10,749 matches
-
asemănarea cu numele unei celebre universități americane!)? Nimic mai simplu: plătești o taxă de circa 500-1 000 de dolari SUA și primești repede diploma respectivă, pe care cei avizați o recunosc ca fiind falsă, iar cei mai puțin cunoscători o admiră odată cu recunoașterea „înaltei calificări” a posesorului. Tabelul 5.5.c prezintă această tipologie într-o formă pe cât de sintetică pe atât de simplificată. O vom dezvolta însă imediat. Tabelul 5.5.c. O tipologie a furnizorilor de învățământ superior Categorii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ascultătorilor. Întâlnirea dintre domn și Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
problema. Ajungând la ora 14,30 în Câmpia Turzii, nu am reușit să prindem acest autobuz în nici una dintre aventurile noastre ardelenești. Sosite în sat, după o zi de călătorit, puteam respira aer curat, ne puteam delecta cu istoriile locului, puteam admira peisajele și animalele pe care le vedeam în ultimul timp doar la televizor. În dauna izolării care ne-a forțat nervii, Ațintișul ne-a oferit momente de reflecție: oameni care lucrează zi-lumină (într-un mod impresionant pentru orășeanul neobișnuit să
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
i-a scăpat nici o demnitate lumească. Va mai găsi oare printre noi măcar un dram de simpatie îndrăzneala cu care Sf. Ambrozie din Milano (338-397) l-a pedepsit canonic pe împăratul Teodosie (347-395) în urma unui abuz de putere? Vom putea admira curajul cu care Sf. Atanasie cel Mare (298-373) l-a înfruntat pe împăratul Constantius (317-361) în cursul persecuțiilor ariene? Vom înțelege dârzenia cu care Sf. Ioan Hrisostomul (347-404) a criticat arivismul imperial în faimoasele sale omilii „la statui”? Nu oare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau poate chiar teologia origenistă -, Antonie putea rămâne, prin formație, același agrammatos descris de Atanasie cel Mare2: un țăran coptic capabil să citeze pe de rost din Scripturi, deși contempla doar cartea naturii, cosmosul invizibil și pe Creator. Călugăr charismatic admirat de filozofii păgâni itineranți, Antonie este lipsit de aerul „ezoteric” al gnosticilor păgâni. Dacă există deci cu adevărat problema „intelectualismului” lui Evagrie, atunci ea îl privește și pe Antonie cel Mare. A condamnat oare Biserica în anul 553, la Sinodul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu poate fi dobândită printr-un efort suprauman al voinței. Fără smerenie și răbdare, excesul de voință întunecă mintea văzătoare. Monahul ține cu orice preț la continuitatea revelației. Experiența paradisiacă rimează cu apofatismul sui generis al vârstei copilăriei, când ochiul admiră fără să dea neapărat explicații, iar mâna modelează forme fără să știe neapărat cum. Ieșită din timp și din istorie, o „fizică ortodoxă” n-ar ști cum să formuleze legea gravitației, deși interpreții săi se impun prin sobrietate. Specializată în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
instanță morfo-dinamica spiritului public românesc. Dar spiritul public românesc nu există în izolare, ci se constituie printr-un proces metabolic neîncetat, în care ceea ce vechea școală comparatistă a numit „influență” joacă un rol esențial. Din această perspectivă - pe care am admirat-o cu toții la un Pompiliu Eliade 1 -, primul text din cartea de față vorbește despre „influența elină mediată de influența (idealist) germană”, pe când celelalte cinci tratează mai ales despre „influența (anglo-)americană”, din moment ce aceasta filtrează și mediază astăzi și „influențe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
eroului titular, introducea, cu minime eforturi de ficționalizare, mai multe personaje familiare mie, dintre care două mă interesau foarte direct: Allan Bloom și Mircea Eliade. Așa am devenit foarte motivat să citesc întregul roman al unui autor pe care-l admirasem mult în tinerețe, mai ales pentru Herzog și Humboldt’s Gift4, dar nu-l mai urmărisem după The Dean’s December 5. În paginile de față, voi prezenta rapid intriga subțire din Ravelstein, încercând să limpezesc pentru cititorul român ce
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
autorizație de la clienți și proprietari...), accesorii de fumător Dunhill, unul dintre primele telefoane mobile etc. Al doilea efect secundar al divagațiilor filozofarde este chiar Ravelstein: „Abe” îi cere lui „Chick” (pe care, inevitabil, îl prețuiește ca scriitor, deși nu îl admiră pentru alegerea subiectelor) să-i scrie biografia, iar prozatorul îi îndeplinește dorința. „Abe” moare însă de SIDA, fără să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși nu lipsit pe alocuri de o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pentru consultații chiar după absolvire (din reprobabile calcule erotico-sexuale); „Abe” e bârfitor, are maniere „grotești”, se comportă ca orice nouveau riche (călătorește la Paris cu exorbitantul Concorde, ca să poată fuma; își trimite expres cravatele la Paris pentru a fi curățate), admiră militarii („din tot felul de motive”), își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de baschet și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate că „Abe” rămâne un parvenit, deși un
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
asumată liber, dar discret (așadar: e neascunsă, deci emancipată, a spart cercul vicios al puterii) să nu mai fie cu putință; marginalul, minoritarul de orice fel trebuie să se laude cu „diferența” sa, să-i oblige pe ceilalți s-o admire, nu doar s-o accepte indiferenți și s-o evite prin segregare rezidențială și ocupațională (atitudine pe care unii activiști civici români o iau drept toleranță). Marginalii trebuie neapărat să se grupeze în asociații activiste, să-și promoveze (deci să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stalinist convins ai cărui inamici naturali erau dreapta și naționalismul (de la Nietzsche la Maurras), a cunoscut și nu a repudiat ororile comunismului de stat; de exemplu, a participat la procesul lui László Rajk, a fost de acord cu acuzarea, a admirat fabricile și uzinele, s-a întors satisfăcut la Paris. Benda este, se știe, doar unul dintre nenumărații „pelerini” occidentali în „lagărul sovietic”; experiența „tovarășilor de drum” trebuie adăugată istoriei intelectuale a tiranofiliei moderne (pentru o bună introducere în chestiune și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care tind să rămână astfel ori să se abandoneze noilor Socrate/Pygmalion/Cicerone, tot mai vulgari, mai meschini, mai găunoși. Tabloul făcut de Bloom Americii este de bună seamă mult mai complex și, la limită, de nepovestit. Cititorul îl poate admira în toată bogăția lui, care mai include - mergând pe firul conducător din The Closing of the American Mind - extraordinare pasaje despre confluența specific americană a proiectului de reconstruire a politicii - un nou început teoretic, inspirat de Hobbes, Locke și Rousseau
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
despre confluența specific americană a proiectului de reconstruire a politicii - un nou început teoretic, inspirat de Hobbes, Locke și Rousseau - cu proiectul descoperirii/fondării Lumii Noi - un început practic; acest dublu adamism se desfășoară pe fundalul grandioasei geografii americane - o admir și eu nespus -, în care sublimul, banalitatea, disperarea sunt încrustate parcă geologic și biologic, precum într-o fantasmă a lui Alexander von Humboldt „revizitată” de Leo Frobenius. Cum spune Bloom însuși, America e „o mare scenă pentru exprimarea marilor gânduri
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
confuz al Stângii, mai curând liberal decât conservator) este teza lui Jim Sleeper într-un articol apărut în The New York Times Book Review (4 septembrie 2005), „Allan Bloom and the Conservative Mind”. Poziția lui Sleeper a generat proteste printre conservatorii care îl admiră pe Bloom (vezi articolele semnate de Gerald J. Russello în NRO. National Review Online și de Roger Kimball în The New Criterion, ambele accesibile pe Internet). Kimball este autorul unei cărți apreciate de Bloom, care i-a scris un endorsement
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pentru orice boală. Roagă-te pentru sănătatea mea. Ține-o tot așa! Cu sinceritate, G. T., Kentucky Multe persoane au fost încurajate să folosească reflexologia Mildred, ești un pionier în domeniul reflexologiei și multe persoane, printre care și eu, te admiră. Aș dori să scriu o notă pentru următoarea ta carte, pentru ca cititorii să știe ce persoană generoasă ești. Cuvintele care urmează sunt sincere și pornesc din inimă: Mildred Carter este primul autor care a folosit cuvântul reflexologie într-o carte
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
că sîngele unei balene polare este mai cald decît cel al unui negru din Borneo, în plină vară! Eu, unul, văd în asta semnul unei vitalități individuale puternice, indiciul sigur al trăiniciei zidurilor groase și al vastității spațiilor interioare. Omule, admiră balena și străduiește-te să-i semeni! Rămîi și tu cald printre ghețuri! Trăiește și tu în această lume, fără să-i aparții! Rămîi rece la Ecuator și fă ca sîngele să-ți curgă prin vine chiar și la Pol
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înclinațiile agentului. Kant ar fi zis, poate, că acei oameni care urmează de cele mai multe ori glasul rațiunii fără sforțări extreme, necesare pentru a învinge înclinații contrare, sunt oameni care au o fire fericită. Asta nu îl va împiedica să-i admire cu deosebire pe cei care rămân fideli poruncilor rațiunii la capătul unei lupte grele cu impulsul de a le încălca. Este o temă pe care o exprimă foarte bine exemplele sale din primele două secțiuni ale Imm. Opoziția față de o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
evadat și este urmărit de zbirii unei autorități arbitrare și opresive. Cavalerul neagă, chiar și sub tortură, că l-ar fi ascuns pe evadat și este decis să persiste în tăgăduirea adevărului fie și cu prețul vieții. Iar noi îi admirăm curajul și spiritul de sacrificiu. Intenția cu totul lăudabilă pe care o servește în aces caz ascunderea adevărului, și nu faptul că se minte, are relevanță în judecata noastră morală. Cu atât mai puțin am accepta că nu avem dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
generos decât fusese cu pletora de experimentaliști într-ale modernismului: Agatha Christie i se pare de necitit, cu Erle Stanley Gardner e prea bun prieten ca să-și dea cu părerea, Carter Dickson e la fel ca Agatha Christie. În schimb, admiră farmecul lui Philip Macdonald și abilitatea de a da citate din latină și greacă a lui Dorothy Sayers. Cei mai buni creatori de personaje: Elisabeth Holding (pe spații mici) și William Irish (însă numai dacă-l citești în mare viteză
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-le, ulterior, în romane, nu înseamnă, nici pe departe, că metoda sa constă în a scrie niște scene „și apoi a încerca să le bage în poveste” (Wolfe, 1985, p. 57). Dimpotrivă. E suficient să-i parcurgi cărțile pentru a admira perfecta muzicalitate a construcției și inegalabila artă a potrivirii cuvintelor. A-i reproșa lucruri care nu țin de intențiile sale înseamnă a te deda la inutile răfuieli cu un scriitor care a contribuit la „democratizarea” genurilor literare mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
criteriile. Una e să vorbești despre bogăția ori sărăcia lexicului, despre inevitabila sa tocire, și cu totul alta este să invoci elemente de psiholingvistică sau de percepție sociologică a relației cititorului cu textul literar. Aducerea în discuție a lui Hemingway, admirat pentru subtilitatea jocului său faux naïf cu uneltele lingvistice, arată în ce măsură chiar un analist lucid poate deveni victima propriilor aprehensiuni. Tocmai existența unui Hemingway (și, la rigoare, a unui Chandler!) demonstrează că „slăbiciunea” stilului nu este o fatalitate, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și un alt citat: „În cameră, femeile vin și pleacă, vorbind despre Michelangelo”. Asta vă sugerează ceva, domnule? - Da, îmi sugerează că cetățeanul nu se prea pricepea la femei. - Exact la fel gândesc și eu, domnule. Cu toate acestea, îl admir foarte mult pe T.S. Eliot. Nu vom ști niciodată în ce măsură am asistat la o farsă sau la unul dintre acele schimburi de replici gratuite care compun universul realității derizorii în care trăim. În orice caz, ambele personaje implicate - Marlowe și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de o vigoare electrizantă. În Terry Lennox subzistă și fragmente din celălalt personaj de care Marlowe s-a simțit apropiat, deși nu-l întâlnise niciodată, Rusty Regan din The Big Sleep, dar și din imaginea idealizată a propriului sine. Marlowe admiră grația, politețea, directețea lui Lennox („Sunt bogat. Cine dracu’ vrea să fie fericit?”), dezinvoltura de a trece prin cele mai umilitoare situații cu o filozofică detașare („Sigur, sunt soțul ei. Așa scrie în acte. Eu sunt cele trei trepte albe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
definit în DSM-IV (1994/1996) ca o apărare ce se substituie relațiilor umane. Este, într-adevăr, de netăgăduit faptul că visul constituie o activitate individuală. Visăm despre noi înșine, dar și despre ceilalți, care se interesează de noi, care ne admiră, care ne iubesc; visăm adesea un tovarăș imaginar care ne-ar oferi afecțiune și protecție. A. Freud (1936/1993), care s-a ocupat mult de acest tip de fantasmă, evocă o reverie diurnă în episoade, trăită de un copil, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]