6,323 matches
-
să fac un anumit lucru. Nici la cărțile ei poștale (erau întotdeauna cărți poștale, nu scrisori) nu i-am răspuns. Din lenea de a coresponda, înnăscută probabil, în ce mă privește, din neglijența cu care îi tratăm adeseori, în chip absurd, pe puținii oameni apropiați nouă. În orice caz, sigur nu din prudență, nu de teamă. Domnișoara Mica a fost și a rămas legionară convinsă. În timpul rebeliunii din ianuarie 1941, unchiul, fratele mai mic al mamei, tânăr inginer pe atunci, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și întotdeauna” sunt de o amețitoare complexitate. Invitat să definească genul, specia filmului său, regizorul propune câteva aproximații: „fantasmagorie tristă”, „tragicomedie grotescă”, „farsă tragico-lirică” și explică: „Epoca lui Varlam (după numele antieroului filmului, Varlam Aravidze n.n.) este într-atât de absurdă încât ea poate fi redată pe ecran numai cu ajutorul celor mai expresive mijloace ale absurdului însuși, ale grotescului, suprarealismului, fantasticului. Și nu cu cele ale filmului realist”. Există, desigur, în Căința și secvențe sau episoade întregi pur realiste, constituind, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
propune câteva aproximații: „fantasmagorie tristă”, „tragicomedie grotescă”, „farsă tragico-lirică” și explică: „Epoca lui Varlam (după numele antieroului filmului, Varlam Aravidze n.n.) este într-atât de absurdă încât ea poate fi redată pe ecran numai cu ajutorul celor mai expresive mijloace ale absurdului însuși, ale grotescului, suprarealismului, fantasticului. Și nu cu cele ale filmului realist”. Există, desigur, în Căința și secvențe sau episoade întregi pur realiste, constituind, nu o dată, unele dintre cele mai zguduitoare momente ale filmului: femeile ce stau la coadă în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și astfel moartea să pară mai ușoară. E ca pe stadion. Cu cât e mai plin, cu atât te simți mai în siguranță. Capabil tu însuți de marea performanță. * Într-o perioadă, visam destul de că Doina mă înșală. Un vis absurd! Și totuși, frecvența lui mă neliniștea. Până la urmă, într-un fel, el s-a adeverit: Doina m-a înșelat cu familia ei, la care ține din ce în ce mai mult. Dar cum ar putea să nu țină, din moment ce această familie e lovită, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de insomnie, când rămân singur-singurel cu mine însumi, când reușesc să-mi identific și să-mi capturez eul meu cel mai profund, un fel de „ochi magic” al ființei, ideea că acesta ar putea să dispară mi se pare imposibilă, absurdă; și atunci gândul că aș putea să mor mai mult mă miră decât mă sperie; într-atât de cert mi se pare că eu ca eu, dar eul acela nu poate să piară: e indestructibil, inextingibil. * În povestirea Rața, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu gura căscată...”, mă somează, triumfător, să-mi dau cu părerea V.M., inventatorul unei noi specii de proză, pentru uzul oamenilor foarte ocupați de la granița dintre două milenii. * Dintre miile de exemple care ar putea ilustra epoca de aur a absurdului ceaușist, unul mi se pare de un colosal grotesc. L-am păstrat în memorie ani și ani, de când l-am pescuit cu mâinile mele, ca să zic așa, din noianul de inepții ale „epocii”; l-am păstrat cu mare grijă, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
conștiința românească ; ar ̀ nsemna să răsturnăm în sens invers rezultatul efortului epocal al lui G. Călinescu ; de unde până la el postumele erau practic ignorate, am ajunge acum să ignorăm antumele. Călinescu ni l-a relevat pe Eminescu întreg ; ar fi absurd (și, din fericire, practic imposibil) să părăsim acum ce avusesem înainte. Dihotomia neptunic/plutonic propusă de I. Negoițescu e, de fapt, o polaritate, nu o antinomie, și cu atât mai puțin o alternativă. Antinomia e un cuplu de teze logic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prozopopeea neantului este formula care definește arta și creația lui Caragiale, nu numai a lui, firește. Există în aparițiile extraordinare ale lui Caragiale acest element, pe care l-au semnalat acuma exegeții mai recenți (în urma modei fecunde aduse de teatrul absurd, de Ionescu, de Beckett), care au tot investigat pe Caragiale din perspectiva vidului, a vacuității, a inexistenței ! Ceea ce este foarte just, foarte corect, adăugând, la sfârșit, că nu e suficient. Atât doar : nu e suficient ! Există în Caragiale o perspectivă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aceasta a vidului, a fantoșelor lipsite de substanță, a acestui automatism sau a anomaliei, în sensul că el nu ascultă de nici o lege umană, ci de niște legități mecanice, care ar face, după aceste interpretări, din Caragiale un precursor al absurdului - eventual și al lui Kafka și al lui Beckett și al altora mai recenți - da’ aicea mi se pare că se comite o greșeală. Eu însumi cred că am greșit - am scris câteva scurte texte, în care mă opream la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Caragiale, asta nu e nevoie s-o demonstrăm, cred. Dar lucrurile nu se opresc aici, asta mi se pare important. Dacă ar fi să acceptăm această teză, Caragiale este un mare scriitor care ne aduce revelația vidului, a automatismului, a absurdului, a aberației ; cred că suntem numai la jumătate de drum, pentru că este o observație de făcut în continuare. Și această observație o datorăm unui critic, după mine, remarcabil - Gabriel Dimisianu. În postfața la o ediție populară din teatrul lui Caragiale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se întâmplă cu tine? M-ai uitat, m-ai aruncat în puțurile timpului? Mă simt ca bravul Philémon, care pierduse contactul după naufragiul lui A. Ieri seară, am fost invitat la Lütfi Özkök, care, grație farmecului delirant al prietenilor lui absurzi, mi-a atenuat puțin durerea. M-am retras după câteva ore de beție și bavardaj, pentru a fi în formă mâine. Dar forma mea e la fel de rea azi cum a fost și acum o săptămână. Nu pot scăpa de această
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vieții decât creaturilor. El resimțind plăcerea de a se mișca prin corpuri infinit, metamorfozându-se după propria, inimaginabila lui fantezie. Existențele imaginate ca organele unui corp imens, cu infiniți ochi, brațe și picioare, ca în poemul indian Gita. Viața e absurdă. Ecleziastul are tot dreptul să fie pesimist strigând: „O, deșertăciune, totul e deșertăciune”... Nimeni nu-și mai aduce aminte ce a fost mai înainte și ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care ne-au precedat. Și din aceste cranii se ridică în aer „poveștile” celor care au existat, epicul, strigăte de adio și de mare simpatie pentru ce va veni după timpul lor... De aceea, Ecleziastul, în pofida pesimismului, recunoaște că viața absurdă are un sens, pentru că ea e dată chiar de Dumnezeu. O afirmare prin negare. Sentimentul tonic că oamenii fac viața, fiecare în felul lui original, punând în mișcare roata vieții, cum cred tibetanii, roată a naturii care se cere vie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
noștri e o mare artă - ei ne ajută să aruncăm o privire serioasă în adâncul nostru, unde se ascunde iubirea de sine care ne izolează de marele ego, limitându-ne precis la micul ego, apropiindu-ne de cei care au absurde resentimente pentru noi. Un dușman ar trebui considerat un prieten tragic, dar prieten, pentru că el merită mereu recunoștința celui care vrea să-și amelioreze caracterul printr-un profund examen al conștiinței sale. Martie Cu Marianne (Eyre), în vizită la poeta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe drum, și la mine, ne-am întors ca să ne încălzim cu un pahar de vin roșu. Am vorbit despre arta Katarinei de a crea acea atmosferă unică în care prezența inorogului, fie el chiar împăiat, dădea magie celor mai absurde polemici și tensiuni din cuplul creator. Am vorbit apoi despre bătrânețea care ne apropie de starea adolescenței, atunci când te îndrăgostești de toată lumea, și iubirea e o stare perpetuă de încântare în plin vârtej al forțelor creatoare. Despre „gaura neagră” ce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aruncat deja cele șapte cupe cu otravă. Toate alimentele sunt „împănate” cu substanțe care fac rău corpului omenesc. Am decis să-mi fac singură pâinea, de exemplu, și am constatat că mă simt foarte bine, nu mai am acea foame absurdă care mă teroriza când mâncam „pâinea” făcută de alții. Treptat voi ajunge să mănânc numai lucruri simple, pentru a mă disciplina, dar și pentru a ști cât de greșit e felul „modern” al nutriției generale. Am scris clar: nu pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare, o bluză țărănească, tinerețea totemică a părinților, o carte de bucate cu pagini de Biblie în interior. Vedeam dar nu înțelegeam nimic. Nu înțelegeam că, în sufletul părinților, indiferent de jocul mereu absurd al puterii ei se considerau încă învățători la Câșlița, la Sofian și că, indiferent de noua pecete a Basarabiei de Sud, tânjeau după oamenii de acolo, albaneji, bulgari, ruși, găgăuzi, moldoveni ca după niște rude dragi de care amintirile și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ce vorbiți. Ai fost văzută și auzită de către milițian, la locuința unde au stat de sărbători familia neamțului Werner, în seara zilei de... la ora..., când vorbeați despre arme. Scrie când și prin cine ți-a trimis arma. Discuția devenise absurdă și insuportabilă. M-am ridicat de pe scaun și furioasă i-am strigat: Deocamdată, aici, eu reprezint puterea! Nu știu cu ce ați venit, dar vă poftesc să plecați din biroul meu și din comună. Voi suna la primul secretar și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unde a poposit Nicolae Ceaușescu și că împreună cu cei doi am fi intenționat să-l asasinăm. Aoooleu, tovarășu’, dar ce teroristă mare oi fi eu? Cred că ați citit prea multe romane polițiste în ultimul timp. Situația era tragi-comică și absurdă! Mergeți și vorbiți cu toți acei care au fost cu mine în această zi. Eu cu dumneavoastră nu mai am ce discuta. Vă rog 185 să plecați din biroul meu, dacă nu, voi pleca eu! Mâine mă voi prezenta la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acoperit și avea două bănci. Eu, împreună cu o ingineră agronomă, am stat în cabină, femeile pe bănci sub prelată, iar bărbații în ploaia care le biciuia obrajii. Nimeni nu comenta, dar toți gândeam despre aceste ședințe că sunt prea dese, absurde și inutile. Atât timp cât erau telefoane, iar comuna avea persoane plătite pentru a transmite sarcini și instructorul avea la dispoziție mașină care să i permită să se deplaseze, ce rost aveau convocările uneori inopinate, la ore târzii, după o zi de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de maturitate politică apreciind corect strategia europeană În relațiile internaționale. Cunoscător al problemelor Basarabiei și al conceptelor moderne cu privire la Europa Unită Mircea Druc Înființează Partidul Național al Reîntregirii din opiniile căruia redăm câteva secvențe: Puterea instalată la Chișinău reiterează teorii absurde din arsenalul aparatelor opresive coloniale, țarist și sovietic, despre existența a două popoare „frățești” de a lungul Prutului, unul „românesc”, celălalt „moldovenesc”. Parlamentul din Chișinău ridică frauda și minciuna la nivel de lege, la rang de constituție. Mass-media și diverse
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
unor înșiruiri de propoziții și fraze jenant propagandistice și patriotarde, corectând inexactitățile, exagerările, fanfaronadele și aberațiile. Precizam că unele din aceste vizite erau încununate de primirea la Nicolae Ceaușescu, pentru acordarea unui interviu. Protocolul acestor interviuri avea ceva din "teatrul absurdului" și din "Ubu roi": ziariștii erau bine aleși, cu funcții înalte la publicații de mare tiraj, întrebările se transmiteau înainte cu 1-2 săptămâni, "partea română" putea reține doar anumite întrebări și respinge altele, "deranjante", publicația își lua angajamentul publicării în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dance" un dans lent -, în perioada 1968-1978, deși Alecu lucra în MAE, a dobândit ritmuri mai alegre în perioada 1979-1989 MAE, ONT și IAPIT, înregistrând, în final, tonalitățile tragice din poemul simfonic al lui Saint Saens "Dans macabru"! Despre "teatrul absurdului" cu eșecul plecării la Roma, cu socrul care-mi era unchi și unchiul care-mi era socru, cu "na, aprobarea, ia, aprobarea", cu dialogurile halucinante între Salcia, Midia, Remetea, Zorleni, Bușteni, Ceahlău..., la încheierea misiunii în Chile, cu Notele UM
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a fi cadru al organelor de specialitate austriece, PROPUNEM: a se aproba includerea susnumitului Săvescu Alin în mapa de verificare. Ofițer operativ II Locot. M. Dumitrache Șeful colectivului Mr. Stănescu Nicolae Câteva observații: 1. Cele "rezultate din verificări" erau concluziile absurde și total nefondate ale "Comisiei de Control Muncitoresc", demontate și anulate la doar scurt timp de înseși conducerile ONT, Ministerului Turismului, Ministerului Comerțului Exterior și Curții de Conturi, așa cum am precizat mai sus. 2. Negocierile cu firma Dr. L. au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ernest Hemingway, M. Solohov, Fadeev, Eminescu). 2. Există scriitori absolut normali, care au descris în mod magistral, în opera lor, stări de nebunie. 3. Există o categorie de oameni suferind de tare morbide care și-au turnat nebunia în opere absurde, de neînțeles, opere a căror valoare este indiscutabilă (Kafka, Dostoievschi și alții). 4. Există scriitori care, încercând să descrie nebunia de care suferă ei ratează lamentabil din punctul de vedere al valorii operei rezultate, putând excela într-o operă "normală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]