9,447 matches
-
la surzenia lui, Împiedicîndu-l acum să amuțească Întunericul și să dispară pentru totdeauna În neagra explicație a amintirilor. Și ar fi reușit, era gata să cadă, cînd deodată un ghiont Îl făcu să se prăbușească neajutorat. Într-o cumplită și amară indispoziție... care Îi tot dăduse tîrcoale și pînă la urmă Îl prinsese În vîrtejul ei pentru a-l purta pe sus, răsucindu-l Într-o parte cu o senzație de greață, se duse dracului legea gravitației, Într-o clipă pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zări pe Vlăjgan În spatele barmanului: Își Îndreptă tot corpul ca să-l țintuiască din priviri și simți că izbutea o clipă să se stăpînească, reflectă, se uită urît la Vlăjgan, Îl insultă din priviri pînă nu mai simți În gît saliva amară, atunci dădu drumul din nou la pahar, puțin cîte puțin, În timp ce greața și amețeala Îi treceau, pe măsură ce petrecărețul, acolo, În fața lui, Își cobora privirile. Și vorbea În șoaptă. Vlăjganul vorbea din ce În ce mai Încet, băgînd de seamă că Lester Îl privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe urmă În timpul zilei și de la o vreme a Început să plîngă zi și noapte bietul copil, sărmanul de el, nu știa să spună ce-l doare, mai mult ca sigur că-l omorîse doctorul dîndu-i să bea niște siropuri amare. Din nou o podidi plînsul pe Nilda și ceilalți stăteau În jurul ei complet zăpăciți. Așa i-a găsit Țanțoșa, cînd și-a făcut apariția Întrebînd dacă s-a Întors Julius. A fost de ajuns ca Nilda să audă numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
expunând lucrări personale și de grup în incinta Muzeului Civilizației Gumelnița din Oltenița și la Tutrakan în 1995. În ultima perioadă l-a pasionat poezia, care reprezintă al doilea hobby al său. Abordează o tematică diversă, de la Poeme cu gust amar inspirate de cotidianul post-decembrist, la poezii în care satira, umorul și ironia se îmbină armonios. Îl recomandăm ca poet în devenire.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93378]
-
o făclie; a căzut peste a treia parte din rîuri și peste izvoarele apelor. 11. Steaua se chema "Pelin"; și a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. 12. Al patrulea înger a sunat din trîmbiță. Și a fost lovită a treia parte din soare, și a treia parte din lună, și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
s-ar descurca de minune, fiți siguri: ar putea fi, rând pe rând, ori toate, dintr-o dată: stewardesă, chelneriță, plasatoare, coafeză, doctoriță, taxatoare, etc., etc., etc.) “P: Întrebarea, deși nu-i nouă, nici originală, e totuși, deosebit de dificilă. De-atâta amar de vreme mă chinui eu însumi să-i găsesc un răspuns și nu reușesc. Dacă, între timp, reușiți dumneavoastră să aflați o definiție, cât de cât acceptabilă, transferați-o în locul meu. Vă asigur că n-am să fac scandal, nici măcar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o școală tehnică electroenergetică. Am și lucrat câțiva ani. La înaltă tensiune. De fapt, la cea mai “Înaltă Tensiune”, căci nu-mi plăcea deloc ceea ce făceam, iar munca era, pentru mine, nu o plăcere, ci o caznă, opt ore de amară captivitate zilnic. Doream să scap de această ocupație, doream să mă reprofilez. Și-am făcut-o” “Ciudat, însă, cum se-mpacă, la tine, poezia cu abstractul matematic” “Să nu uităm că și matematica are poezia ei. Vrei un exemplu? <<Ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu ăl... dă la... raion, ...cu Crețu, ....p ormă... și cu... Balamia, ... dă la regiune. Ăștia doi... mi a zis că... dacă nu... te prind cu una boacănă... și nu te dau... pă mâna... cui trebuie, ... o să fie vai și amar... dă cojocu’ mieu. Ș’atunci,... ce era să fac?,... ca să scap...de..., am zis... c-ai vorbit...contra regimului..., că îndemni oamenii...la răscoală...Da’, dă scris, n-am scris io,...că nu știam s-o ticluiesc cum trebuie... A
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
al nostru nu prea știu pe unde umbla, și ne ia la sigur că nu e nici o Ricuță Petrescu (uite, dom’le că mi-am amintit și numele), că a aflat el din sursă sigură și că e vai și-amar de noi...” “Las’ că ați ieșit cu bine din încurcătură” “Da, Paulică, închipuiți-vă, doamnă, am găsit o mai veche cunoștință de-a noastră, tot studentă...” “Fostă studentă, Aurică” “Da, fostă studentă, nu-mi mai aduc aminte, da’ eu mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
eliberare, anume că eu eram cel învingător, de vreme ce eu o iubeam mai puțin decât mă iubea ea. Aveam senzația că îmi cresc noi aripi și că încep să zbor. Păream triumfător emoțional și asta mă bucura nespus, o bucurie cam amară. Începusem să fredonez o melodie pentru a-mi ascunde tristețea, dar concomitent, pentru a-mi sărbători libertatea redobândită atât de greu. Începusem într-adevăr să fiu eu, Codrin, cel de odinioară, nepăsător la dragostea femeilor, ambițios profesional, permanent în căutarea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
au distribuit apoi niște molari imenși, galbeni,cu plombe învechite, așezați frumos pe o farfurioară. Monnard a spart unul și ca dintr-o bomboană umplută cu lichior, din el a început să curgă un lichid incolor cu miros de migdale amare, usturător. Erau pilulele cu otravă care se dădeau spionilor pentru eventualitatea în care ajungeau la interogatoriu. -Pilule cu otravă? am întrebat contrariat. -Da. Acid cianhidric. Vrei să încerci? -Nu, nicidecum. Nu am nevoie de așa ceva... -Mai gândește-te. Peste
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Dincolo de puterea mea de a iubi, se trezise în mine acum puterea de a urî. O uram pentru prefăcătoria ei, pentru șiretenia și rolul pur gratuit pe care îl interpretase. Pentru o clipă ochii mi s-au umezit, o garanție amară a sincerității mele inutile. Erau mai des lacrimi de furie pentru această femeie malefică care mă torturase, din motive de neînțeles, obligându- mă la o nemiloasă vivisecție a creierului meu. M-am întins în pat, punându-mi mâinile sub cap
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
le putea vedea. Weber spusese această poveste în urmă cu mulți ani, încheind-o cu vreo câteva idei despre camera zăvorâtă a experienței personale. Simțurile erau în cel mai bun caz o metaforă. Neuroștiințele îl reînviaseră pe Democrit: vorbim despre amar și dulce, despre cald și rece, dar suntem la fel de departe de realitatea acestor calități ca o reprezentare virtuală grosolană. Nu putem comunica decât sugestii - purpuriu, ascuțit, acru - ale propriilor noastre senzații. Dar cu mulți ani în urmă, aceste idei fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chiuveta uscată și prăfuită. Ai dreptate, zice ea; am avut noroc. Criza Fermelor i-ar fi pus oricum capac. Le-a pus capac tuturor. Ah, dar să aduci ploaia. Nimeni n-a pierdut vreodată vreun sfanț aducând ploaia. Ea pufnește amar. Cine să știe de ce? Pentru ea e doar o treabă. Dar la care se pricepe a-ntâia. Ea clatină din cap. Adică, mai ții minte vocea lui? Mersul? Cine era omul ăla? Adică, eu acum am aceeași vârstă ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sub care țara-i mai solidară și gata cu suflet să sară ca să salveze pe oamenii ei. 2012 Pe sub cel mai mare val... Ce mai merge ca la carte într-o țară de vânzare? Toate becurile-s sparte și răspunsurile amare. Visurile nu mai cresc din trăiri spre veșnicie; ce mai este românesc în a noastră Românie? Un popor se zbate-n grele ofuri de-a ieși la mal; pe sub cel mai mare val, relele sunt și mai rele... când se
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de săruturi, dragostea-i de visuri plină. Aprilie, 1947 Pe litoral Relaxare. Uitare. Aici doar clipa ne interesează cum trece; vacanța ia ușurel cu aripa necazurile să le înece. Ne despărțim de câte mai câte ne-au făcut și clipe amare; pe litoral, mulțumirile-s cât e dragostea noastră de mare. Diversitate. Dau frâu liber minții sentimentele-s mult mai curate; frumoși sunt copiii! Frumoși sunt părinții! Așa de frumoase-s fetele, toate!... Ne revedem în nemuririle noastre făcând palate fără
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
citit acolo. E drept, aveam o carte din care nu citisem niciodată sau, oricum, foarte rar, dar ținea deja de trecut. Poezia e la Bistrița, așa se numește festivalul, iar eu atunci nu puteam citi asta decât ca pe o amară ironie la adresa mea, ultima persoană care și ar fi găsit loc într-un oraș poetic. Nu puteam să mă sincronizez deloc cu programul festivalului, Eva se culca devreme, eu însămi îmi doream mai degrabă să dorm decât să ascult poezie
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
de îngheț Și știu că nu vor face față Atâta timp cât sunt în astă viață. Ei cântă-încet și știu că viața li se duce. Le va rămâne numele pe cruce. Pa altă lume, sub stejar, Ei vor scăpa de jale și amar.
Cer?etorii by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83184_a_84509]
-
și al pocăinței, îl mustra pe Irod în public, înaintea tuturor. Irod nu primea cu inimă bună cuvintele dure dar adevărate ale Sfântului Ioan. E drept că aparenta dulceață a păcatului nu îți arată la început și fața ei cea amară și neagră. E trist totuși că de cele mai multe ori noi conștientizăm gravitatea păcatului, precum Irod, totuși mutăm gândul conștiinței, ne îndulcim în continuare în fărădelege și refuzăm rânduiala, pacea și Bucuria cea adevărată care este Hristos. Îndemnat de Irodiada, care
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
să se întoarcă în mănăstiri, alții au fost prinși cu problemele vieții de familie, iar alții au trecut la Domnul. Cât frig și foame au îndurat bieții monahi ? La câte umilințe au fost supuși de Securitate? Câte lacrimi și suspine amare au vărsat ? Câți spini și câtă durere au fost în inimile lor ? De câte ori s-au simțit ai nimănui, alungați de ici acolo și singuri pe lume ? Sunt întrebări pe care ni le punem și ne răspundem fiecare în adâncul inimii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cunoscut tinerețea și și-a uitat copilăria și care-ți naște În suflet impresia că te Îneci Într-o mare de groază, o mare de timp orb, omogen, imemorial. Fără scăpare. Dar acum amfitrionul, cu zîmbetul său ușor ironic și amar, și-a mai turnat un pahar de băutură bună și tare, din secară curată, Într-un pahar Înalt și subțire În care mai este puțină gheață, și-a lipit buzele de marginea lui cu un aer meditativ și, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a unui scaun capitonat și-i netezește blînd, cu degete delicate și răcoroase, sprîncenele Încruntate, iar servitorul său credincios, Ponsonby sau Kata, Îi „așterne“ cu grijă masa pentru cină, stăpînul privește În gol posomorît și te felicită cu un zîmbet amar pentru șansa fericită ce ți-a oferit prilejul de a trăi singur În cartierul armenesc din sudul Brooklyn-ului. Știți, Îi spui tu, viața de unul singur În sudul Brooklyn-ului are și unele dezavantaje. Locuința ta seamănă cu un vagon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hoinar, cu o lume Întreagă de explorat... Duci o viață minunată! Pentru numele lui Dumnezeu, ce-și mai poate dori un om? Și atunci, ce poți să-i mai spui? O clipă sîngele Îți zvîcnește În tîmple, o replică iute, amară și tăioasă Îți vine pe buze și simți că ai putea să-i spui o mulțime de lucruri. Ai putea să-i spui, și fără prea multă delicatețe și menajamente, că sînt al naibii de multe lucruri pe care și le poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
confort, siguranță și o femeie frumoasă, cum este cea care stă acum lîngă el, și sfîrșitul singurătății - dar ce poți să-i mai spui? Căci ești cine ești, știi ceea ce știi și nu există vorbe potrivite pentru acea singurătate neagră, amară, dureroasă, care roade la rădăcina tăcerii În noapte. Așadar, ce poți să-i mai spui? Există atîta viață și putere și măreție și atîta bucurie, există atîta frumusețe și, Dumnezeu mi-e martor, există atîta mizerie și gunoi și tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care auzeau muzica lor sălbatică și ciudată, Încărcată de armonii necunoscute și de cîntecul a mii de glasuri sălbatice și misterioase aducînd oamenilor muzica Înălțătoare și Îngrozitoare a pămîntului sălbatic - semn al victoriei și regăsirii -, intonînd o prevestire ciudată și amară de dragoste și moarte. Căci există viață pe tărîmul nopții. Un val Întunecat se unduiește În inimile oamenilor. Sălbatic, ciudat și triumfător, străbătînd pămîntul nesfîrșit cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]