7,946 matches
-
ca să ne strângem noaptea, pe la 11 jumătate fix, în toată lungimea străzii Stoian Militaru, că acolo o să iasă și o să ne vindece ea... Zis și făcut. Încă de pe la șapte jumătate tropăiau deja pe Militaru Stoian toți odioșii. Parcă ne candriserăm. Țipam. Orăcăiam. Ne păcăneam între noi catafalcurile. Trăgeam clopotele unor ucenice de-ale fermecătoarei, care, în zile normale, ne slobozeau la trăscău, dar acum fuseseră dresate să păstreze ordinea în convoi, să-i curenteze pe zvăpăiați și, la un semnal al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zece minute de proiecție, lumea iese edificată din sală, iar doamnele, seduse și narcotizate de licărul lumii de celuloid, se reîngrozesc. De ajuns să li se inducă cea mai fugară impresie cum că ar fi urmărite, că și iuțesc pasul, țipă, intră, cu toate sirenele în funcțiune, în cea mai apropiată curte, se pun la adăpost. Un singur bărbat reușește astfel să trimită acasă, într-o singură după-amiază, zeci de femei. În fine, omul mediu cade pradă celor mai întortocheate raționamente
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stradelei Ștefan Mihăileanu cu strada Plantelor, una dintre cele mai înalte și orgolioase vile din vechiul cartier. Îi arăta c-o unghie calcanul mîrțologit și îi susura: Dacă vrei, sparge! Dacă simți nevoia, distruge! Distrează-te cât te ține pipota, țipă, rostogolește-te! Dar numai după ce vei urca, de fiecare dată, târâș, verticala acestui perete, vei putea cunoaște ceva din scârboasa senzație a câștigării sutei de lei." În vremea aceea erau extrem de săraci și Floyd își petrecea aproape tot timpul în fața
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trăznită, ai să vezi tu ce fel. Te pup dulce pe fildeș și trăznește-le o piesă dintr-alea și în numele meu... Dacă Andra vine la cinci și eu apar tocmai diseară la zece... Dacă află pe unde-am cântat și țipă c-o fac de rușine și plânge c-o râde cartierul, singurul lucru deștept dintre toate acestea, ar fi ca diseară, la zece, să fi câștigat, în plus, niște bani. Dacă trag două reprize, asta înseamnă două sute de lei. O
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un neliniștitor loc roșu. Pata roșie și antipatică avansa și nu se sfia acum să-și dea silința să-l înfășoare, legîndu-i strâns trupul într-o hartă reproducând fidel golfulețele și fiordurile de hârtie zdrențuită ale Europei. Sfântul Părinte Secund țipa de plăcere ori de câte ori recunoștea, pe ceafa ori pe fesa sa stângă, un golfuleț. Și tot dânsul îl înțepa, peste tot, cu un ac, insistând să planteze stegulețe minuscule prin absolut toate locurile, prin care, după părerea sa, existau 237 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și a urlat directorul la noi. Dacă nu îl tundeam zero, îl lăsa repetent! Tatăl s-a mâniat: - Uite ca să te înveți minte să nu mai chiulești, dar mai ales că a pierdut mamă-ta timpul la școală și a țipat Lungu la ea, adaug la sancțiunea inițială pedeapsa mea nu vei avea voie să părăsești curtea, casa în această vacanță! Ce a apreciat la tatăl său că s-a iritat nu suporta să țipe la mamă-sa nimeni însă nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-ta timpul la școală și a țipat Lungu la ea, adaug la sancțiunea inițială pedeapsa mea nu vei avea voie să părăsești curtea, casa în această vacanță! Ce a apreciat la tatăl său că s-a iritat nu suporta să țipe la mamă-sa nimeni însă nu i-a convenit hotărârea lui. El i-a interzis să vadă cel mai scump lucru, strada și l-a încrâncenat atât de mult, că nici când a fost tatăl în spital nu a ieșit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu ochii holbați, fără suflare și cu gura căscată. Panaitescu se repede la geam, să vadă ce s-a întâmplat, mă vede întins pe spate și coboară speriat, în fruntea întregii clase, într-o hărmălaie de nedescris. - A murit Tănase! țipau copiii; este plin de sânge! Au alarmat toată școala. Până să iasă afară în curte, mi-am luat tălpășița. Ora următoare trebuie să mă asculte iarăși, fiindcă n-aveam note suficiente. - Spune, băiatule, cât vrei! - 10, dom’ profesor! - Uite 10
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea, o să te tăiem, o să-ți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre; ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vânzătorii, strigând și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să plângă în voie. De afară o chemau vocile rudelor înfierbîntate de vin. A gunoierului ieși cu așternutul mototolit. Mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de un brad mic, ce se zbătea speriată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
părul. Dacă scoatem un preț bun, avem biștari frumoși! - Le mărităm taman bine la târgul Oborului, se amestecă Oacă. Fața lui ciupită de vărsat se strâmbă într-un râs scurt. - Și cum a fost? întrebă tăinuitorul. - Cum să fie? Ei țipau și noi îi cujbeam! rosti scurt, cum îi era obiceiul, Nicu-Piele. - Leagă cățeaua, moară neferecată ce ești! - Mucles! Dă-te-n cîștig! Glasurile se ascuțeau, pungașii vorbeau mai repede, înveseliți. Oboseala se lăsa în picioare. Soarele strecurat prin șipcile putrede
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
clopoțeii cailor. Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui de argint, a înmuiat tistimelul de busuioc și a blagoslovit casa. Apoi a luat, cu nașa și nașul, copilul, ce începuse să țipe, și -lau scufundat de trei ori în cazan. I-au zis Alexandru. După ce -lau înmuiat, Aglaia 1-a înfășurat în crîșmitul de americă, pregătit, să-l usuce, și nașa i-a lipit pe frunte o piesă de argint, să-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ferestre talianului, pică și omul în ușă. A lăsat-o să se scălâmbăie și, când i-a dat una, s-a auzit până la bina. O lovi cu mâna lui grea pe față și pe spate și-o fărâmă în picioare. Țipa Florica, degeaba, n-avea milă. Au sărit vecinii s-o scape, dar croitorul a pus piciorul în prag și le-a spus: - Nu v-amestecați! E muierea mea! Cine-mi calcă în curte piere! Până la prânz, icoană o făcuse! N-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și altcum azi... Ăștia tinerii lucrează mai subțire, cu lama, cu briciul, s-au făcut șuți. Noi tâlhăream la drumu mare, era altceva. Găinari proști! Puneam pucioasă în gura cotețelor, amețeam corcovițele și le băgăm capul sub aripă, să nu țipe. Ziceam că sîntem niscaiva deștepți! Da când mă uit la ei, mă minunez: uite, bă, că proști mai eram! Frații trăiesc o lună dintr-o gaură. Așa, aveam și noi ponturile noastre. O dată, în tinerețe, cu banda unuia Toropeală, am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poterele primprejur. Codoșul se uita pe geam și ofta: - O, nu mai vine ea vremea aia bună, să trecem pe la simigii, să le luăm cîful! Ce zici, Paraschive? Ăl tânăr privea salcâmii despuiați din curtea gazdei și căsca. În crengi țipau ciorile și o dată umpleau cerul cu o ploaie neagră. - De, bine-ar fi, mormăia și Oacă, să ne mai târâm la soare, să mai vedem și noi o gură de iarbă... Sandu-Mînă-mică ar fi luat-o razna. Nici să stea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așternuse o brumă subțire de răceală. Hoțul s-a apropiat pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a dat lângă fereastră. În odaie ardea numai o candelă, și când Sinefta i-a văzut chipul în geam, alb ca țuica, a țipat cu mâna la gură. - Deschide! a spus de afară pungașul. Copila era speriată, dar parcă-l cunoscuse. A deschis. - Cine e? De afară pătrunse frigul ușor și o ploaie de fulgi albi. - Eu, mă mai cunoști? îl ținea minte. - Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spital! - Dar de ce dracu nu-l legi? îndrăznise până la urmă și cel mic. Atât i-a trebuit lui Chirică. S-a făcut o dată galben la față, de ziceai că moare. Abia și-a tras sufletul și s-a pus pe țipat: - Să vă luați calabalâcul de aici. Ce, ați început să ne împușcați? Vecinii alergară să vadă ce-i. Pică tocmai atunci și sifonarul. Era plin de troscot și afumat, după munci. - Ce-i, nene Chirică? Ce s-a întîmplat? îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie. Numai fuste în altițe și floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri sănătoase și huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele țipau speriate și-l băgau în neamul mă-si. Paraschiv căsca ochii la bărci, cu privirile sub fustele ălor de se legănau. Întâi i-a dus Bozoncea la o cârciumă și-au cerut pui fripți, au băut câteva kilograme de vin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băut câteva kilograme de vin și mai cu inima plină au ieșit și ei să petreacă. S-au suit în lanțuri. Acolo cânta o fanfară pe niște bănci, și vreo șase neisprăviți împingeau sus spițele de lemn ale roții uriașe. Țipa Didina de plăcere când o învîrtea Stăpânul deasupra capetelor celor de jos. Sub ei, mulțimea pestriță se înghesuia la jocurile de noroc. Țiganca simțea cum se învîrtește tot pământul acela, cum se apropie și se depărtează și vântul, dezvelind-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi apucat ceilalți, s-ar fi repezit la el, ar fi dat unde ar fi nimerit, și pe urmă totuna i-ar fi fost. Îi culcară pe dușumele și le cărau cu picioarele, lovituri după lovituri. Nici Gheorghe nu mai țipa. Se auzeau doar izbiturile. Comisarul tăbărâse cu cizmele pe capul lor, să-i zdrobească. Îi pisau, nu altceva. Hoții își fereau degetele și mâinile. Simțiră vârfurile ascuțite în coaste. O durere fierbinte li se adâncea în trup. Parcă i-ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ochii și părea cârpă. Îl traseră în sus și sergentul u vîrî vârful degetelor în țâțâna ușii. Comisarul o deschise puțin. Hoțul tresări. Parcă-i băgase jar sub unghii. - Caii! striga presarul. Ușa fu deschisă și mai mult. Balamalele scârțâiră. Țipă. - Aoleu, mama mea! Aoleu, dom' șef... - Caii! striga presarul. Îmbucătura ușii îi zdrelise pielea. Simțea sângele izbucnind afară, în cap îi juca numai un gînd: că le dăduse nuna stingă și că, dacă i-o fărâmă, tot o să poată mangli
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar fi fost bine să fi putut să nu mai știe nimic. Îl duru și a doua lovitură, și a treia. Frânghia cădea mereu în alt loc, alături, întîi pe spate, pe șolduri și pe la încheieturi. Îi mutau oasele. Iar țipă. Sergentul se încălzise. Ridică brațul și-l lăsă cu furie de nenumărate ori. Durerea se înteți, crescu, se ascuți, apoi iar nu mai știu nimic. Îl împînzi o lene dureroasă. Parcă se scufundase într-o apă fierbinte. Capul i se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără o vorbă. 7Caii! Îi arse buzele și obrazul, cu știință, apoi îi plimbă flăcările pe mâini, pe piept și pe la încheieturi. Parcă-i trăgeau pielea de pe el. Paraschiv deschise un ochi și-l văzu pe Treanță în brațele sergentului. Țipa de se cutremurau zidurile. În odaie mirosea a piele arsă. Îl betegeau. Gheorghe nu mai putu.. Deschise gura să mărturisească, dar întîlni privirea ca o baionetă a pungașului. Își înfipse dinții în brațul sergentului și nu mai știu nimic... Afară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și de-i cât pragul care cărau pietrele. Hingherii se pregăteau să lase casa lui Stere în spate, când câinii domnului Aristică, auzind larma de-afară, țâșniră pe poartă printre picioarele Vetei, repezindu-se în șbilțul huidumelor. Fata începu să țipe. A sărit și Procopie de la locul lui. Dulăii săltau în goană cozile lungi și zbârlite. Era unul cât poarta, cu un cap mare și greu, bătrân și rău, căruia i se făcuse o bătaie auzind urletele ălor din cuști. Celălalt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]