12,966 matches
-
claris, Porphyrii de vită Plotini et ordine librorum eius, Fragmentă Patrum Graecorum Commentarii de vită et scriptis rhetorum quorundam qui secundo post Christum saeculo vel primo declinante vixerunt. 418 În anul 1815 Leopardi a scris Studiul despre erorile populare ale anticilor și Iulium Africanum Iacobi Leopardi Recanatensis Lucubrationes. A tradus Idilele lui Moscus și Batrahomiomahia, căreia avea să îi ofere încă două versiuni în 1821 și 1826. S-a aplecat asupra operelor lui Fronto publicate de Angelo Mai și a scris
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
che le siamo grati, Canzone sulla Grecia, Giacomo Leopardi, Poesie e prose, îngrijit de Mario Andrea Rigoni, cu un eseu de Cesare Galimberti, Mondadori, Milano, 1987, p. 629. Le circostanze mi avevan dato allo studio delle lingue, e della filologia antică. Ciò formava tutto îl mio gusto: io disprezzava quindi la poesia. Certo non mancava d'immaginazione mă non credetti d'esser poeta se non dopo letti parecchi poeți greci, Zibaldone, 1741. 423 Dopo i tre grandi lirici dell'ultimo Ottocento
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Amore arante, Îl Bifolchetto. 425 Giacomo Leopardi, Poeți greci e latini, îngrijit de Franco d'Intino, Salerno, Romă, 1999, pp. XIX XX. 426 Într-o scrisoare din 30 aprilie 1817 adresată lui Pietro Giordani, Leopardi își mărturisește entuziasmul pentru textele antice, mai ales pentru cele scrise de Vergiliu: Da che ho cominciato a conoscere un poco îl bello, a me quel desiderio ardentissimo di tradurre e far mio quello che leggo (...) Non mi concede Ella di leggere oră Omero Vergilio Dante
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
forzato di tener dietro a quella poesia Giacomo Leopardi, Epistolario: con le iscrizioni greche triopee e le lettere di Pietro Giordani e Pietro Colletta all'autore, raccolto e ordinato da Prospero Viani, Le Monnier, Florența, 1849, p. 27. 427 Limba antică prin excelență este, pentru Leopardi, greacă deoarece în essa può dirsi che concepita appena un'idea per nuova ch'ella sia è già fatta la nuova parolă che l'esprima, Zibaldone, 927, cfr. și Tristano Bolelli (op. cît., p. 11
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
m'abbandona (vv. 35-38) amintesc de cele foscoliene: fra queste piante ov'io siedo e sospiro / Îl mio tetto materno (I sepolcri, vv. 61-62). A doua parte a poeziei La Vită Solitaria este bogată în indicii lexicale foscoliene (lor quiete antică amintește de questa mia solitudine antică). În plus acel patetism care însoțește imaginea lunii în La Seră del dì di festa, în Alla luna și în Ultimo canto di Saffo amintește de ultimul dialog al lui Ortis (scrisoarea din 14
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cele foscoliene: fra queste piante ov'io siedo e sospiro / Îl mio tetto materno (I sepolcri, vv. 61-62). A doua parte a poeziei La Vită Solitaria este bogată în indicii lexicale foscoliene (lor quiete antică amintește de questa mia solitudine antică). În plus acel patetism care însoțește imaginea lunii în La Seră del dì di festa, în Alla luna și în Ultimo canto di Saffo amintește de ultimul dialog al lui Ortis (scrisoarea din 14 mai 1799), asemănare observată și de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
d'un uomo: saggi e interventi, Mondadori, Milano, 2000, vol. III, p. XLIV. 475 Cfr. Gilberto Lonardi, L'oro di Omero, l'Iliade, Saffo: antichissimi în Leopardi, Marsilio, Venezia, 2005 și Leopardi e îl mondo antico, cît. Pentru influență literaturii antice asupra operei Quasimodo și pentru varii recenzii și studii dedicate traducerilor realizate de el cfr. Quasimodo e la critică, cît. 476 O figlio / Quale pena soffro! Îl tuo cuore non să; / e profondamente tu dormi / così raccolto în questa notte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
despre reconstruirea vechilor idealuri ale Romei, decăzute după dispariția republicii. Leopardi nu îl vede în postura de tiranicid și îi justifica gestul violent prin existența unui scop mai înalt: restabilirea vechilor orânduiri. Sinuciderea lui Brutus confirmă însă faptul că iluziile antice nu pot renaște. Tragismul acestei idei leopardiene atinge apogeul în convingerea că este imposibil să reconstruim fericirea originilor (Giorgio Barberi Squarotti, "Leopardi e gli eroi antichi", Leopardi e îl mondo antico, cît., pp. 226-227). Într-o scrisoare din 26 aprilie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în dubbio la sua virtù, quand'io veggo per esperienza e mi persuado che sia la prova più forțe che ne potesse dar egli, e io recare în favor suo. 480 Prin efortul de a reflecta în limba italiană trăirile anticilor Quasimodo se construiește pe șine. Dat fiind că este conștient, după cum precizam și în capitolul anterior, de importanță traducerilor în procesul de maturizare poetica și personală, el alege anumite texte tocmai pentru a se traduce, pentru că este îndemnat că de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
da sé non viene (...) Io voglio morire / voglio vedere la riva d'Acheronte (Ad Ermes); Oh come soavissimi diffusi / Moți per l'ossa mi serpeano, oh come / Mille nell'alma instabili, confusi / Pensieri și volgean! qual tra le chiome / D'antica selva zefiro scorrendo, / Un lungo, incerto mormorar ne prome (Îl primo amore). 499 Non c'è accordo generale circa l'estensione più appropriata del contesto, Steen Jansen și Paola Polițo, op. cît., p. 42. Cfr. anexă, 5 și 6. 500
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
l'immaginazione umană e viva umanamente cioè abitata e formată di esseri uguali a noi! Quando nei boschi desertissimi și giudicava per certo che abitassero le belle Amadriadi e i fauni e i silvani e Pane. Zibaldone, 63-64. 514 Anima antică grigia (...) / E più t'accori s'odi ancoră îl suono / che s'allontana largo verso îl mare, / dove espero già striscia mattutino: îl marranzano tristemente vibră / nella gola del carraio che risale / îl colle nitido di luna, lento / tra murmure
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
e rode l'arenaria / dei telamoni lugubri, riversi / sopra l'erba (Stradă di Agrigentum). 516 Grido antico ragiona (Inno ai patriarchi); or dov'è îl grido de' noștri avi famosi?(La seră del dì di festa). 517 Fermă è l'antica voce / odo risonanze effimere (Isola di Ulisse); E come or vieni / Sì forțe a' noștri orecchi e sì frequente, / Voce antică de' noștri, / Muta sì lungă etade? (Ad Angelo Mai). 518 Îl vento, a corde, dagli Iblei dai coni / delle
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
or dov'è îl grido de' noștri avi famosi?(La seră del dì di festa). 517 Fermă è l'antica voce / odo risonanze effimere (Isola di Ulisse); E come or vieni / Sì forțe a' noștri orecchi e sì frequente, / Voce antică de' noștri, / Muta sì lungă etade? (Ad Angelo Mai). 518 Îl vento, a corde, dagli Iblei dai coni / delle Madonie strappa inni e lamenti / șu timpani di grotte antiche come / l'agave e l'occhio del brigante. E l'Orsa
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fie voluptatea unei vrăji mortale și o insatisfacție, de-a dreptul metafizică a erosului, fie din nefericire satira gravă, reto rizantă, ori romanțiozitatea (ibidem). Pentru apropierea liricii lui Mihai Eminescu de poezia lui Lenau, criticul apelează la Odă în metru antic, text comparat cu Sehnsucht nach Vergessen. "Ambele ode au nu numai forma anticizantă, dar și substanța infernală comună, aceeași otravă curge prin versurile celor doi poeți, cu toate că Lenau este mai direct și mai simplu, iar Eminescu mai plin de umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
încă zăcea acoperit în umbră Izbucnește, o fire din căldura fierbinte". "Dar deodat-un punct se mișcă...cel întâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl..." (p. 172) Textul indian vedic Kathopanishad Odă (În metru antic) "Un înțelept trebuie să-și țină jos cuvântul și mintea, trebuie să le țină întru Sinele care este cunoaștere; trebuie să țină cunoașterea întru Sinele care este cel Mare; și trebuie să-l țină pe acela (Marele) întru Sinele care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Sinele care este cunoaștere; trebuie să țină cunoașterea întru Sinele care este cel Mare; și trebuie să-l țină pe acela (Marele) întru Sinele care este Liniștit". (I-3.13.) "Ochii mei-nălțam visători la steaua Singurătății" (p. 226). Textul antic buddhist Sutta-Nipata Glossă "Muni-ul (înțeleptul), depărtându-se de această lume, nu e părtaș la certurile ce se iscă" (p. 166, nr.18). "Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: [...] Și de plânge, de se ceartă, Tu în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aria lor de interacțiune, unde reperele sînt ilizibile, iar opțiunile imposibile. El rămîne un rege fără regat, părăsit de apropiați, trădat de fiicele moștenitoare și de supuși. "Nimicul" inaugural al Cordeliei se răsfrînge asupra sa precum un destin de tragedie antică. Bufonul regal singurul care îl mai urmează pe monarh în peregrinările sale morbide îi spune, la un moment dat, stupefiat, eroului: "Eu sînt Bufon. Tu nu ești nimic" (Shakespeare I, 5, 190-1, 1183). În transferul puterii dinspre realitate către reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a scris apoi, în presa de peste Ocean, un articol emoțional și emoționant despre "lupta omului cu Levia-thanul biblic", transformîndu-i pe marinarii participanți la vînătoare în eroii clasici ai unei lumi modernizate. Căpitanul-vînător, în special, era prezentat în registru de mitologie antică, atribuindu-i-se energii teurgice. Neîndoios, Melville s-a familiarizat în detaliu și cu acest al doilea moment, trasîndu-și pesemne, prin intermediul lui, liniile generale ale propriilor tipologii și, cu deosebire, ale celei ilustrate de Căpitanul Ahab. În plus, să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Morrow le spune chiar, într-o zi, aparent marginal, că, la inteligența și cunoștințele lor, ei ar putea să anihileze oricînd, militar vorbind, un oraș întreg!). Grupul practică ritualuri inițiatice elenistice, menite să-i apropie de sensurile ascunse ale culturii antice, în spiritul căreia trăiesc. În timpul unei bacanale (de la care lipsește naratorul, încă insuficient inițiat în tainele micii fraternități, dar și un membru mai vechi al grupului, Bunny Corcorran, individ mai degrabă rudimentar în comparație cu ceilalți colegi, superficial și antipatic), Henry, liderul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
textul englezesc original, Lessons of the Masters, a apărut inițial la Harvard University Press, în 2003) și axate pe motivul "profesora tului" și "discipolatului" în diverse etape din evoluția omenirii și în diverse dimensiuni geografice. Incursiunile autorului vin dinspre Grecia antică, într-un mod rafinat și destins, fără rupturi de discurs ori perspectivă, către Germania și Franța moderne, pentru a se întoarce, cronologic, în America tradițională și chiar în China veche sau în civilizația iudaică biblică. Scopul lui Steiner se păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a scriitorului. Argumente sînt volumele The Haw Lantern/Păducelul felinar (1987) și Seeing Things/ Viziuni (1991), două cicluri elegiace inspirate de moartea mamei si, respectiv, moartea tatălui poetului. Ambele au un caracter confesiv și contemplativ. Titlul celui dintîi trimite la anticul Diogene care căuta, simbolic, cu felinarul, un om onest printre semeni, acceptîndu-și mai apoi, în butoiul legendar, eșecul (extrapolînd, poetul nu mai regăsește virtuțile clasice în lumea prezentului). În cel de-al doilea (inspirat, cum spuneam, de moartea tatălui Patrick
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
respiră. Nu își ia o poză de inițiată, nu se înfățișează ca o preoteasă a adevărurilor inaccesibile altora, nu vorbește sibilinic, ca să mărească impresia de profunzime. Reflectează și atât. Ideile din poezia interzisă a acesteia au o nuditate de statui antice"66. Firescul intervine și în celalte creații ale acesteia. Reinstaurând romantismul 67, care vine ca o gură de aer proaspăt în atâta ariditate conceptuală a ermetismului de tip modernist, Ana Blandiana deconstruiește orice rigiditate canonică a unui curent sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana suferă însă, odată cu fiecare literă pe care o conturează, de teama iminentei apocalipse, provocată de realitatea exterioară: "Neliniștea mea actuală vine din descoperirea că împletirea binelui cu frumosul, kalokagathia, care a stat la baza culturii europene, de la Grecia antică încoace, e tot mai mult înlocuită de o realitate estetică născută din împletirea răului cu urâtul"105. Cu siguranță, un alt rol al criticii este acela de a media dialogul autor-cititor, ajutându-l pe cel din urmă să descopere sensurile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
originea aristotelică a acestui termen. După cum se știe, poetica lui Aristotel se axează "pe conceptul de mimesis ("arta imitare a naturii")"5. Aceasta devine prima poetică, apărută în anul 330 î. Hr., căreia îi urmează "alte celebre arte poetice pentru literaturile antice care îi au ca autori pe Horațiu (Epistola către Pisoni), Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebră este Arta poetică de Nicolas Boileau, din anul 1674"6. Trasarea anumitor principii scriitoricești, inițiată încă din Antichitate, prin intermediul acestor ample
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în care respiră. Nu își ia o poză de inițiată, nu se înfățișează ca o preoteasă a adevărurilor inaccesibile altora, nu vorbește sibilnic, ca să mărească impresia de profunzime. Reflectează și atât. Ideile din poezia ei au o nuditate de statui antice"241: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor/ Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor) Retorica acestui poem
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]