7,890 matches
-
a trimis către președintele Consiliului de Război de atunci, contele Hadik, sub jurisdicția căruia se afla Bucovina, iar în privința dorințelor Moldovei către Excelența Sa contele Kobenzel. Cu această ultimă ocazie, Maiestatea Sa a binevoit a-i spune că gelozia puterilor nu îngăduie și nu va îngădui așa ceva; iar situația a rămas ca atare. În ceea ce privește treburile Bucovinei, el și-a înaintat cererile sau mai bine zis propunerile. La baza demersurilor sale a stat pregătirea oamenilor și a teritoriului, însă nu a avut parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Consiliului de Război de atunci, contele Hadik, sub jurisdicția căruia se afla Bucovina, iar în privința dorințelor Moldovei către Excelența Sa contele Kobenzel. Cu această ultimă ocazie, Maiestatea Sa a binevoit a-i spune că gelozia puterilor nu îngăduie și nu va îngădui așa ceva; iar situația a rămas ca atare. În ceea ce privește treburile Bucovinei, el și-a înaintat cererile sau mai bine zis propunerile. La baza demersurilor sale a stat pregătirea oamenilor și a teritoriului, însă nu a avut parte de înnoiri subite, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Aceste popoare propagă de asemenea involuntar plantele alimentare lăsînd să cadă pe sol o parte din recoltă. Ele cunosc plantele și știu să le ajute să supraviețuiască. Aborigenii australieni, care trăiau fără agricultură, erau cu toate acestea, dacă îmi este îngăduit să spun așa, niște cultivatori metaforici : celebrau rituri complicate ca să protejeze plantele sălbatice, să le încurajeze să crească și să se înmulțească, să îndepărteze paraziții și calamitățile meteorologice. Poate că trebuie să vedem o primă imagine, metaforică și ea, a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
-lea, autori precum Buffon vorbesc cu indiferență despre ea. Dacă în prezent simțim că problema ne privește, motivul este că mobilitatea populațiilor, și în mod deosebit importanța pe care a dobîndit-o imigrația venită din Africa, ne livrează, dacă îmi este îngăduit să spun așa, excizia la domiciliu. Cutume incompatibile, care puteau coexista pașnic la distanță, intră în conflict cînd sînt apropiate brusc. Iar dacă procrearea asistată ne cauzează și ea probleme de conștiință, motivul este invers, deși simetric cu celălalt : în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nu știau nimic. Numai copiii șefului principal și ai șefului unui trib vecin îl cunoșteau. Să audă glasul lui Vorbe-Clocotitoare îi înspăimînta. Oamenii de rînd erau îngroziți de Vorbe Clocotitoare, iar prinții și prințesele se mîndreau că li s-a îngăduit să-l atingă. Să obții dreptul de a-l expune costa foarte scump”. Artiștii decorau și fațadele caselor și pereții mobili, sculptau stîlpii numiți (în mod eronat) „totemici” și confecționau instrumentele rituale. Dar, mai presus de toate, ei aveau misiunea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
care înseamnă „amorțire”. Aceasta era, într-adevăr, puterea atribuită narcisei, floare îndrăgită de divinitățile infernale, cărora li se ofereau coroane și ghirlande de narcise pentru că, se credea, Furiile își amorțeau victimele. Prin acest mijloc indirect, neînțelegerea vizuală, dacă îmi este îngăduit să spun așa, căreia îi cade pradă Narcis se aseamănă cu neînțelegerea auditivă imputabilă conform miturilor americane duhului Ecou, care își paralizează victimele provocîndu-le crampe sau legîndu-le fedeleș cu intestine. Nu trebuie deci să ne mirăm dacă incestul, care este
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
într-o scriere a unui profesor de medicină american o teorie potrivit căreia proliferarea speciei umane ar putea fi asimilată cu un cancer al glo bului pămîntesc. Rigoarea și precizia tehnică a demonstrației sale sînt impresionante. Incompetența mea nu-mi îngăduie să ofer decît o versiune simplificată a acesteia. La începutul cuaternarului, explică el, în Africa, niște celule-sușă provenite dintr-un ansamblu de vertebrate terestre cu strămoș comun, mai precis de primate, au dat naștere unor țesuturi umanoide. Nepericuloase atîta timp
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Vulcănescu, Traian Trifan și mulți alții, demonstrând că vorbele Sfântului Serafim de Sarov „Sfințește-te și mii de oameni se vor lumina în jurul tău” sunt cât se poate de adevărate. Iată o explicație a încercărilor pe care Dumnezeu le-a îngăduit unora dintre cei mai frumoși fii ai săi, născuți pe pământ românesc: „Dumnezeu, iubindu-ne, văzând gândul și strădania noastră de a-L sluji, ne-a pus în condiții care ne dădeau posibilitatea să-I oferim o ființă integral purificată
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
a fost salvat de la moarte de către Valeriu Gafencu, care i-a dat medicamentele sale, ne-a rămas de la pastorul lutheran o foarte frumoasă mărturie despre limba română, care, consideră el, este limba care se vorbește în paradis, pentru că „ea îți îngăduie să exprimi orice adâncime sufletească și orice înălțime cerească”. Au avut loc și botezuri ale unor copii născuți în închisoare de către deținute ce fuseseră arestate pe perioada sarcinii. 1.3.3. Postul și rugăciunea Ceea ce s-a întâmplat în temnițe
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
trăiri dramatice pe care fiecare le avea. Simțim astfel o enormă suferință la atâția oameni și atâtea familii, încât ne doare și pe noi adânc toată această suferință. Poate tocmai pentru atâta amară și profundă suferință pe care Dumnezeu a îngăduit-o pe acest pământ românesc, nădăjduim că Tatăl Ceresc se va și milostivi de neamul acesta, care a dat atâția martiri, în pofida numeroaselor păcate la care ne-am făcut părtași de-a lungul veacurilor. „Noi n-am avut tinerețe” ne
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
În fond o unică integrare a unui organism biologic și a unui suflet. Putem clona sufletul? Mă Îndoiesc ca cercetător, deși las altora să speculeze un control divin În această latură a umanului, precum că Cel de sus n’ar Îngădui o imixtiune a Celui de jos, interzicându ne accesul la esența sufletească; sau că, creator al sufletului prin excelență, Cel de sus n’ar crea un altul, identic. Mă mărginesc să spun că niciodată Natura n’a creat ceva identic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot acest timp, ajungând doar alge, fie ele pluricelulare dar, sătule de decimare, s’au decis să evadeze spre libertatea uscatului. Dar pentru asta au trebuit să se debaraseze de ghiuleaua legată de picior, adică de pluricelularitate, care nu le Îngăduise decât să se așeze pe stâncile scăldate de valuri ale țărmului. Și astfel, algele unicelulare, cu traista’n băț și purtate de vânt, au ajuns oriunde era puțină apă. Libertate deplină, dar... Guvernau de unele singure. Iar guvernarea uzează. Pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
galben, respectiv galben, și pe dinafară și pe dinăuntru. Dacă v’am zăpăcit deja, mai adaug unul, ca moldovean ce sunt, dar neînscris În partidul omonim - mea culpa! -, anume literarul castravete. Rotunzi, barem cilindrici dacă nu și sferici, ei Îmi Îngăduie să mă joc cu ei, precum pisica cu ghemul, capătul firul Ariadnei fiind sistematica, Înrudirea speciilor adică. Păi fiecare plantă are un nume alcătuit, ca și al nostru, din două părți: un nume de „familie“, care În sistemetică se cheamă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
focul“ cosmic, radiația pe care astăzi n’o mai putem răbda, ultravioletă, gamma, X, bașca imensele fulgere ce-l brăzdau, au format substanțele prebiotice, inclusiv primordiile „benzii de magnetofon“ care e ADN-ul. Apa doar le a dizolvat și a Îngăduit structurarea lor, Încetul cu Încetul, În puzderia de organisme de tot felul. Amoniacul Își Îndeplinise rolul și putea, ajutat de viața căreia Îi dăduse naștere, să se oxideze, devenind balastul atmosferei, adică azot. Metanul era de acum componentă de bază
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deși aparținem unei specii tinere: Față de cele două sute de milioane de ani cât au hălăduit dinozaurii, omul n’are În urmă decât unul... Sau, mai degrabă vom fi oleacă altfel. Și dacă prietenul, al meu și al domniilor voastre, va mai Îngădui, veți ghici asta Într’o poveste, altă dată. „Meridian“, 12 noiembrie 2001, ora 12,37 69. Inimă și suflet Se spune că inima e sediul sufletului. O fi așa, n’o fi, nu pot ști: știința nu mă poate lămuri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
grade Celsius care e temperatura medie anuală la latitudinea Iașilor... Și așa solul devine un soi de martor care-și imprimă În memorie o amplă sinusoidă Între excedentul energetic al toamnei și deficitul primăverii, repetat an după an, acela care Îngăduie tuturor locuitorilor să trăiască, fără huzur dar sigur, de barem un miliard de ani, de când Natura a descoperit acestă ciclicitate, rostul ei, dreptu-i În mare... Dacă tot avem omăt, haidem să pornim pe potecile pădurii, desigur ale uneia deja retezate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fost deja experimentată de Natură, privesc deîndată spre ea. Ca să văd că animalele, cele superioare cel puțin - păsări și mamifere -, care poartă de grijă puilor, sunt „familiste“, iar asta din același motiv ca noi: regenerarea - nu-i spun reproducere, ca să Îngădui schimbarea, evoluția adică. Atâta doar că majoritatea acestor familii este, cum spunem despre ale noastre, monoparentale, adică o pisică „divorțată“ și pisoii ei, de pildă. Dar, În mai puține cazuri, animalul a experimentat și familia biparentală, În special prin păsări
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
insecte dar și mici animale superioare, precum vreun buratec, e digerat de viu. Încă, la vreme de vară, plantele, mai precis algele, ucid animale, pești de pildă, În balta din care consumă noaptea și bruma de oxigen pe care-o Îngăduie solubilitatea În apă la o temperatură ridicată, dar fără să compenseze ziua cu oxigenul produs, căci acela evadează, tot pentru că solubilitatea gazelor În apă scade odată cu creșterea temperaturii. Pare-mi-se că așa, dând apă la moară descompunătorilor din biocenoză
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o armă, atunci să spun că și profitul - deja experimentat de Natura Însăși - devine, În forma lui curentă, tot un produs al acelui copil al Naturii, implicit cunoscut ei. Și să merg mai departe, căutând scopul În care Natura a Îngăduit asta. Ca și rușina de asta, căci Între noi, eu și animal, diferența e doar de câțiva cromozomi, cel mai adesea În minus... Și, dacă de negentropie e vorba, fie că asta Înseamnă perfecțiune, primordialitate, ordine sau bogăție energetică, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zeu teluric. Care va evolua, spiritualizându-se, alte 6 milenii spre a deveni un zeu spiritualizat, adică bun. Și o va lua de la capăt, dar un etaj mai sus. Până când? Tinzând din zeu În zeu superior... spre dumnezeire? Cât va Îngădui, prin energia sa, Soarele. Și mai apoi? Devenit extraterestru sau zeu pentru alții din acest Univers, amul nu va trebui să uite că e acela căruia demult, multe ere Îndărăt, i s’a rupt coada, ajungând pe pământ. Fiind silit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ou (fiert, eventual roșu), ansamblu care permite doar accesul esențialului oxigen și eliminarea deșeului bioxid de carbon și nimic altceva. Asta e legătura, dar și izolarea. Izolarea e Întregită și din punct de vedere mecanic, porozitatea extrem de fină a membranelor Îngăduind reținerea cât se poate de bine a conținutului coloidal al oului. La care-și aduce contribuția și peretele exterior calcaros, de asemenea poros. Dar porozitatea e și un pericol potențial. Căci porii pot adsorbi apă, legând-o extrem de strâns, atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca dracu’ de tămâie. Și apropii obiceiul consemnat În Vechiul Testament ca toți bărbații unei case să-i devină subiecți, chiar și sclavii; și mențiunea, din același Vechi Testament În care cineva a fost obligat la asta, pentru a-i fi Îngăduită apropierea. Nu-i vorba, cred eu, de rațiuni igienice, În fond pe aceeași paralelă există popoare care nu cunosc această practică, ci mai degrabă de ceva specific unor popoare geloase din fire, prin care femeia să nu poată fi tentată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai cumpăra aceiași pungă de cafea, de exemplu. Vorbeam de imposibilitatea verificării? Nu doar. Același nou mod de viață vă oferă și protecție, dar una cu ghilimele. Am În vedere „protecția consumatorului“. De ce ghilimele? Păi taman această protecție, care nu Îngăduie abaterea de la parametrii mărfii, e o cale prin care promovați uniformitatea. Dar și pentru că astfel deplasați grija directă - naturală - pentru fiecare pas, În seama unei abstracte legislații a calității, a protecției cui vreți, dar care nu poate fi totală, căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nici o treabă cu recomandarea „crede și nu cerceta“, ci scormonește, Îndoindu-se chiar de el Însuși. Firesc, vă ispitesc: vreți să trageți cu ochiul la lexiconul meu? 1. Artificialism Cunosc o pisică tare drăgălașă și miloasă din fire câtă vreme Îngăduie unui bun prieten al meu să locuiască În casa ei. El Însă o răsplătește bârfind-o: „Asta e o pisică din petrol, Îmbrăcată Într’o blană sintetică, care mănâncă numai Whiskas și se sperie de vrăbii“. Adică e artificială, Începând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vine nici de la mine, nici de la „ăla“. Vine de la dreaptă. O linie, cum să-i spun altfel, decât „dreaptă“. Adică perfecțiunea pură. Aș fi optimist să spun că o puteți trasa cu o riglă: aceea e tot atât de dreaptă cât Îi Îngăduie gradul de precizie reglementat de standard, niciodată absolut. În fond, linia dreaptă e doar o simplă excepție Într’o lume definită de orice altceva, cum ar fi - drac sunt și Încă unul dedulcit la biologie, nu și la eufemism - „pișatul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]