14,847 matches
-
serviciilor de informații, astfel încât să se asigure că serviciile secrete nu utilizează mijloace și nu urmăresc obiective pe care opinia publică le-ar dezaproba. Controlul exercitat de Congres permite comisiilor pe probleme de informații să fie substitute ale dezbaterii mai ample (în cadrul executivului, al Congresului și în rândul populației) care ar însoți adoptarea altor strategii sau inițiative guvernamentale. Ambiguitatea creată prin utilizarea comisiilor ca substitut al opiniei publice este sesizată mai ales atunci când este vorba de acțiunile secrete, problemă care a
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
controlului exercitat de Congres în condițiile păstrării confidențialității include o contradicție în termeni: se urmărește obținerea beneficiilor aferente deliberării problemelor legate de informații în cadrul legislativului, dar se exclude de la bun început principala metodă utilizată într-o astfel de deliberare - dezbaterea amplă, cu caracter public. Aceste aspecte privind păstrarea confidențialității și controlul activității de informații se confundă adesea cu o altă chestiune, total diferită: în ce măsură faptul că un stat este democratic influențează politica externă pe care ar trebui să o adopte? Acest
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
extinsă semnificativ dacă este vorba despre „informații indispensabile pentru securitatea și bunăstarea unui stat”. Cu toate acestea, deși trebuie să completăm definiția lui Kent, adăugând informațiile relevante pentru derularea strategiei de securitate națională, în alte privințe, definiția este deja prea amplă. Un număr mare de informații (de exemplu, informațiile tehnice din domeniul fizicii și ingineriei) pot fi necesare pentru luarea deciziilor privind anumite aspecte legate de dezvoltarea tehnologiilor militare, însă aceste informații, în mod obișnuit, nu vor putea fi considerate secrete
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Kent (deși nu este o variantă „actualizată” a acesteia). Autorii menționați par să împărtășească, parțial, cel puțin, concepția lui Kent referitoare la informațiile strategice, argumentând că, spre deosebire de serviciile operative, cele strategice au „o bază mai largă și un obiectiv mai amplu, incluzând economia, politica, studiile sociale și studiul tehnologiei. Serviciile de informare strategică sunt concepute să le ofere oficialilor o «perspectivă de ansamblu» și prognoze pe termen lung de care au nevoie pentru a planifica operațiunile viitoare” (pp. 4-5). 2. Senatorul
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
făcută de John Barron rețelei de spionaj sovietice conduse de John Walker, Breaking the Ring (Houghton Mifflin, Boston, 1987), pp. 80-96. 30. Declarațiile sub jurământ ale reprezentanților FBI în sprijinul mandatelor de arestare și percheziție în cazul Hanssen conțin citate ample din mesajele schimbate de el cu KGB și cu agenția rusă care i-a succedat KGB, Slujba Vneșnîi Razvedki (Serviciul de Informații Externe sau SVR). În aceste mesaje, Hanssen refuza întâlniri față în față (chiar și în străinătate) din motive
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
1999), capitolul 2, ce prezintă modul în care criptanaliștii americani au exploatat utilizarea defectuoasă de către sovietici a sistemului codului de unică folosință pentru a citi mii de mesaje cu detalii referitoare la spionajul sovieticilor din Statele Unite. 2. Pentru cea mai amplă analiză publică a istoriei criptografiei, vezi David Kahn, The Codebreakers: The Story of Secret Writing (Macmillan, New York, 1967). Cu toate acestea, de la publicarea cărții sale, dezvăluirea succeselor obținute de britanici în spargerea cifrurilor germane în timpul celui de-al Doilea Război
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
a 4-a din cadrul Cold War History Project șWoodrow Wilson Center, Washington, DC, 1992ț). Comisia a fost desființată în 1958. În ansamblu, există puține materiale disponibile publicului cu privire la procesele de evaluare din alte țări, cu excepția Statelor Unite. Totuși, pentru o prezentare amplă a sistemului britanic și a istoriei sale organizatorice, vezi Reginald Hibbert, „Intelligence and Policy”, Intelligence and National Security, 5, nr. 1 (ianuarie 1990), pp. 110-127 și Michael Herman, „Intelligence and Policy: A Comment”, Intelligence and National Security, 6, nr. 1
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
în Shlaim, „Failures in National Intelligence Estimates”. Shlaim opinează că, în fața probelor privind un potențial atac, serviciile de informații israeliene și-au menținut „concepția” sau ideea că Egiptul nu va ataca până când nu va fi capabil să organizeze atacuri aeriene ample pentru a distruge forțele aeriene israeliene, iar Siria nu va ataca fără Egipt. Prima și cea mai importantă parte a acestei concepții reflectă, la nivel militar, aceeași imagine în oglindă existentă la nivel politic - convingerea că Egiptul nu va declanșa
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
este evidentă, îndeosebi sub „specia sentimentală a povestirii-evocare” (Nicolae Balotă), în Zborul de probă (1968), Noaptea și ziua (1970), Walhalla (1973) și O partidă de bile (1973) ori în Fantezie pentru trompetă solo (1976) M. își arată disponibilitatea pentru construcția amplă, tinzând spre dimensiunea romanului. Specia în care se exprimă deplin este narațiunea amplă, atent și fin articulată, ca în Walhalla, macronuvelă sau microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
probă (1968), Noaptea și ziua (1970), Walhalla (1973) și O partidă de bile (1973) ori în Fantezie pentru trompetă solo (1976) M. își arată disponibilitatea pentru construcția amplă, tinzând spre dimensiunea romanului. Specia în care se exprimă deplin este narațiunea amplă, atent și fin articulată, ca în Walhalla, macronuvelă sau microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea virtualităților «analitice» ale povestirii” (Nicolae Crețu). Procedeul predilect rămâne suprapunerea/interferența perspectivelor temporale
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
UTC, ziarelor „Scânteia” și „România liberă”, revistei „Flacăra”, precum și ambasadorilor Austriei și SUA, prezentând situația dezastruoasă a țării și denunțându-i pe principalii vinovați (cuplul ceaușist). În august și în noiembrie 1989 postul de radio Europa Liberă îi difuzează un amplu și vehement text venind ca din partea Frontului Salvării Naționale (ceea ce pare o sintagmă fără acoperire, creată spre a conferi autoritate scrisorii sale și a induce în eroare Securitatea). Drept urmare, aceasta îl identifică pe M. și îl pune sub urmărire. Preocupările
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
în majoritate din viața satului, unele nuvele eșuează în melodramatic (Rada, La umbra teilor), iar altele, în care încearcă unele portretizări (Mitru Dascălul, Ioan Covrig, Gura satului), nu lasă o impresie mai favorabilă. Autorul se risipește într-o relatare prea amplă și obositoare a conduitei personajelor. Oarecare talent descriptiv se vădește în nuvela Lumea albă. Poezia Scrisoare, publicată în „Familia”, relevă, îndeosebi prin pesimismul ei accentuat, influența lui Mihai Eminescu. Mai reușite sunt Poezii în proză, apărute în aceeași revistă, adevărate
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
generația sa stă sub semnul lui Eminescu. În fiecare număr i se consacră poetului un material sau două. În numărul 2 se publică ultima lui fotografie și articolul Mariei Costăchescu, Întâlnire cu Eminescu. În numărul următor, Petru Vulcan începe un amplu studiu intitulat Poezia română și Eminescu, publicat alături de amintirile lui State Dragomir. G.G. Nădejde semnează articolul Se cere vreo alegere în amintirile despre M. Eminescu?, lui Victor Eminescu îi aparțin însemnările apărute sub titlul Geneza primelor versuri ale lui Mihai
MIHAIL EMINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288120_a_289449]
-
relațiilor ei cu literaturile vecine, ca și în analiza mișcărilor de idei și a curentelor literare, istoricul literar dovedește o intuiție sigură și o documentare exhaustivă, cu formularea unor puncte de vedere noi, ce reprezintă tot atâtea câștiguri importante. În amplul studiu Cronicari munteni, își propune să adopte un unghi de vedere favorabil unei mai bune integrări a cronicarilor munteni în ansamblul scrisului literar românesc. Cu argumente convingătoare, M. îl indică pe Stoica Ludescu drept autor al Letopisețului cantacuzinesc, analizează aprofundat
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
și literare bizantine și utilizând ca instrument de comunicare a valorilor spirituale greaca și slavona. Renașterea românească - precizează exegetul - începe cu Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Altă lucrare, Proza oratorică în literatura română veche, este o cercetare amplă și propune interpretări care ordonează într-un sistem cu articulații ferme și acorduri profitabile numeroasele producții aparținând vechii arte oratorice românești, precum Cazaniile lui Coresi, Carte de învățătură a lui Varlaam, orațiile de nuntă, cuvântările protocolare, encomiastice, panegiricele, Didahiile lui
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
gen literar specific baroc este „emblemata”, compuneri de versuri la stema țării sau la adresa unor familii din protipendadă, cu accentuată tendință encomiastică, care au pus bazele unei heraldice românești, pioneratul datorându-se lui Udriște Năsturel. Un motiv literar specific baroc, amplu analizat și exemplificat, este „soarta alunecătoare”, „deșertăciunea deșertăciunilor” din textul biblic. Poemul Viiața lumii de Miron Costin și Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea de Dimitrie Cantemir sunt cele mai reprezentative pentru circulația motivului. Cu masiva lucrare Recitind literatura română
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
1989 lucrează la revistele pentru străinătate ale Ministerului Culturii. Mai publică în „Convorbiri literare”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Revista română” ș.a. Editorial, M. debutează cu Timp și mod (1983; Premiul revistei „Luceafărul”), volum compus dintr-o serie de eseuri ample despre Mihai Eminescu, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu, Marin Preda. Incitantă, cartea lui M. stârnește reacții contradictorii: pe de o parte, „articole de nivel școlăresc”, volum „cu desăvârșire neinteresant” (Nicolae Manolescu), pe de alta, „nu este o
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
însă în filosofie. Era, totuși, un audient entuziast al cursurilor acestuia și putea fi văzut uneori și la ședințele Junimii. A arătat interes și aptitudini pentru filosofia culturii și pentru estetică. Arta ar fi, în concepția sa, formulată într-un amplu comentariu asupra picturii lui N. Grigorescu, o fuziune între realitatea obiectivă și subiectivitatea artistului. Evoluția artei „după psihicul fiecărei epoce” este explicată prin evoluția atitudinii față de om. Arta antică ar fi consfințit „zeificarea” omului, iar creștinismul - prezența lui Dumnezeu în
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
autorul reușește să dea contur unor lumi variate și atașante prin caracterul pitoresc al eroilor. Traseele epice clare și conformismul de fond al scriiturii nu diminuează totuși farmecul acestor narațiuni. Prozatorul nu înregistrează aceleași reușite atunci când își propune spații mai ample și un instrumentar analitic. Romanul În apele oglinzilor, cu punctul de plecare din viața studenților români la Paris, e o relatare ștearsă, lipsită de consistență narativă, îndatorată clișeelor romanțioase, melodramatice. Istoria literaturii române îl păstrează însă pe M.-N. în calitate de
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
secolul al XIX-lea și din primele decenii ale celui următor, autorul formulează tezele despre imitație și în special despre sincronism în cultură; acesta din urmă, transpus în plan literar, stă la baza pledoariei lovinesciene pentru modernitate. Declarat ori nu, amplul eseu vehiculând opinii fertile era o replică la Spiritul critic în cultura românească de G. Ibrăileanu (1909). Pe scurt, „o cultură nu se verifică decât prin caracterul ei național”; vechea cultură religioasă, „străină prin limbă”, deși exaltată de tradiționaliști, nu
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din Noaptea de noiembrie, este impregnată de cruzime demistificatoare; în Noaptea de martie, chiar nașterea - trecere din „nemărginirea” increatului în finitul existenței-calvar - este privită ca o
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
de Augustin când s-a întors la Milano; atunci el a scris și un tratat Despre gramatică (De grammatica) și l-a început pe cel Despre muzică (De musica): aceste două opere trebuiau să facă parte dintr-o tratare mai amplă a celor șapte arte liberale cu titlul Discipline diverse (Disciplinarum libri); acest grup de tratate urmau să trimită și prin titlul lor la analoaga operă enciclopedică a eruditului roman Varron. Bibliografie esențială (acest criteriu, efectuarea unei selecții, chiar dacă restrânse, va
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Trapé, trad. D. Gentili, 1976). Traduceri: Il filosofo e la fede, trad. și introd. de O. Grassi, Rusconi, Milano 1989; Ordine Musica Bellezza, trad. și introd. de M. Bettetini, Rusconi, Milano 1992. Studii. Și aici ne limităm la cele de amplă respirație (asta neînsemnând că vrem să considerăm minore pe cele consacrate unor chestiuni particulare); totodată, nu vom repeta, din rațiuni de spațiu, aceste titluri în continuarea biografiei intelectuale a lui Augustin pentru că și pentru chestiunile ce urrmează a fi atinse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și la problema liberului arbitru. În această epocă, Augustin continuă polemica cu maniheienii pe care o începuse deja la Roma în 388 și își îndreaptă atenția spre un domeniu nou până atunci pentru el, acela al exegezei biblice, compunând un amplu tratat în două cărți, cel despre Explicarea Genezei, contra maniheienilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din istoria culturii europene, a fost studiat mai ales în Franța. După bibliografia prezentată deja pentru tematica precedentă, adăugăm aici unele titluri cu caracter mai general, sau studii compozite care au o valoare istorică chiar dacă sunt parțial depășite. Înainte de toate, ampla viziune de ansamblu a lui E. Portalié, (Saint) Augustin, DTC I, (1902), coll. 2268-2472, și a lui P. Monceaux, Histoire littéraire de l’Afrique chrétienne, tome VII, Paris 1923; apoi: P. Batiffol, Le catholicisme de saint Augustin, Gabalda, Paris, 1920
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]