13,876 matches
-
recunoștea nimic din ceea ce știa că era. Se afla pe un tărâm sub care nu odihneau morții ei și numai gândul de-a fi Înmormântată În acest pământ străin, atât de vast, o Înspăimânta la fel de tare ca ideea de-a abandona un nou-născut Într-o peșteră de pe Lună. Era, de asemenea, un tărâm unde nu locuiau ai ei, un tărâm populat de prieteni și iubiți efemeri, În care un număr Înfricoșător de oameni ajungeau să fie abandonați În azile ieftine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca ideea de-a abandona un nou-născut Într-o peșteră de pe Lună. Era, de asemenea, un tărâm unde nu locuiau ai ei, un tărâm populat de prieteni și iubiți efemeri, În care un număr Înfricoșător de oameni ajungeau să fie abandonați În azile ieftine sau luxoase. Un tărâm pe care, dintr-un motiv necunoscut, Îl iubea, dar unde nu-și găsea locul niciodată. Și-ar fi dorit să hoinărească pe acest tărâm vast ca un cal sălbatic, În schimb Îl cutreiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mirare că se zice că e țara unde curge lapte și miere. E greu de descris În cuvinte, aerul, oceanul, lumina, dealurile Înverzite... Apoi o sună pe Desert Rose. Trebuiau să plece Împreună În seara aceea, nu voia s-o abandoneze. — Bună dimineața! zise ea veselă. — Bună dimineața, Kitty! Cum merge? Întrebă Desert Rose foarte Încet. — Totul e minunat, zise Kitty, simțindu-i supărarea. Nu pari prea veselă. Cum a fost la verișoara ta? — Nasol! Iar ne-am certat. — Iaaar? I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mașina se puse În mișcare, Kitty se uită În oglinda laterală și o văzu pe Desert Rose singură În parcare, Înconjurată de bagaje, cu umerii lăsați, Înfrântă, devenind din ce În ce mai mică, până atinse dimensiunea unui punct. Se simțea oribil că Își abandonase prietena acolo, la mama naibii, vulnerabilă, cu o grămadă de genți, fără hartă și fără bani de taxi. Ar fi putut s-o jefuiască oricând cineva, s-o violeze, chiar s-o ucidă. O clipă Kitty se simți ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vulnerabilă, cu o grămadă de genți, fără hartă și fără bani de taxi. Ar fi putut s-o jefuiască oricând cineva, s-o violeze, chiar s-o ucidă. O clipă Kitty se simți ca o mamă iresponsabilă care și-a abandonat copilașul neajutorat pe șinele trenului, grăbită să ajungă la bărbatul de care se Îndrăgostise. Era copleșită de sentimente de vinovăție, de lipsă de loialitate, dar În același timp era fericită că scăpase, În cele din urmă, de sub jugul problemelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să joace teatru! — Deci crezi că Matthew e unul dintre acei oameni imperfecți care au o integritate aparte? o Întrebă ea zâmbind ironic. — Nu mă Îndoiesc de asta. Dragostea e oarbă! Te-ai gândit câte femei a iubit și a abandonat până acum, ca să rămână singur și să nu aibă copii? continuă Carmen fără milă. — Nu-mi pasă. — O să vezi. Aventura ta s-a consumat, n-o să se Întoarcă. Olga reveni de la baie cu o „strălucire naturală“ uimitoare, anunțându-și intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Își șterse cămașa. De-aia urăsc eu munca asta! șuieră el. — Doamne, ce pute! mormăia Robinson cu o privire cruntă. Opri mașina dezgustat și merseră pe jos cât mai aveau până la secție. O duseră sus pe Desert Rose și o abandonară pe un scaun dintr-una din camerele din spate, În care un alt polițist stătea la un birou așezat lângă peretele lung de la intrare, citind The Post și sorbind dintr-o cafea de la Starbucks. Ceilalți doi dispărură fără un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de Sf. Valentin, ca și când mi-ar fi trimis un mesaj: Uite cam cât te iubesc... Se priviră În tăcere. Cearta urâtă din L.A. rămăsese ca un nor negru deasupra lor, trebuiau să facă lumină. Îmi pare rău că te-am abandonat În parcare, fără nici un ban și cu toată grămada aia de bagaje, Începu Kitty. Mă tot gândeam c-ai fi putut să fii jefuită, mi-am făcut griji pentru tine. Desert Rose ridică din umeri. — N-a fost mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
parcă un răspuns, și adăugă, Sub dud, în cușcă. Marta se spălase și se schimbase, se așezase un minut odihnindu-se înainte de pregătirea cinei, nu-i arde să se gândească la locurile pe unde trec și zăbovesc câinii fugiți sau abandonați în hoinărelile lor, Să-l lăsăm în pace, dacă nu-i place să călătorească noaptea, mâine va pleca, rosti, Ai ceva de mâncare să-mi dai să-i duc, o întrebă tatăl, Niște resturi de la prânz, pâine, apă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se deschidă. La fel de rară este această înzestrare magică precum cealalaltă, de care am vorbit altundeva, a vederii înăuntrul trupului prin sacul de piele care-l învăluie. În ciuda seducătoarei profunzimi a ambelor teme, propice celor mai suculente reflecții, trebuie să le abandonăm pentru a asculta ce spune Marta, Tată, făcând socoteala, șase ori două sute fac o mie două sute, va trebui să predăm o mie două sute de păpuși, e multă muncă pentru doi oameni și foarte puțin timp. Numărul exagerat de mare făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că teama de a fi certat în public de superiorul ierarhic schimbă într-o clipă atitudinea subșefului. Mai aruncă o insolență ca să-și ascundă furia și se retrase în fundul magaziei, de unde apăru din nou numai când camionul, în sfârșit încărcat, abandonă subterana. Nici la propriu nici la figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să-și irosească restul de puteri cu triluri și felicitări, cel mai bătrân spuse, O să ne mănânce sufletul când vom aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
instalarea primului cuptor trebui să fi eliminat până și din memorie rustica practică, uitată de tatăl lui Cipriano Algor. Din fericire mai sunt cărțile. Le putem uita pe un raft sau în cufăr, le putem lăsa pradă prafului și moliilor, abandona în întunericul pivnițelor, putem să nu ne uităm la ele și să nu le atingem de ani de zile, dar lor nu le pasă, așteaptă în tăcere, închise în sine pentru ca nimic dinăuntru să nu se piardă, momentul care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
virtual al minții noastre, peste nici un minut îi spunea Martei, Mi-am amintit acum că nu-l vom putea lua pe Găsit cu noi la Centru, nu acceptă câini, va fi o problemă serioasă, bietul animal, va trebui să-l abandonăm, Poate reușim să găsim o soluție, spuse Marta, Înțeleg că te-ai și gândit la această problemă, se arătă surprins Marçal, Da, m-am gândit de multă vreme, Și care e soluția, M-am gândit că Isaura nu va refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întoarse, rosti, Mai e o problemă de rezolvat și care nu poate fi lăsată pe ultima clipă, Ce problemă, întrebă Marçal, Câinele, răspunse ea, Găsit, rectifică Cipriano Algor, și Marta continuă, Nefiind noi oamenii care l-ar putea omorî sau abandona, trebuie să-i găsim un rost, să-l încredințăm cuiva, În Centru nu sunt primite animalele, lămuri Marçal pentru socru, Nici măcar o țestoasă familiară, nici măcar un canar, nici măcar o blândă turturică, vru să afle Cipriano Algor, Se pare că dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
măritată e mult mai bătrân decât pare, Nu-mi spui o noutate, am avut privilegiul să asist la îmbătrânire, spuse Marta, zâmbind. Însă apoi chipul ei deveni grav, E adevărat că ni se strânge inima la gândul că trebuie să abandonăm toate astea, spuse. Se aflau sub dudul negru, așezați unul lângă altul pe una dintre scândurile de uscat, priveau în fața lor casa, olăria care se rezema de ea, dacă și-ar întoarce puțin capul, ar vedea printre frunze ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-o facă să renunțe la vopsitul păpușilor, ca nu cumva să vină mâine sau mai târziu un ordin de anulare a lucrării de la subșeful cel zâmbitor sau de la superiorul lui, fiind ea nevoită atunci să suporte suferința de a abandona munca neterminată, sau, dacă va fi terminată, nefolositoare. Mai surprinzător ar fi comportamentul Martei, impulsiva și într-un fel nepotrivita bucurie în fața unei îndoielnice supoziții că olăria s-ar menține în activitate, dacă n-ar fi posibilă stabilirea unei relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai profundă bucurie și cea mai sfâșietoare durere, pentru ca apoi să descopere sau să creeze acel unic nume cu care va fi desemnat sentimentul particular decurgând din această joncțiune, este o sarcină care a fost de multe ori întreprinsă și abandonată în trecut, ca un orizont care se deplasează tot timpul, neajungând nici măcar pe pragul inefabilităților care așteaptă să nu mai fie. Expresia vocabulară umană nu știe încă, și probabil nu va ști niciodată, să cunoască, să recunoască și să comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întâlnești cu doctorul Dinu și, deodată, îți trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Înseamnă că În celelalte locuri, cum ar fi Portugalia sau Anglia, templierii pot trăi netulburați, chiar și sub alt nume, În timp ce În acesta se ascund. Aș spune că Refugiul e locul unde s-au refugiat templierii din Paris după ce au abandonat Templul. Și cum, pe deasupra, mi se pare și economicos ca parcursul să meargă din Anglia către Franța, de ce să nu ne gândim că templierii au făcut rost de o ascunzătoare chiar la Paris, Într-un loc secret și protejat? Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al patrulea loc?“ „Colonelul se gândea la Chartres, dar dacă am pus Parisul pe cel de-al treilea loc, nu putem pune Chartres pe al patrulea, pentru că-i evident că planul trebuie să cuprindă toate centrele din Europa. Și apoi, abandonăm În felul ăsta pista mistică, pentru a elabora o pistă politică. Deplasarea pare să aibă loc după o sinusoidă, fapt pentru care va trebui să urcăm din nou În nordul Germaniei. Acuma, dincolo de fluviu sau de apă, adică peste Rin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Guaita fondează Ordre Kabbalistique de la Rose-Croix. Fondarea, În Anglia, a lui Hermetic Order of the Golden Dawn. Unsprezece grade, de la neofit la Ipsissimus. Împărat Îi este McGregor Mathers. Sora lui Îl ia În căsătorie pe Bergson. 1890 Joséphin Péladan Îl abandonează pe Guaita și fondează Rose-Croix Catholique du Temple el du Graal, proclamându-se Sar Merodak. Disputa dintre rozicrucienii lui Guaita și cei al lui Péladan se va numi războiul celor două roze. 1891 Papus publică Traité Méthodique de Science Occulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vi se pare că modul lui de a raționa are vreo noimă? Curios cum un adept de talia lui era atât de impermeabil la simțul misterului. După care, de Maistre lansa apelul final: să ne Întoarcem la Evanghelie și să abandonăm smintelile de la Memphis. Nu făcea decât să repropună linia milenară a Bisericii. Înțelegeți În ce atmosferă a avut loc reuniunea de la Wilhelmsbad. Prin recuzarea unei autorități ca de Maistre, Willermoz a fost pus În minoritate, și nu s-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
decât orice, ideea cea mai fixă dintre toate, asupra căreia Postel nu stătea la tocmeală, aceea că Regele Lumii trebuia să fie regele Franței. Ignacio era sfânt, dar era spaniol. Așa că, la un moment dat, ajunseră la ruptură, Postel Îi abandonase pe iezuiți - sau iezuiții Îi arătaseră ușa. Dar dacă Postel fusese iezuit, fie chiar și pentru o scurtă perioadă, lui Ignacio - căruia Îi jurase supunere perinde ac cadaver - trebuie totuși să-i fi mărturisit misiunea lui. Dragă Ignacio, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
astea?“ „V-am mai spus, cred, că bietul tata lucra pentru Ohrana rusească. Ei, bine, mi-aduc aminte că pe vremea aceea poliția țaristă era neliniștită dinspre partea Asasinilor, cred că prima intuiție a avut-o Racikovski... Pe urmă au abandonat pista, pentru că dacă ar fi fost amestecați Asasinii, n-ar mai fi fost vorba de evrei, iar atunci pericolul era Încă reprezentat de evrei. Ca Întotdeauna. Evreii s-au Întors În Palestina și i-au silit pe ceilalți să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
carne de copil. Cu miere și piper. Paulicienii sunt aici. Cel de colo planează printre corali ca aeroplanul lui Bréguet - lungi bătăi din aripi de lepidopter, ai putea paria o sută contra unu că și-a ochit foetusul de homunculus abandonat pe fundul unui athanor acum găurit, aruncat la gunoi În fața casei lui Flamet. Apoi un pește templier, Împlătoșat de sus până jos În negru, Îl caută pe Noffo Dei. Trece pe lângă isihastul astmatic, care navighează absorbit și Încruntat către indicibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]