5,895 matches
-
ultimul și poate cel mai strălucit dintre pamfletele sale, Ce se vede și ce nu se vede, licărire supremă și radioasă a flăcării luminoase care avea să se stingă pentru totdeauna! Cu toate acestea, în luna septembrie a anului trecut, amicii săi, care urmăreau cu o dureroasă neliniște evoluția maladiei sale, l-au constrâns să meargă în Italia pentru a-și reface forțele epuizate. A stat mai întâi în Pisa, apoi a mers să se stabilească la Roma, unde unul dintre
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
soarelui. În natură inchidem ochii, iar vântul ne poartă pe brațe peste toate greutățile de care ne lovim. Universul ne este tovarașul pe care ne putem baza dar pe care nu mulți îl descoperă și recurg la alt fel de «amici»: tutunul, drogurile și băuturile alcoolice. Acesta este un pas greșit care te poate poate face pentru un moment să simți cum lumea ta se schimbă în bine. Diferența dintre cele două elemente este aceea că, deși în clipa de față
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Cimpoca Luiza Ştefania, Lazăr Oana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2047]
-
la zăcere și moarte. Totuși tehnica e cu mult mai complexă decât se pare și constă în trecerea gradată de la confesiunea cea mai simplă la o atitudine speculativă. Romanța ce se deschide așa de sentimental: S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora... culminează în constatarea filozofică a irealizării eroticii sublime pe pămînt: Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era detot frumos De-au trebuit să piară. Altă romanță exprimă fatalitatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
român și al unei mame germane, pe deasupra dar a îngustimilor naționale, este osândit la moarte pentru trădare, fiindcă scăpase din mâinile soldaților pe un bătrân tată neamț care își căuta fiul mort într-o pădure. Ca să ușureze chinurile condamnatului, Lucu, amicul său, îl minte că a fost grațiat, apoi îl împușcă prin surprindere. AURELIU CORNEA Vagabond, fost lucrător prin fabrici de metalurgie și tăbăcărie în Franța, actor ambulant, Aureliu Cornea promitea să fie un fel de Maxim Gorki al nostru. Spiritul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
La întoarcerea în țară se avântă în campania pentru Unire. Era, de altfel, un membru activ în Divanul ad-hoc, iar ca deputat de Giurgiu își exercită mandatul în toate Camerele liberale până în anul 1888, când se retrage din activitatea politică. Amic al lui C. A. Rosetti, S. lucrează timp de mai mulți ani în redacția ziarului „Românul”. Arestat de patru ori sub domnia lui Al. I. Cuza, ar fi fost, după propria mărturie, unul din cei care au pregătit răsturnarea domnitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
Portocale din Maroc, București, 1970 (în colaborare cu Dumitru Dumitrescu); Giaccomo Giovanni Casanova, Memorii, pref. Silvian Iosifescu, București, 1970; Maxime Delamare, Triplu salt mortal, București, [1970]; Rainer Maria Rilke, Auguste Rodin, București, 1970 (în colaborare cu Emil Manu); Raymond Quéneau, Amicul meu Pierrot, pref. Val Panaitescu, București, 1971; Vladimir Șefner, Fericitul ghinionist, București, 1971 (în colaborare cu Gabriela Lebiti); Alfred de Vigny, Servitute și grandoare de ostaș, pref. trad., București, 1971; Roland Dorgelès, Cruci de lemn, pref. trad., București, 1972; Karel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
tinerețe, Craiova, 1921; Tudor Vladimirescu, Craiova, 1921; Istoria presei românești de la primele începuturi până în 1916, București, 1922; ed. București, 1999; Moartea lui Dante. Molière se răzbună, Craiova, 1922; Omul care ni trebuie, Craiova, 1922; Zidirea mănăstirii Argeș, Craiova, 1922; Sarmală, amicul poporului, Craiova, 1923; Idées et formes littéraires françaises dans le Sud-Est de l’Europe, Paris, 1924; Note polone, București, 1924; La Roumanie pittoresque, Paris, 1924; Les Écrivains réalistes en Roumanie comme témoins du changement de milieu au XIX-e siècle, Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
în „Revista contimporană”, unde apăruseră inițial și celelalte) aduc în scenă mic burghezi surprinși într-un moment de ridicolă buimăceală legată de căpătarea vreunui „onor”, de o tranzacție matrimonială ori de vreo farsă pusă la cale în familie sau între amici. M. știe să încondeieze fumurile acestei lumi, să facă dialogul alert, suculent, să intuiască efectele comice declanșate de ticuri, clișee, verbiaj, anticipând astfel, ca și alți comediografi ai epocii, tehnici exploatate de I.L. Caragiale. O dramă ocazională, Răpirea Bucovinei, scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
Pesta. Încă la Viena, publicase, în germană și română, Cauza limbelor și naționalităților în Austria (1860), prin care se impune ca un apărător al egalității în drepturi a naționalităților de pe teritoriul Imperiului habsburgic. Colabora cu articole politice la „Gazeta Transilvaniei”, „Amicul poporului”, „Telegraful român”, „Luminătoriul”. Numărându-se printre fondatorii Partidului Național al Românilor, B., om politic, deputat în Dietă, a militat pentru autonomia Transilvaniei, a participat decisiv la realizarea separării bisericii românești de cea sârbească și la înființarea Mitropoliei Ortodoxe din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
Savantul Victor Babeș este fiul lui. Activitatea literară restrânsă a lui B. este legată mai mult de anii de tinerețe. Încă student, colabora din 1843 cu poezii și epigrame la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. În 1848 publica în „Amicul poporului” modeste versuri de critică socială și satire. Și colaborările literare la „Muza română” (1865) aparțin tot anilor studenției. Primele sale încercări poetice au fost criticate cu asprime de Andrei Mureșanu, care, într-un articol din „Foaie pentru minte, inimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
puțin câte puțin. Asta Îmi aduce aminte de un episod dintr-un roman de William Faulkner, În care câțiva pierde-vară stau Într-un bistrou și discută afaceri. Unul dintre ei, neînțelegând cum e posibil să dai faliment, cere explicații. Un amic Îi răspunde: „Puțin câte puțin și, după aceea, deodată”. Atunci când vine vorba despre grija exemplară față de clienți, puteți afla destul de multe citindu-i pe Karl Albrecht, Ron Zemke, Michael LeBoeuf și Tom Peters Ă patru dintre cei mai de seamă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
fi decât unul: Paulus Fabius Maximus era și el implicat în greșeala lui Ovidiu: prin urmare, la Brindisi, poetul se afla între ciocanul lui Augustus deja în acțiune și nicovala lui Paulus Fabius Maximus, deja consul și unul dintre puternici "amici Augusti". Dacă Ovidiu ar fi "confesat", adică dacă ar fi afirmat că greșeala lui era legată de atitudinea lui Paulus față de împărat, fără îndoială Paulus ar fi negat ca să se salveze pe el însuși, ar fi negat totul și ar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care numără printre membrii săi numeroși consuli și iluștri aristocrați. A doua obiecție: cum este posibil ca de acest delict să nu fi fost acuzat Paulus Fabius Maximus, în casa căruia se țineau faimoasele convivia? Da, dar Paulus era printre "amici Augusti", deci, deasupra oricărei suspiciuni. Acuzarea sa ar fi zguduit întreaga opinie publică a urbei și, poate, a imperiului: s-ar fi întors poate zilele războiului civil. Augustus a vrut să evite întotdeauna tulburările și a preferat soluții modeste, mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acasă. Soba, ca și căminul, focul, ceaiul, blana groasă intră În seria obiectelor favorabile scrisului. Obiecte-refugiu, obiecte ocrotitoare În fața naturii rele. Alecsandri se apără de ea În două feluri: prin retragerea În cămin sau evaziunea spre locurile Însorite. Corespondența către amicul Ghica este plină de proiecte de fugă din fața vîntului, ceții, frigului. „Este frig, bate vîntul și plouă!” - Îi scrie la 21 iunie 1885, de la Paris - anunțîndu-l totodată că se pregătește să plece la Aix-les-Bains. Lui Dimitrie Ollănescu-Ascanio Îi trimite În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
hău de negură. Însăși elementele sînt Împărțite În categorii: unele monarhice, altele republicane, altele iar comunarde... toate gata a se combate și a produce anarhie În plămîni, precum și În crieri, traducîndu-se prin junghiuri și gutunariuri lung strănutătoare.” Nu știm dacă amicul Ollănescu Își face o idee În această privință, Însă, cu siguranță, Închipuirea poetului merge, cînd e vorba de timp, spre laturile Întunecate ale lucrurilor. Veselul Alecsandri devine sumbru, superstițios, În plin sezon canicular se plînge de nestatornicia universului, o ploaie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
recoltă pregătită din vreme. Dacă nu intervine ceva (timpul rău!), recolta este, În genere, bună. CÎmpul roditor se deschide În odaia bine pregătită de iarnă: soba ce duduie, lemnele ce trosnesc, ceaiul aromat, cățeii simpatici, jucăuși. „Iată-mă - scrie poetul amicului Ion Ghica - În sfîrșit, la mine acasă, printre ai mei, dintre care două nepoțele și patru căței, care mă sărbătoresc și mă amețesc cu ciripitul și lătratul lor. Mi-am găsit căsuța căptușită pentru iarnă, grație prevederii Paulinei, și biroul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
literatură, nu pîndește - cum fac atîția - momentul prielnic al inspirației. Inspirația vine repede, pe un teren dinainte pregătit. O oarecare ezitare la Începutul poemului și, apoi, versurile vin de la sine, „ca din izvor”. „O veste bună - scrie poetul aceluiași neprețuit amic, Ghica, În 1887, de la Paris. M-am apucat de lucru, și În timp de cinci zile am și terminat un nou act pentru piesa Ovidiu, pe care am hotărît să o refac În Întregime. Se spune că numai Începutul este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O paralizie progresivă cuprinde pe omul Înamorat: „Ochii ș-au perdut vederea, Gura s-o-nchis spre tăcerea, Obrajii În veștejire, MÎinile În neclintire, Pieptul Întru nemișcare, Sufletul În nesuflare, Spun că pentru despărțire Moare omul cu simțire.” N. Dimanchi, amicul lui Conachi, vede și el „semne Încumplite” În te miri ce. Trecerea unui fluture Îi vestește moartea. Pierzîndu-și amorul, nu-și află fericirea decît În chinurile morții: „Și o am o fericire A muri În chinuire.” Un autor care semnează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dădu peste un dulap în zid; deschizându-l, găsi pe polița de sus un mic pieptene, pe care își puse buzele fierbinți". Plăcuta reverie, amintind de răsfățurile rafinat senzuale ale doctorului Codrescu, se spulberă însă o dată cu mărturisirea lui Cehi, un amic mai puțin visător, care fusese primit fără nicio pudoare în intimitatea doamnei, ca amant de ocazie, și de la care Bizu află că toate femeile... "numai să vrai și îți cad în brațe". Dar fiul armurierului nu e capabil să-și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
boală, hotărăște să se întoarcă în țară, cu gândul de a-și face un rost. Dar nu izbutește să obțină nici măcar postul modest de agronom al pepinierei din Fălticeni (semn că, la români, diplomele n-au prea contat niciodată), pe când amicul său, Ion Lupu, plămădit din alt aluat sufletesc (tipul omului hotărât, cu succes în societate), va exploata din plin avantajul studiilor în străinătate, ajungând, după voința sa, profesor și academician. Acestui prieten (și lumii pe care el o reprezintă, simbolic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
foudre, cum recunoaște chiar ea ("te-am iubit de cum te-am văzut"), iubirea Silviei găsește în slăbiciunea bărbatului aproape dezonorat prilejul ideal de a înflori. Întâlnirea de la patinoar nu a fost, deci, o pură întâmplare. Deși fusese avertizat și de amicul Raicu asupra legăturilor dubioase dintre dactilografă și directorul Alexiu, Bizu e prea tulburat pentru a intra deja la idei și cere fetei, după episodul dezvirginării, câteva zile de reculegere. Comparând, retrospectiv, comportamentul celor două femei (Diana și Silvia), inginerul exagerează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
este, deci, o privire discretă. Femeia, în schimb, nu trage cu ochiul. De aceea, privirea ei lasă impresia lipsei de pudoare și-i trădează disponibilitatea amoroasă, ca "un act carnal" in potentia. Spre exemplu, Veronica se uită și la Neagoe, amicul poetului 159, și la un ofițer de la o masă oarecare, ce se simte stânjenit și pleacă. Pe Eminescu, apoi (ce încarnează un tip sexual ambiguu, cu fizionomie atrăgătoare, de androgin), îl "mănâncă din ochi" și fetele și femeile (și Veronica
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vis" și "realitate" ("trase storul ca să nu mai vadă urâțenia peisajului și se adânci în propriul lui trecut"). De altfel, tot sub o identitate onomastică falsă (Ida Schwartz) i se prezentase și lui, la început, Veronica, femeia pe care "divanul" amicilor vienezi i-o sortise în faimosul "giudeț" de la începutul romanului. Nu întâmplător, poetul va face mereu distincție între Veronica "reală" (o femeie oarecare, cu nume de împrumut Ida Scwartz, Geta etc.) și Veronica "imaginară", pe care a purtat-o mereu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
er ba le ap re ci er i v er ba le m ot iv at ia ex tri ns ec a 77 ANEXĂ 7 PROIECT DIDACTIC Dată: Clasa: Profesor: Gabriela RAUS Obiectul: Lecție cu caracter interdisciplinar Educație muzicală, opțional „Amicii portativului” Educație senzorială, psihomotorie Limbaj și comunicare Tema: „Diferențiere sunet-zgomot” Subiectul: Verificare: „Graiul animalelor” Predare: „Spune ce ai auzit” Scopul activității: • Diferențierea zgomotelor produse în natură de cele produse de om • Identificarea și diferențierea unor surse sonore din mediul înconjurător
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
la sută câștigul celorlalte cărți, și treci paguba la cheltuielile de mărunțiș!”. Am fost și eu un scurt timp, - mai târziu - la conducerea unei astfel de edituri, și n-am rezistat decât două-trei luni, mai mult ca să-mi ajut câțiva amici la strâmtoare, ce treceau prin grele Încercări. Am văzut funcționând la fața locului mecanismul acestei escrocherii care se numea „o societate anonimă de editură”. Patronul era un tinerel bleguț de vreo douăzeci și doi de ani, care Învățase de la tăticu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]