7,853 matches
-
fie considerați, pe bună dreptate, români, sau să fie tratați ca românii. Să ne fie foarte clar: problema țiganilor români este o problemă a României și nu, așa cum se spune nejustificat, o problemă a UE, a Europei. Vrem, nu vrem, țiganii noștri sunt cetățeni români, înainte de a fi cetățeni europeni. E vinovată Europa că, încă din secolul al XIV-lea, în Țările Române, prin efortul conjugat al domniei, bisericii ortodoxe și al boierilor, țiganii și tătarii au fost declarați robi? Puteau
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a UE, a Europei. Vrem, nu vrem, țiganii noștri sunt cetățeni români, înainte de a fi cetățeni europeni. E vinovată Europa că, încă din secolul al XIV-lea, în Țările Române, prin efortul conjugat al domniei, bisericii ortodoxe și al boierilor, țiganii și tătarii au fost declarați robi? Puteau fi dăruiți, schimbați, vânduți, înfierați, însemnați, marginalizați, puși la munci la care românii refuzau să se angajeze (prelucrarea metalelor ă fierăria ă și muzica; nu vedeai român lăutar) și nici după ce au fost
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ă și muzica; nu vedeai român lăutar) și nici după ce au fost eliberați din robie, soarta nu le-a surâs: erau liberi ca persoană, dar liberi și de proprietate. Ce amestec are Europa în politicile și legislația românească cu privire la robii țigani? Să deschidem cartea cu documente și să vedem care era soarta țiganilor în secolul al XVIIIlea. Evident, selectăm câteva, și nu dintre cele în care ni se spune că niște moștenitori își împart un țigan. Să căutăm vina Europei în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
eliberați din robie, soarta nu le-a surâs: erau liberi ca persoană, dar liberi și de proprietate. Ce amestec are Europa în politicile și legislația românească cu privire la robii țigani? Să deschidem cartea cu documente și să vedem care era soarta țiganilor în secolul al XVIIIlea. Evident, selectăm câteva, și nu dintre cele în care ni se spune că niște moștenitori își împart un țigan. Să căutăm vina Europei în următoarele documente de epocă: 1) La 11 septembrie 1746, Chiriță căpitan, cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și legislația românească cu privire la robii țigani? Să deschidem cartea cu documente și să vedem care era soarta țiganilor în secolul al XVIIIlea. Evident, selectăm câteva, și nu dintre cele în care ni se spune că niște moștenitori își împart un țigan. Să căutăm vina Europei în următoarele documente de epocă: 1) La 11 septembrie 1746, Chiriță căpitan, cu soția Marica vând lui Anăstasie vătaf o țigancă cu 35 lei; 2) La 19 mai 1747, Ioniță, fiul lui Niculai postelnic, vinde lui
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în următoarele documente de epocă: 1) La 11 septembrie 1746, Chiriță căpitan, cu soția Marica vând lui Anăstasie vătaf o țigancă cu 35 lei; 2) La 19 mai 1747, Ioniță, fiul lui Niculai postelnic, vinde lui Iordache Ruset vornic niște țigani; 3) La 24 ianuarie 1753, Mihai Cehan Racoviță vv., volnicește pe Vasile Roset, fost mare visternic, ca să-și caute un țigan și să-l ducă la casa sa din Huși; 4) La 8 februarie 1760, Vârnav dă danie niște țigani
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu 35 lei; 2) La 19 mai 1747, Ioniță, fiul lui Niculai postelnic, vinde lui Iordache Ruset vornic niște țigani; 3) La 24 ianuarie 1753, Mihai Cehan Racoviță vv., volnicește pe Vasile Roset, fost mare visternic, ca să-și caute un țigan și să-l ducă la casa sa din Huși; 4) La 8 februarie 1760, Vârnav dă danie niște țigani unui hatman; 5) La 7 iulie 1763, mănăstirea Bisericani împarte 7 țigani cu Vasile Ruset hatman; 6) La 27 octombrie, postelnicul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
țigani; 3) La 24 ianuarie 1753, Mihai Cehan Racoviță vv., volnicește pe Vasile Roset, fost mare visternic, ca să-și caute un țigan și să-l ducă la casa sa din Huși; 4) La 8 februarie 1760, Vârnav dă danie niște țigani unui hatman; 5) La 7 iulie 1763, mănăstirea Bisericani împarte 7 țigani cu Vasile Ruset hatman; 6) La 27 octombrie, postelnicul Neculai Bucium vinde lui Lascarache Ruset o țigancă ... cu 30 lei; 7) La 19 februarie 1780, guvernatorul Bucovinei comunică
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Vasile Roset, fost mare visternic, ca să-și caute un țigan și să-l ducă la casa sa din Huși; 4) La 8 februarie 1760, Vârnav dă danie niște țigani unui hatman; 5) La 7 iulie 1763, mănăstirea Bisericani împarte 7 țigani cu Vasile Ruset hatman; 6) La 27 octombrie, postelnicul Neculai Bucium vinde lui Lascarache Ruset o țigancă ... cu 30 lei; 7) La 19 februarie 1780, guvernatorul Bucovinei comunică voievodului Moldovei, Constantin Dimitrie Moruzi, măsurile luate pentru găsirea și restituirea țiganilor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
țigani cu Vasile Ruset hatman; 6) La 27 octombrie, postelnicul Neculai Bucium vinde lui Lascarache Ruset o țigancă ... cu 30 lei; 7) La 19 februarie 1780, guvernatorul Bucovinei comunică voievodului Moldovei, Constantin Dimitrie Moruzi, măsurile luate pentru găsirea și restituirea țiganilor fugiți în Bucovina. De sute de ani nu s-a mai dus o politică de integrare a țiganilor, și lipsa de prevedere, atitudinea discriminatorie, luatul în ușor și în râs, toate se răzbună acum. În zadar ne ascundem după formule
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu 30 lei; 7) La 19 februarie 1780, guvernatorul Bucovinei comunică voievodului Moldovei, Constantin Dimitrie Moruzi, măsurile luate pentru găsirea și restituirea țiganilor fugiți în Bucovina. De sute de ani nu s-a mai dus o politică de integrare a țiganilor, și lipsa de prevedere, atitudinea discriminatorie, luatul în ușor și în râs, toate se răzbună acum. În zadar ne ascundem după formule comode: „drepturile omului”, „casa Europa”, „țiganii, o problemă europeană”, obligațiile noastre față de proprii cetățeni nu pot fi aruncate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de ani nu s-a mai dus o politică de integrare a țiganilor, și lipsa de prevedere, atitudinea discriminatorie, luatul în ușor și în râs, toate se răzbună acum. În zadar ne ascundem după formule comode: „drepturile omului”, „casa Europa”, „țiganii, o problemă europeană”, obligațiile noastre față de proprii cetățeni nu pot fi aruncate pe umerii altora. Dacă țiganii infractori (ne interesează cei din România) sunt trimiși acasă pe cheltuiala statului francez și cu bani de buzunar, nu trebuie să-i facem
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
atitudinea discriminatorie, luatul în ușor și în râs, toate se răzbună acum. În zadar ne ascundem după formule comode: „drepturile omului”, „casa Europa”, „țiganii, o problemă europeană”, obligațiile noastre față de proprii cetățeni nu pot fi aruncate pe umerii altora. Dacă țiganii infractori (ne interesează cei din România) sunt trimiși acasă pe cheltuiala statului francez și cu bani de buzunar, nu trebuie să-i facem o vină guvernului francez sau președintelui Sarkozy. Nu pot să mă alătur corului care interpretează melodia despre
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Europa de astăzi se găsesc și ființe care nu le seamănă și că nu trebuie mers până în pânzele albe cu drepturile omului-țigan. Este de la sine înțeles că României îi revine obligația morală și materială de a-i scoate pe acești țigani din țigănia lor. Dacă tot ne propunem să ieșim din criză, de ce să nu ne propunem să ieșim și din criza datorată unei părți din etnia țigănească? Oricum, pentru rezolvarea acestei chestiuni, nu trebuie să pornim de la Costești. 12 septembrie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
poliției. Toți tineri, între 20-30 de ani. Aveau cele mai interesante mutre, un pictor portretist ar fi făcut o reușită expoziție a expresiilor negative sufletești. Șefului, mai în vârstă decât toți (avea poate peste 40 de ani), un fel de țigan unguresc, ceilalți i se adresau cu apelativul nea Brânză. După ce ușa s-a închis, nea Brânză, făcând semn alor lui, se retrase spre perete și ni se adresă reverențios: Dumghiavoastră... pentru ce... arestați? Suntem legionari. Aaa..., a exclamat dând din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
La poartă era de pază Mitică Boloaga, flăcău din satul mamei, Sălciile, proaspăt recrut, care mi-a făcut semn din sprâncene. Nu-ți fie frică, măi frate. Trece și asta. I-am mulțumit cu un zâmbet. De la vânzătorii olteni (nu țigani) de lângă poartă ne-a cumpărat covrigi calzi, cu susan, iar un soldat l-a lăsat să ne dea câte doi. Părinții, cu glas mustrător, dar înduioșat de lacrimi, ne-au zis: Ce-ați făcut, măi copii, ce-ați făcut de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
metri cu un diametru de 80-100 metri, în care au fost construite reduitul și cazemata-parapet. Era director, la data când am ajuns aici, vestitul Maromet, un țigan-turc; ajutor, un oarecare Stanciu sau Ivănică, așa-l striga Maromet, tot corcitură de țigan, de prin preajma Bucureștiului. Duba-tren ne-a adus în fața închisorii. Dumnezeu ne-a scutit de primirea solemnă cu care erau întâmpinați de obicei deținuții; nici înjurături, nici lovituri cu bâtele, cu patul armelor sau cu gârbacele. Doar escorta mută a celor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
închisoare. Mai erau câțiva polițiști din brigada lui Eugen Cristescu, folosiți când pentru arestarea și anchetarea legionarilor, când pentru a comuniștilor. Unul era de la brigada de moravuri ușoare, Vasilatu, grec de origine. Între polițiștii din brigada pentru politici era un țigan, urât foc, bondoc, cu capul îndesat în gât, asimetric facial, cu gura strâmbă, Vlădescu - n-am mai văzut om așa urât ca el. Era acuzat că a lucrat pe două fronturi: și pentru poliția veche și pentru comuniști, trădându-i
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pentru comuniști, trădându-i și pe unii și pe alții. Se apăra spunând că a lovit numai legionari. Din brigada anticomunistă făcea parte și un sas, Reinhardt, bărbat atletic, sobru, care fusese mult timp schingiuit și care era ținta insultelor țiganului, care-l acuza de fascism și legionarism. Figura deosebită a brigăzii era domnul Vasile Bourceanu. Ce întâmplare! Dumnezeu rânduise să mă întâlnesc aici cu un om pe care-l cunoșteam de la 14 ani. În 1937 veniseră trimiși disciplinar doi elevi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu o uitătură vinovată, duplicitară, ascunzând o vină încă nemărturisită. Poate că undeva în duhul lui, dorința de parvenire, pusă înaintea jertfei de la care se eschivase, nu-i dădea dreptul la seninătate deplină. Era și el ținta invectivelor și provocărilor țiganului. Dintre ofițerii criminali de război se distingeau maiorul Mihai Ene și căpitanul T., prieteni de familie și camarazi de unitate pe front. Maiorul era om integru, cu un caracter de ostaș credincios spiritului românesc și creștinesc. Căpitanul T., dornic de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cum milițienii sovietici loveau și ucideau femeile venite să aprindă lumânări la morminte, în noaptea Învierii: mureau sub lovituri, îmbrățișate pe Sfânta Cruce, iar copiii plângeau încleștați pe trupurile lor. Cel mai atent la tot ce se povestea era Vlădescu, țiganul polițist. Luând o atitudine gravă cu un timbru solemn, a zis: În marea cea neagră, pe piatra cea neagră, furnica cea neagră, cât e ea de neagră, Dumnezeu o vede. (După Coran: „În noaptea neagră, furnica neagră, pe pata neagră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bine seama că sunt ascultat la fereastră și voi suferi consecințe grave. Pe dumneavoastră, toți din această cameră, vă rog să mă ajutați. Spuneți-le să fie înțelegători și să răspundă la întrebări. Toți au tăcut, nevrând să se implice. Țiganul Vlădescu se agita în gol, ridicând disperat din mâini. După o jumătate de oră de zbatere ca peștele pe uscat, elevul nerealizat al lui Clopared s-a resemnat, făcând o amenințare, care avea să se împlinească: Veți avea de suferit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
auzit atunci la fereastră un tușit semnificativ. Bandiților, am auzit de afară, ați refuzat ultima mână întinsă. Titi Stoica și Nae Ionescu Profitând și de faptul că în cameră era multă zarvă din pricina unor neînțelegeri între vreo doi polițiști și țiganul Vlădescu, Titi Stoica vorbise pentru un grup restrâns, despre Nae Ionescu. Urechi atente recepționaseră câte ceva din cele expuse. A doua zi un ascultător, ofițer cu sentimente pro carliste, a vorbit și el despre Nae Ionescu. Dar în toată vorbăria lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sufletului său. Noaptea și ziua ștafeta rugăciunii continua fără întrerupere, candela vie ardea permanent. Tăcerea, însoțită de rugăciunea permanentă care nu mai era un secret pentru ceilalți, a creat pentru cei din cameră o stare de adevărată liniște, până și țiganul se liniștise. Bourceanu înviase sufletește. În Vinerea Mare am cântat versetele pe care ni le-am amintit din fiecare stare a Prohodului și imnurile Sfinte Dumnezeule și Mergi la cer. Apoi liniștea s-a așternut până în noaptea Învierii. La miezul nopții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cele mai multe ori nu personalitățile marcante își scriau numele pe ușă, ci cei care nu reprezentaseră nimic și care nici prin comportarea lor nu erau vrednici de amintire. Și erau destui îngâmfați care credeau că sunt cineva! Într-o zi și țiganul turnător și-a gravat numele, cu litere mari, tăind peste toate celelalte semnele strâmbe ale alfabetului cunoscut de el. L-am compătimit în sufletul meu, în fața posterității, dar nu m-am putut opri să nu-i dau o replică, lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]