7,108 matches
-
lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de ghiocei În sân, ca un câine turbat. Zefirul aducea cu el amintirea Îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde Îmi intrau În cameră prin gaura cheii În timp ce stăteam În pat și Încercam să adorm. MĂ trezeam În toiul nopții - mătușă‑mea era plecată În vacanță În Germania și nu era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Noi suntem viitorii tăi colegi de la Succes. Eu sunt Grasu’, iar el e Traian. GĂlățanu n-a putut să vină, dar Îți transmite ÎnsănĂtoșire grabnică. o să vină mâine după ce scapă de la redacție. — mulțumesc mult că ați venit, am spus În șoaptă. Am constatat că vorbitul mă obosea foarte tare, așa că n-am mai zis nimic. Aș fi vrut să-i Întreb cum aflaseră că mă găseam la spital. — Uite, ți-am adus niște fructe, spune celălalt. Adina Dabija 112 — mulțumesc... dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
împreună tocmai acum, când era atât de liniște afară și puteam să mă bucur de zăpada neatinsă. El a fost bun cu mine - nu m-a atins și nu m-a privit, ci doar a terminat de spus povestea, în șoaptă, apoi m-a mângâiat pe păr și mi-a dat urechea să mă joc. Încet-încet am mai uitat de obida pe care mi-o pricinuise telefonul cu venirea lui neașteptată și am deschis ochii, am văzut o aluniță, apoi urechea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bibliotecar. — Este Kórösi Csoma Sándor, a spus el cu reverență în glas. Am așteptat să continue, dar n-a mai adăugat nimic. — Și de ce se află portretul lui aici ? — Este autorul primului dicționar tibetan-englez din lume, spuse el aproape în șoaptă, ca și cum i- ar fi fost jenă de ignoranța mea și n-ar fi vrut să-l audă nimeni răspunzând la o întrebare atât de elementară. A trăit la sfârșitul secolului al XViii-lea. A murit în 1842 de malarie, în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de ghiocei în sân, ca un câine turbat. Zefirul aducea cu el amintirea îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde îmi intrau în cameră prin gaura cheii în timp ce stăteam în pat și încercam să adorm. Mă trezeam în toiul nopții - mătușă-mea era plecată în vacanță în Germania și nu era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Noi suntem viitorii tăi colegi de la Succes. Eu sunt Grasu’, iar el e Traian. Gălățanu n-a putut să vină, dar îți transmite însănătoșire grabnică. O să vină mâine după ce scapă de la redacție. — Mulțumesc mult că ați venit, am spus în șoaptă. Am constatat că vorbitul mă obosea foarte tare, așa că n-am mai zis nimic. Aș fi vrut să-i întreb cum aflaseră că mă găseam la spital. — Uite, ți-am adus niște fructe, spune celălalt. — Mulțumesc... dar nu pot mânca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cuprinse capul Între palme și Începu să o sărute fierbinte, Îndelung. Pe când el Începu să-i slăbească, din strânsoarea palmelor, capul, frumos, acoperit cu bucle blonde, ea, cu o blândă strângere de mână, Îl opri. Plec, șopti el. Nu, veni șoapta ei. Nu pleci. Doar n-o să dormim În troiță. Nici vorbă. Cum să dormim În troiță?! Dar? Am, aici, aproape, Într-o poiană, ceva minunat. Ce, anume? O să vezi. Mergem acolo? Da, așa zic. Bine, mergem acolo. O să vezi, reluă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
face să trăiești din greu! Și, iubesc furtul, pentru că ăsta te ajută să trăiești din ușor! Și se apropie de taur. Obișnuit cu el, acesta Întoarse capul, Îl privi o clipă, după care-și continuă păscutul. Frumosule!, exclamă, Roșcuț, În șoaptă! Atât de frumos ești, și atât de bine dezvoltat ești, Încât, recunosc, nesilit de nimeni, că, n-ar trebui să te sacrific, mai ales, În felul ăsta, și, să mă distrez, de pe urma frumuseții tale. Dar, Încă o dată, frumosule, n-am
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Da, se Întâmpla. Ce? Iată. Una dintre vecine a luat seama la neînsemnatul fapt, că, frumoasa noastră doamnă Aura Cernat, i-a gâdilat, o fracțiune de secundă, una din urechi, cea dreaptă, mi se pare, cu un minuscul buchet de șoapte. Și, de Îndată, a și dat sfoară prin cartier: o, nici nu știți, voi, că, Aura, dragele mele, a șușotit, la standul volant al librăriei, cu domnul autor Aristotel. Și, nici nu știți, voi, de asemenea, că, nu i-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cum să și-o ofere: nu foloseau, de cele mai multe ori, cuvintele potrivite, așteptate. Jesper avusese o iubită, Într-o vreme; atunci fusese el bun, calm, de nerecunoscut; Îi spusese lui Thomas că femeia aceea - o dansatoare - Îi vorbea numai În șoaptă, ce Îi zicea ținea doar pentru el; totul se terminase, nu se știa de ce, poate Jesper se plictisise ori doar obosise. Cum i se Întîmpla și la anticar; după un sfert de oră, parcă nu mai avea aer, vroia să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ei, visînd păduri de mesteceni albi și troici. Relele lumii, cîte or fi fost atunci, nu aveau cum să Îl atingă....și cocorii tot treceau spre Volga, unde se adunau pentru a-l sluji pe prinț, auzea, tot În vis, șoaptele bunicii, care adormea și ea, uneori, la jumătatea unui cuvînt, purtată de stoluri de păsări. Urmașii lui Thomas nu aveau cum să afle vreodată de străbunica lor. Despre Antonia, care zicea că nu trebuie să te atașezi de nimic. Neînduplecată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot mai mulți zgîrie-nori, Începuseră să nască pînă și sexagenarele, planeta era mai vie ca oricînd. Rusoaica ar fi gîndit, poate, altfel, dacă și-ar fi adormit, la vremea potrivită, strănepoții În poala ei, În vreme ce le-ar fi Înșirat În șoaptă nemaipomenitele isprăvi ale croitorașului cel viteaz. Ar fi atins, sigur, suta de ani, ar fi legănat și fiii strănepoților, ar fi devenit, poate, nemuritoare, asta, desigur, Într-un basm pe care un alt Andersen l-ar fi scris. Antonia și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi făcut asta, ar fi Încercat, persuasiv, să-l facă pe Berg să afle o posibilă continuare, un sfîrșit potrivit. În bar, nu prea multă lume; nu era bine, de la o masă la alta puteau fi auzite chiar și șoaptele. S-au mutat În alt local; aici gălăgia era prea mare, iar din boxele agățate de-a lungul pereților muzica Întregea vacarmul. Ar fi trebuit să strige unul la altul pentru a se putea, cît de cît, Înțelege. După două-trei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se mai sfîrșească; el să alunece, Împreună cu iubita lui, Încă neaflată, dar Închipuită, peste mozaicul unei săli de bal ce nu avea capăt. Doar ei; să nu atingă pe nimeni, să nu fie atinși, să nu audă nimic altceva, nici măcar șoaptele de admirație ori de invidie, venite dinspre alte perechi ori din partea privitorilor de pe margine. Doar orchestra, reală, nu muzică Înregistrată, așa cum era pe CD-ul pe care Îl tot asculta; instrumentiști cum nu mai existaseră prea mulți: virtuozi și virtuoși
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nu! Nu-mi place și gata!” hotărî doctorul Tomescu, înciudat pe sine, privindu-și pacientul mai insistent decât o făcuse până atunci. Tainicele cărări ale iubirii - Domnu’ doctor, sunteți bine? Mă înfricoșați cu tăcerea asta, se explică asistenta, aproape în șoaptă. A trecut așa mult timp, că mă sperii, adăugă ea, în timp ce se ridica din colțul cel mai îndepărtat al salonului și se apropia temătoare. Acolo rămăsese retrasă, într-o liniște plină de nemulțumire, după ce doctorul Tomescu, puțin enervat de insistența
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile. Doctorii fixau podeaua cu privirile, strângându-și puternic maxilarele pentru a se abține să nu plângă. Nu se aflau pentru prima oară în fața unei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
doctorul Eugen Tomescu s-a apropiat încet și, cu multă grijă, și-a așezat mâinile pe umerii ei, îndemnând-o și ajutând-o să se ridice. Apoi, strângându-i ușor între palme, i-a vorbit ca unui copil, aproape în șoaptă: - Îți înțeleg durerea și ți-o împărtășesc. Este greu pentru tine și va fi la fel de greu pentru părinți. Doresc să știi că, cel puțin pentru moment, este în afara pericolului. Sunt sigur că își va reveni... Îți promit solemn că îl
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
anunțat ori...ceva în acest sens...Da, pe dumnealui l-am abordat eu la telefon. Între două cursuri, am văzut fotografia fratelui la TV Craiova. Am dat telefon la „Salvare” și mi-au făcut legătura cu dânsul, explică Iuliana în șoaptă. Tainicele cărări ale iubirii - Deci, cum spuneam, nu mașina l-a lovit. A căzut, pierzânduși cunoștința... Minunea este că și-a revenit tocmai când eram gata să plecăm la spital. A vorbit și ne-a uimit!Ne-a spus că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
durere când știu cum va primi vestea... Cum s-a întâmplat, Tinu dragă? De ce nu vorbești, fratele meu drag? De ce? Te rog să reziști! Treci și peste asta, te rog mult! Am să vin mereu la tine, promise Iuliana în șoaptă, de parcă ar fi știut că este auzită. S-a aplecat mai mult asupra lui, privindu-l de la mică distanță, ținându-și mâna pe frunte și respirând rar și înăbușit. Era parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pretenții mari. A fost mereu exigent, foarte exigent, dar foarte atent și în tot ce a însemnat protecția fiului, a copiilor, după ce s-a născut și fata... Sunt trei ani și patru luni între copiii mei, preciză Luiza aproape în șoaptă, ca pentru sine, oftând din pricini numai de ea cunoscute. Eugen nu a întrerupt în vreun fel aceste aduceri aminte, care sunau ca o trecere în revistă a unor momente de viață, dar nici nu își propunea să intervină. Era
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică încărcătură emoțională, care îmi accelera pulsul și mă făcea să mă pierd, în timp ce-i răspundeam la întrebările puse aproape în șoaptă. De ce oare nu reușeam să-mi controlez simțurile? De ce prezența acestui bărbat reușea să mă zăpăcească atât de mult, încât să uit de mine și de împrejurarea în care ne aflam? În mintea mea eram doar noi doi, prizonieri ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
noi, despre mama, despre ce vrei tu, fratele meu drag”, șopti Iuliana, fără să-și dea seama, ultima frază. - Vorbiți-i să vă audă, doamnă! Eu cred că el aude, să știți, o îndemnă Lidia, auzindu-i și înțelegându-i șoaptele.. I-am spus și doctorului în noaptea ce a trecut, că nu avea stare și a fost aici să vadă bolnavii, să verifice aparatele... Ehee! A stat de vorbă cu doctorii, dar și cu mine a vorbit mult..., că este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Pare schimbat..., dar, mai întâi, să-l vedem pe Tinu”, hotărî Iuliana, ușor afectată de rigiditatea ce o remarcase în vocea și privirea lui. I-a luat mâna în mâna ei micuță, l-a mângâiat și i-a vorbit în șoaptă, apropiată de urechea lui. Era atât de preocupată, încât nu vedea și nu auzea nimic din tot ce se petrecea în jurul ei. Chiar și atunci când a rămas singură cu fratele ei, nu a observat și vorbea într-o șoaptă continuă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în șoaptă, apropiată de urechea lui. Era atât de preocupată, încât nu vedea și nu auzea nimic din tot ce se petrecea în jurul ei. Chiar și atunci când a rămas singură cu fratele ei, nu a observat și vorbea într-o șoaptă continuă și Tainicele cărări ale iubirii plăcută. L-a încurajat și ea cum a putut. Nu era departe de ceea ce doriseră Eugen și Cezar să-i transmită lui Iustin. Trecuseră cele zece minute, dar nu și-a dat seama decât
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și tu mai înțelegătoare, că nu este altul mai cuminte și frumușel ca el!” Și-a pus cu grijă telefonul în poșetă și, fără să stea pe gânduri, l-a tras pe Eugen de braț și l-a întrebat în șoaptă: - Domnul nu dorește să se plimbe la braț cu o doamnă? - Cum?! O, desigur! Cu reală plăcere, scumpă doamnă! Iartă-mă, te rog!... Eu trebuia să am inițiativa..., încercă el să se justifice, oferindu-i brațul cu mare bucurie lăuntrică
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]