâmți le făceau mai zvelte. Între timp, tații dădeau fuga pe mal și ocupau cât mai mult loc posibil. Aici pătura, dincolo pantofii, umbrelele de soare altundeva, până când în sfârșit erau mulțumiți. Bărbații aveau voie să se dezbrace în văzul lumii, asta nu era necuviincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]