67,494 matches
-
promisiunea făcută, și păși mai apăsat, hotărît să-și ducă grabnic misiunea la bun sfîrșit. Privi în jur. Locurile îi erau cu desăvîrșire necunoscute. Îl înconjurau copaci deosebiți de cei pe care-i cunoștea de acasă. Se strădui să-și amintească relatările înțeleptului Arus. Deseori, în ceasurile de tihnă, marele conducător le povestea copiilor despre existența unei vegetații diferite de cea care creștea pe teritoriul haitei lor. "Ăsta trebuie să fie un brad alb, iar ăsta un ulm", își zise Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
copiilor despre existența unei vegetații diferite de cea care creștea pe teritoriul haitei lor. "Ăsta trebuie să fie un brad alb, iar ăsta un ulm", își zise Lupino, recunoscîndu-i după descriere. "Frasini, scoruși...", recită puiandrul, ca într-o poezie. Își amintea, vag, cîteva nume de copaci, dar trebui să recunoască: nu-i putea identifica. Dacă părinții lui trăiesc pe undeva, pe aici, va avea cine să-l ajute să asocieze denumirilor arborii necunoscuți. Se întîmpla un lucru debusolant: mergea de jumătate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ușurarea lui, în cele din urmă izbuti. Era rîndul mistrețului să-l studieze pe Lupino. Un lup? Hm... neplăcut. Periculos? ... N-ar fi putut infirma. Puternic? ... De bună seamă, privește ce de mușchi! De ignorat? În nici un caz! Nu-și amintea dacă lupii mănîncă ghinde, sau alune, sau alte bunătăți de felul ăsta; oricum, nu era dispus să riște. Și nimic, domnule, nimic de mîncare pe-aici! Celălalt mistreț, care în tot acest timp mestecase zgomotos, lăsîndu-i șefului întreaga plăcere a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așa cum ai să faci tu pentru copilul tău... Dar mama mea... Cine știe oare unde este mama mea? Dacă am cunoscut-o vreodată, atunci de bună seamă că nu eram mai mare decît puiuțul tău acum, pentru că nu mi-o amintesc. Așa am crescut, fără mamă și fără tată, și nimic pe lumea asta nu va mai avea însemnătate pentru mine pînă ce nu-i voi fi găsit! M-am pierdut de ei, nu știu cum și nici de ce, și nimeni nu vrea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un mesager care să-l țină la curent cu noutățile. Așa află Lupino că familiile de păstrăvi și de știuci, care nu-și vorbiseră de ani buni de zile (după o ceartă ale cărei motive nici măcar nu și le mai aminteau), acceptaseră să participe împreună la întrunirea extraordinară a peștilor de pe rîu, alături de lipani, mrene și somni. Tot cu ocazia răscolirii pădurii, unicul triton din zonă, bătrîn și devenit irascibil din pricina singurătății în care-și petrecuse ultimii ani, aflase că undeva
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aici. O, nu! aproape că strigă Lupino, înspăimîntat. Dacă nici acum nu reușea să înlăture negrura care acoperea necunoscutul... Stai, nu te grăbi să tragi concluzii! Ascultă-mă pînă la capăt. Privirea lupului căpătă culoare. Mulți dintre noi și-au amintit de tine. Tu trebuie să fii micuțul care cutreiera fără de țintă prin pădure, cu doi ani în urmă... Acum doi ani m-a găsit haita, e-adevărat! ...și care a fost primit în familia înțeleptului Arus... Tatăl meu adoptiv, el
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bună: găsisem, în cele din urmă, vînat bogat și mă întorceam împovărat și ostenit, dar fericit și nerăbdător să vă regăsesc. Dintr-o dată, ecoul mi-a adus la urechi strigătul mamei tale... Mi se strînge carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar de vreme, mi-a răsunat în suflet de mult mai multe ori decît și-ar putea cineva imagina... Am aruncat prada; am alergat, tăind pădurea de-a dreptul, zgîriindu-mi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
visase de multe ori că o va face, să-i atingă fața, să i se cuibărească la piept, întocmai cum proceda în copilărie... Ratase momentul și, deși își dorea cu adevărat apropierea, ezita să o facă. Dintr-o dată, Lupino își aminti străfulgerat: Dar, domnule, n-am înțeles nici atunci și, crede-mă, nici acum nu găsesc logica mișcării tale: ai mers atîta amar de drum să o cauți pe mama; ai răscolit ținuturi neumblate, ai interpelat animale necunoscute. Apoi, dintr-o dată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o aruncătură de băț de hotar. Ajunseseră acasă. Lupino fu primul care se apropie. Pentru el nu însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar, aici se născuse? Aici trăise primele luni din viață, alături de părinții săi? Din păcate, nu-și amintea absolut nimic, dar asta nu-l împiedica să se bucure. Lupul înțelept, însă, rămăsese pironit. Atîtea amintiri îl legau de locul acesta și, fără să se poată împotrivi, toate i se dezvăluiau acum, încît nu găsea putere să înainteze. Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fii fără grijă. A trecut acum. Nimic nu mă face mai mîndru decît să-ți pot arăta ținutul nostru. Am luptat pentru el, Lupino. Aceasta e măsura forței tatălui tău! Și a fost o zi cu adevărat specială. Înțeleptul își amintea cu precizie fiecare colțișor. Lupino era curios să vadă, să cunoască, dar nu se sfii să exagereze puțin interesul pe care-l arăta, pentru a-i face părintelui său mai multă plăcere. Și acum ce urmează, tată? Se lăsase înserarea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
spera, urma să rescrie istoria. Nu crezuse că va fi chiar el cel care să conducă lupii în confruntarea hotărîtoare. Dar, cînd soarta îi aduse în față ocazia, nu i se împotrivi. Cum începuse totul? Acum îi era clar. Își amintea, de parcă abia s-ar fi întîmplat, cum îl găsise pe Lupino printre copaci, cum îl acceptase, cum îl crescuse ca pe propriul său fiu. Încercă din nou copleșitoarele emoții care-l descumpăniseră atît de tare la plecarea puiandrului, amarul zilelor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Constantin C. Giurescu, numele așezării este strâns legat de zona geografică foarte frumoasă în care a apărut, fiind înconjurat de păduri și dealuri acoperite cu flori, fînețe și vii. Treptat, arealul pădurilor s-a restrâns și doar numele târgului mai amintește de mediul natural plăcut de altădată. În folclorul local ipotezele legate de originea numelui vorbesc de frumusețea unor doamne (“o hangiță frumoasă”, “o negustoreasă frumoasă din Hârlău”, “Domnița Ruxanda - de o frumusețe rară”) și de târgurile frumoase care se organizau
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
o evoluție ascendentă, firească, pe când la populația staroveră apar mai ales în perioada 1930-1992 și valori contradictorii care nu pot fi explicate logic și științific, fiind o consecință a aspectelor de natură subiectivă. Între situațiile neconforme cu realitatea le putem aminti pe cele de la : Tg.Frumos - în 1930: 24 persoane de etnie rusă și 652 persoane de limbă rusă maternă; - în 1956: 20 persoane de etnie rusă; - în 1966: 17 etnici ruși și 91 persoane de limbă rusă maternă. Iași - în
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
de Dumnezeu dorește să-și ducă viața într-o lume sacră, într-un ”Cosmos pur și sfânt, așa cum era el la începutul începuturilor” (Mircea Eliade, „Sacrul și Profanul”, Buc. 2000). Despre importanța Bisericii și a lui Dumnezeu în viața staroverilor amintește și Nicolae Iorga în lucrarea “România cum era până în 1918”: Vorbesc rusește încet, moale. Sunt lipovenii noștri, starovierții, ortodocșii credinței celei vechi. Să cetească, aceasta e norma vieții lor. Nicăieri cartea nu e mai scumpă tuturor sufletelor decât aici. Orice
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
în partea de est a orașului. Apa pentru irigații provine din pânza freatică din șesul Bahluiețului dar și din baza teraselor, fiind captată în fântâni. “Pentru a avea o idee despre gradul de dezvoltare a legumiculturii în zonă, trebuie să amintim faptul că circa 50% din terenurile intravilane de pe raza orașului Tg. Frumos sunt cultivate cu legume și zarzavaturi și aceeași proporție din terenuri Ă50%) reprezintă curți și grădini”. (Rachieru, R., 2010). La inițiativa unor producători din localitate a fost înființată
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
recunoscut după o mică ezitare, nu mai notez obișnuitele complimente, cuvintele învălmășite ce traduc orice bucurie a revederii. Convorbirea noastră promitea să devină pasionată și nesfârșită. Se înțelege că am stat la un vin până noaptea târziu, când ne-am amintit că suntem așteptați de două neveste neliniștite, cărora nici măcar un telefon nu am avut timp să le dăm... Așa că, deoarece viața este o veșnică despărțire (cum îmi spunea mereu nemuritorul meu coleg de bancă dintr-a unșpea, Țarcă Corneliu), ne-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu-i am nici măcar fotografia... Nici prin cap nu mi-a trecut să-i fac o poză când l-am întâlnit. Se știe, de altfel, în ultimii ani sunt tot mai puțini indivizii care se lasă pozați de scriitori. Mi-amintesc că pe când existau la noi puține aparate, înainte și după ultimul război mondial, mulți râvneau la această frumoasă și fără bătaie de cap meserie. Numai cât făceai țac! și personajul nu-ți mai scăpa nicicum de pe hârtie... Și câte alte
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să-i mai arate el - ei, ori ea - lui, în lună? Urmele tălpoaielor de plumb ale ghetelor lui Niel Armstrong? Ori brazdele trase de roțile „lunahodului”? ... Povestea asta, cu tot dramatismul ei, mi se pare de-a dreptul caraghioasă. Mi-amintesc, eram prin ultima clasă de liceu, într-o bună zi (bună, vorba vine!) un coleg s-a aruncat înaintea trenului. În buzunarul de la piept i s-a găsit un petec de hârtie pe care scria: „ Am fost și nu mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
povestit. Nici nu știu dacă este, cum se spune, nefericit sau... fericit. El: - Stimate amice, dă-mi voie s-o fac pe academicul (știi, Academia di Berheci, că tot trecem acuși podul peste apa cu același nume) și să-ți amintesc motivul inițial al discuției noastre, deoarece mă paște impresia (este expresia... mioritică a lui Blaga al tău) că vorbim limbi diferite. Am spus, și o susțin în continuare, că o ființă rațională nu poate săvârși un act (uman, prea uman
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
care tindea cu dârzenie spre așa-zisa maturitate. Eu, în străfundurile sufletului, pe care mi le cercetez din când în când (nu din lipsă de ocupație, te asigur!), nu sunt altul decât liceanul pe care cred că ți-l mai amintești. Se pare că romantismul nu este nici o vârstă trecătoare, nici o epocă a culturii, ci o permanență. Nu fac decât să reiau o idee veche. Amintește-ți versul lui Eminescu: Eu rămân ce-am fost: romantic. O expresie lapidară a imobilismului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ocupație, te asigur!), nu sunt altul decât liceanul pe care cred că ți-l mai amintești. Se pare că romantismul nu este nici o vârstă trecătoare, nici o epocă a culturii, ci o permanență. Nu fac decât să reiau o idee veche. Amintește-ți versul lui Eminescu: Eu rămân ce-am fost: romantic. O expresie lapidară a imobilismului râvnit de ființa umană în fața curgerii eterne. Din cauza distanțeloră astronomice, și stelele par fixe. Deci, le luăm ca atare... Să-i acordăm și omului această
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Iacobeni. Fiindcă avea (și are!) prea mult umor, nu a păstrat numele cunoscutului patruped... Cine poate să-și imagineze că istoria literară va admite în paginile ei pe scriitorul... Bouroș? De când cu schimbarea, citește regulat Buletinul Oficial (nu uită să amintească, de câte ori are ocazia, că, spre deosebire de el, Stendhal citea Codul civil...). Aici găsește atâtea de râs! Ce neașteptate schimbări de nume se produc?... Mihai Stuchilă devine Mihai Tuchilă, Ion Curbătut - Ion Capbătut! Și tot așa. Nesfârșită este realitatea din care poți
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai obiectivă proză confesivă. Vă voi mulțumi în final, ceea ce va însemna că sunt destul de mulțumit de mine. În semn de recunoștință, dacă pot spune așa, vă voi păstra la dosar... Acum însă era în cu totul altă dispoziție sufletească. Amintindu-și de școala medie, a refăcut filmul începutului de gazetar. La Gazeta de perete a scris primul reportaj. Era ceva cu un țapinar din munții Bucovinei. Navetist fiind, este surprins în tren cu un sac plin. Milițianul vigilent, paznic la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Cine glumea pe seama școlii medii din acei ani, zicându-i școala mediocrităților? Evident, niște răutăcioși, invidioși pe „generația noastră”, care a întemeiat atâtea... Tovarășu' Perju, „cu modestia sa proverbială” (cum sublinia chiar în acel moment președintele sindicatului), nu uita să amintească din când în când de „momentul dificil, dar eroic al înființării ziarului local, Drum nou, în fruntea căruia se află și azi.” „Tovarăși, noi am pornit de la clanță (... și de atunci, dă-i cu clanța! - completează în șoaptă Lulu Chiracu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în tinerețe, dorința să facă, să ajungă... Nu i-am purtat și nu-i port pică. „Ce să-i faci, Guță? Tu ai călcat pe bec, iar eu am fost nevoit să mi fac datoria și să te arestez. Dar amintește-ți, te-am avertizat din timp: Cumințește-te! Cumințește te! Prietenește, sau, cum zici tu, colegial. Fie și așa, dar am făcut-o! Tu însă nu te-ai cumințit. Ți-a plăcut să joci rolul de independent, ți-ai respectat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]