6,732 matches
-
Glasul Bucovinei de sâmbătă 16 februarie, 1 martie 1919, încheind: Duminică are să fie parastas la toate bisericile pentru pomenirea lui.” „...era un rămas bun din vremurile de lupte naționale pe care de mult ne-am deprins a le privi cu admirație; dar era în același timp și al nostru, era și omul prezentului, el simboliza continuitatea luptelor aprige pentru ființa neamului nostru” - scria R. Cântea în Glasul Bucovinei nr.86 din 19 februarie (4 martie) 1919. Ca în același ziar, la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
istorie care prefigurează, începând cu secolul al XIX-lea, profilul savantului care este Stig Wikander. El este moștenitorul indubitabil al tradițiilor filologice și exegetice post-Anquetil, Eugène Burnouf 2, James Darmesteter, Martin Haug, Karl Geldner, Sylvestre de Sacy, Friedrich Spiegel. Din admirație, fără să-i poată semăna, și moștenitorul lui Anquetil Duperron, acest cavaler al erudiției, al științei pure și dezinteresate, cum îl numea 3. Ca și prietenul său Georges Dumézil, moștenitor al romantismului german, al acelei epoci aurorale când Orientul se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-președinte la acea vreme al Société Asiatique, același care în 1931 îi acorda tânărului absolvent Stig Wikander calitatea de membru alvenerabilei societăți franceze fondate la 1822 -, i se potrivește într-un fel și lui Eliade: poziția lui nu corespunde nici admirației fanatice, întârziat romantică, a Orientului, nici ironiei față de civilizația Europei, nici superiorității cu care orientalistul specialist este „întotdeauna dispus să exagereze însemnătatea studiilor sale, arătând față de celelalte ramuri ale activității omenești un desăvârșit și batjocoritor dispreț”3. El antrena atunci
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dominat niciodată scena ca în India”2. „Fiecare țară a transformat în mod independent problema: cum să transformi moștenirea unei tradiții religioase când incidența sa asupra problemelor religioase nu mai e atât de puternic simțită, dar impune încă respect și admirație? Este clar că India și Persia au rezolvat această problemă în moduri complet opuse, India prin reprezentare simultană, Persia prin reprezentare succesivă a pseudo-istoriei derivate din mit.”3 Sau: „Astfel, avem secvența temporală în Iran și secvența contemporană în India
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iar depărtarea de Germania îi aduce treptat un ton mult mai sceptic față de evoluția evenimentelor - deja în martie 1940 el scrie: „În spatele acestei pasivități fără speranță se ascunde adesea o altă mentalitate, poate cea mai primejdioasă dintre câte se află, admirația față de marea putere care se ridică acum pe harta Europei. Admirația pentru conducător a jucat, cu siguranță, un rol important la 1809, acum abia avem admirație pentru Hitler, greu comparabilă adorației religioase, de odinioară, față de Napoleon. Dar jurnaliștii și politicienii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sceptic față de evoluția evenimentelor - deja în martie 1940 el scrie: „În spatele acestei pasivități fără speranță se ascunde adesea o altă mentalitate, poate cea mai primejdioasă dintre câte se află, admirația față de marea putere care se ridică acum pe harta Europei. Admirația pentru conducător a jucat, cu siguranță, un rol important la 1809, acum abia avem admirație pentru Hitler, greu comparabilă adorației religioase, de odinioară, față de Napoleon. Dar jurnaliștii și politicienii suedezi, care cred în Dumnezeu la fel de puțin pe cât în demoni, l-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se ascunde adesea o altă mentalitate, poate cea mai primejdioasă dintre câte se află, admirația față de marea putere care se ridică acum pe harta Europei. Admirația pentru conducător a jucat, cu siguranță, un rol important la 1809, acum abia avem admirație pentru Hitler, greu comparabilă adorației religioase, de odinioară, față de Napoleon. Dar jurnaliștii și politicienii suedezi, care cred în Dumnezeu la fel de puțin pe cât în demoni, l-au zugrăvit an de an pe conducătorul celui de-al Treilea Reich ca pe un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
am de gând să vin la Paris peste câteva luni și aș fi fericit să fac atunci cunoștință cu unul dintre maeștrii studiilor religioase pe care l-am admirat întotdeauna! Primiți, dragă domnule, expresia sentimentelor mele de recunoștință și sinceră admirație. șStig Wikanderț* IItc "II" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Hôtel de Suède, 31 rue Vaneau Paris 7e 2 noiembrie 1948 Domnule și drag coleg, Vă mulțumesc pentru scrisoarea din 15 octombrie adresată prin dl Dumézil. Sper să vă întâlnesc
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu a mai apărut. Manuscrisul se rătăcise, iar acum acest tip de revistă nu mai este de actualitate în România!6 Așteptând să vă întâlnesc la Paris 7, vă rog, domnule și drag coleg, să credeți în sentimentele mele de admirație, Mircea Eliade IIItc "III" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Hôtel de Suède, 31 rșueț Vaneau Paris 7e 30 martie 1949 Domnule și drag coleg, Vă mulțumesc pentru scrisoarea dvs. din 9 martie* și mă bucur că voi avea ocazia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
scrisoarea dvs. din 9 martie* și mă bucur că voi avea ocazia să vă cunosc personal în curând. Inutil să vă spun din nou tot ceea ce domnii Widengren și Dumézil mi-au povestit despre dvs.!... Iar eu am o mare admirație pentru lucrările dvs. Hôtel de Suède dispune de câteva camere modeste și, comparativ, destul de convenabile (între 200 și 300 de franci pe zi). Sunt la dispoziția dvs. pentru a vă rezerva o cameră la data pe care mi-o veți
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a produs atunci o impresie puternică; de asemenea, m-am bucurat mult de ale sale impudice Stroncature - dar, de atunci, nu l-am mai citit și nu cred că o lectură înnoită ar fi de natură să-mi trezească vechea admirație... Mă interesează mult cartea dvs. Images et symboles. Nu știu dacă v-am spus că, de câtăva vreme, colecționez, fără sistem și la întâmplare, tot felul de simboluri pe care le întâlnesc în timpul lecturilor șmeleț și le grupez într-un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cazul meu. Un uomo finito a fost prima mea carte italiană; de altfel, am învățat italiana pentru a putea citi restul cărților sale. Și am fost entuziasmat - la 16 ani! - de ale sale Stroncature. Am continuat să-l citesc, deși admirația mea juvenilă a scăzut considerabil. Dar rămâne autorul favorit al adolescenței mele și acest lucru contează... În ceea ce privește Images et symboles, din păcate nu este decât o culegere factice de câteva studii, precedată de o introducere și completată cu un capitol
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Sprache und Weisheit der Indier (Heidelberg, 1808), are relevanță nu doar pentru vârsta aurorală a studiilor de orientalistică și indo-europenistică din marile provincii europene ale acestor studii (Anglia, Germania, Franța), ci și, în particular, pentru configurarea lor în Suedia, unde admirația romanticilor suedezi față de Schlegel a dus până la imortalizarea sa în unul dintre poemele lui Vitalis, Rustningar till Ragnarök (1821). În 1819, Schlegel a revenit asupra ipotezei sale privind patria originară a indo-europenilor într-un articol publicat în Wiener Jahrbücher der
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
indo-iranieni fără să vă citeze? Nu vă ocupați de nimic și de nimeni, nu vă spuneți „va fi prea imperfectă” sau „nu vreau să mai fac istoria religiilor”. Căci atunci când cartea dvs. va fi apărut, veți vedea că va impune admirație chiar și celor mai arțăgoși! Căci, dragă domnule Wikander, cu Mah³bh³rata ați avut o intuiție genială, cu Cartea regilor o altă intuiție genială, cu ideea de a pune în legătură Mahș³țbhș³rataț și Cșarteaț Rșegilorț o nouă intuiție de aceeași natură
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Șeicaru i-a cunoscut îndeaproape, a fost cu ei, mai mult sau mai puțin, prieten, evocările sînt pline de amănunte și fapte care altfel ar fi căzut în noaptea uitării, pierdute pentru totdeauna. Între cele mai reușite portrete, pline de admirație, nostalgie, colorat afectiv, dar nu lipsit de exactitate psihologică și caracterială, este al lui Nicolae Iorga, căruia i-a fost apropiat. Merită redată o scurtă întîmplare care îl definește pe marele savant: "De o rară corectitudine, nu acorda banului nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ei majoră". Pamfil Șeicaru, nici în Scrisoare deschisă lui Mihai Sadoveanu, nici în Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor, nu pune la îndoială marele talent al acestora. Cu un gust literar de necontestat, ce denotă o profundă cunoaștere estetică, își va denunța admirația față de înaltele virtuți artistice ale operei lor. Sadoveanu, spune Pamfil Șeicaru, s-a conturat, încă de la primul volum, așa cum va fi în tot ce a publicat ulterior, ca "un neîntrecut povestitor, un liric evocator al peisajului Moldovei". Nemilosul pamfletar ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
arta, scriitorii de frunte ai noilor vremi (mulți fiind și ai vechilor vremi) pun un filtru în calea pretendenților la un loc în Parnas, filtru care constă dintr-o dovadă clară de adeziune la modelul cultural respectiv, adică exerciții de admirație pentru epocă și diriguitorii ei, adică, în ultimă instanță, mîncarea unei cantități minime din materialul biologic despre care Teodor Pîcă se tot întreba cine l-a pus pe clanță. Amintirile deghizate ale lui Crohmălniceanu pomenesc despre momentul cînd Petru Dumitriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe bază de dictat, în anii 1944-1947, și pînă la prăbușire, în decembrie 1989. Luînd act de realitățile prezentate în Raport, afirm cu deplină responsabilitate: regimul comunist din România a fost ilegitim și criminal". O dată cu condamnarea comunismului președintele își afirmă admirația pentru eroismul celor care s-au opus dictaturii, de la luptătorii din rezistență și militanții partidelor politice anihilate de comuniști și pînă la disidenții și opozanții perioadei Ceaușescu. Nu uită pe Paul Goma, Doina Cornea, Radu Filipescu... nici pe Liviu Babeș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și opozanții perioadei Ceaușescu. Nu uită pe Paul Goma, Doina Cornea, Radu Filipescu... nici pe Liviu Babeș cel care și-a dat foc la Poiana Brașov, în 2 martie 1989, pe pîrtia Bradu, în semn de protest în contra regimului comunist. Admirația este însoțită de compasiunea exprimată față de suferințele îndurate de marea majoritate a poporului român. Nu sînt uitate posturile de radio străine, în special Europa Liberă, care au informat corect asupra situației dezastruoase din România. Sînt elogiați Monica Lovinescu și Virgil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
posibilă perpetuarea: Partidul Comunist Român și Securitatea. Incriminarea PCR exclude marea masă a membrilor de partid simpli plătitori de cotizații; instituția condamnată este "partidul conducător", nomenklatura și Securitatea instituție esențială în susținerea statului totalitar comunist, ilegitim și criminal. Pe lîngă admirație și elogiere a luptătorilor anticomuniști șeful statului, de la aceeași tribună, declară: "În numele statului român, îmi exprim regretul și compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scăpasem de exmatriculare ca prin urechile acului, acum venise momentul să plătesc independența de gîndire. Ei, ce mai ai de zis? Anchetatorul mă lăsase să citesc pe îndelete, să mă pătrund de gravitatea faptelor mele. Îi vorbisem lui Filip, cu admirație, despre Faulkner și Hemingway, într-o vreme în care la noi cei doi scriitori americani erau considerați a fi exponenții unei literaturi reacționare, dezumanizate, imperialiste; mă încîntase muzicalitatea lui Verlaine, fără să țin cont de faptul că simbolismul francez era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
e comunist, nici comunist fiind, zvonindu-se mai apoi că e gardist. Neatrăgându-și simpatia niciunora, ce îl doreau cu ardoare pentru puterea sa de influență, pe care n-a folosit-o niciodată în scopuri politice, nu a atras nici admirația vreu- nora, când indiferența era considerată înaltă trădare de ambele părți. — Ce ești așa cătrănit, amice ? îl ia la rost Fernic pe Pribeagu când îi vede mutra serioasă și apăsată. Fernic era la a treia sticlă de vin, la o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și greșeala dintr-o singură noapte îți poate ruina întreaga carieră. Spectatorul trebuie să aibă impresia că pe scenă se petrece ceva simplu și firesc, care să aibă cursivitate. În momentul în care simte că te chinuiești, nu mai stârnești admirație, ci doar compasiune. În realitate, interpretul este într-o frământare cumplită care, în final, trebuie să-l ducă la un act de creație. Unii cred că își pot remedia insuficiența interpretativă prin vestimentație pitorească sau cât mai extravagantă. Așa ceva nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
precum sclavii lui Michelangelo de la Galeria dell’Academia din Florența, siluete privite cumva „de sus” de noi, azi, viețuind parcă Într-o bolgie dantescă și, totuși... admirabile! O dublă lumină aruncă asupra lor sfârșitul de secol - de compătimire și de admirație! Da, dar ce fel de admirație?! Eu Însumi am pășit cu un pas În acest exil și, dacă nu s-ar fi prăbușit un imperiu, cel moscovit, aș fi rămas „acolo” pentru totdeauna, un fugar, dar și un salvat În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dell’Academia din Florența, siluete privite cumva „de sus” de noi, azi, viețuind parcă Într-o bolgie dantescă și, totuși... admirabile! O dublă lumină aruncă asupra lor sfârșitul de secol - de compătimire și de admirație! Da, dar ce fel de admirație?! Eu Însumi am pășit cu un pas În acest exil și, dacă nu s-ar fi prăbușit un imperiu, cel moscovit, aș fi rămas „acolo” pentru totdeauna, un fugar, dar și un salvat În același timp, cineva, condamnat - sau, dacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]