11,066 matches
-
de apoi, în loc de Pogorârea Sfântului Duh sau Nașterea Domnului. În partea de sus este Iisus Hristos în aureolă, încadrat de îngeri. Jos în centru este Etimasia, adică pregătirea scaunului de judecată, încadrat de Adam și Eva în genunchi, 12 îngeri aplecați spre scaun și apoi o mare mulțime de sfinți cu aureole de o parte și de alta, ca o mare de capete ce se pierde în zare, pe un cer cu nori luminoși. Deasupra absidei sudice, pe porțiunea de zid
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ca vameș, stă la o masă de unde este chemat de Iisus Hristos, Învierea fiicei lui Iair, care stă moartă pe pat; lângă ea părinții care îi cer lui Iisus să-i redea viața, Vindecarea slăbănogului cu mâna uscată, care stă aplecat în fața lui Iisus. Este ultima scenă din absida sudică. Registrul continuă cu: Potolirea furtunii pe mare. Scena redă corabia cu apostolii pe malul mării, cu Mântuitorul dormind și trezit de apostoli pentru a-i scăpa cu viață. Ultima scenă din
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
picioarele lui Iisus; o clădire cu multe etaje și ferestre reprezintă Ierusalimul, Intrarea în Ierusalim a lui Iisus pe mânzul asinei, încadrat de mulți oameni din popor, Cina cea de Taină, care se desfășoară la o masă ovală, cu Ioan aplecat pe pieptul lui Iisus; se remarcă mișcarea personajelor, Iisus profețind dărâmarea Ierusalimului, pictura este ștearsă. După trei medalioane cu sfinți, în vârful bolții, urmează scena cu Rugăciunea lui Iisus din grădina Ghetsimani, cu momentele ei succesive: venirea Mântuitorului cu apostolii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în fiecare seară pe timp de vară, iar la toate slujbele când vremea nu era prielnică muncii în grădină, era Ioachim. Venea la slujbe aproape neobservat de nimeni, se închina la icoane și se așeza în ultima strană. Avea trupul aplecat de muncă și bătrânețe, dar în ciuda neputințelor trupești se dovedea sprinten la mers. Toți îi spuneau grădinarul. A fost călugăr în obștea de la Sihăstria Voronei până în ziua în care a fost nevoit să plece în lume din cauza decretului 410 din
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
palat, fiule. Cred că a fost plecat undeva . Să-l primim cum se cuvine! Mă dau mai aproape de bătrân și-i urmăresc fiecare mișcare. Când vodă - călare pe un cal negru cum îi mura - trece în trap săltat, bătrânul se apleacă într-o reverență adâncă plină de respect, ducând dreapta la inimă, și privește drept spre vodă, urmărindu-l până dispare din vederea noastră. Pe urmele lui vodă călăresc mai mulți lefegii frumos aliniați. „De unde o fi venind vodă?” - mă întreb
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vigilenței care se pare că prin acele locuri doar franțuzești, lăsa mult de dorit până la apariția bravilor noștri concetățeni. Și fiindcă în țara aceasta, nu se mișcă nimic, nici frunza, nici ramul, nici chiar bairamul, fără aprobarea lui Băsescu, înainte de apleca spre Lisabona cu teleguța lui aeriană, moștenită de la nea Nicu, a chemat serviciile secrete, care să-i dea raportul, apoi să primească ordinele. Prima dispoziție a fost, ca pe timpul cât este plecat, opinia publică să aibă ceva de ronțăit, adică
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
castelului se deschide. Iese un suflet. Balaurul străjer doarme. O fetiță se apropie cu pași fară urmă. Îmi pune degetul arătător pe buze, mă privește cu ochi de chihlimbar, își aranjeză fundițele și îmi șoptește ca pe o taină: -Sssss! Apleacă-te și tăiește! Plimbă-te! Cheia e la tine. Tu ai condurii fermecați. Cu pași împleticiți, privind înapoi, suflă ploi de aur și lumină peste femeia din mine...De atunci, timpul nu s-a mai măsurat în clepsidre. Timpul meu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile prea aspre, pe care leați turnat în mine ca într un mesager al dragostelor voastre neîmplinite. Fluturii îmi desenează trupul întrun ultim sărut. Al morții sau al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Maria și nu mi mai aminteam. Ultima carte de pe masă era mică, roșie, scrisă de un autor care nu-mi era cunoscut. Am ridicat-o să o examinez, dar odată cu ea o avalanșă de foi căzu pe podea. M-am aplecat imediat să le ridic, sperând ca el să nu mă prindă În flagrant. M-am oprit, fascinată. Erau desene. Știam că Damian avea talent, dar nu-mi imaginasem așa ceva. Detaliile erau perfecte, totul era perfect. Erau zeci, unele cu adevărat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
te culci. Ne-om vedea mâine dimineață... Bun cuvânt? Mai bun nici că se poate. Bătrânul a plecat grăbit, iar vorba mea l-a ajuns pe când se afla deja pe cărarea ce duce către poiană. Mergea ca de obicei: ușor aplecat înainte, ținându-și mâinile la spate... Dacă îl vedeai, nu puteai să nu te gândești că pentru el mersul este de fapt o stare de meditație. Nu părea niciodată grăbit... Nici chiar atunci când, întorcându-ne de la iaz, s-a pornit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să fie a-și căuta stăpâni aiurea...” În timp ce așteptam un răspuns din partea egumenului, un alt glas... blând, însoțit de o mângâiere pe frunte, m-a făcut să tresar... Liniștește-te, dragule! Dumnezeu cu tine! Trezeștete!... Cu greu am întredeschis ochii. Aplecat părintește asupra mea, ședea bătrânul călugăr. Îmi ștergea cu o năframă broboanele de sudoare de pe frunte... Iar ai avut vedenii, fiule? Iar n-ai avut un somn liniștit. Ce te tulbură? Am deschis ochii de-a binelea. Bătrânul s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din loc, că ne apucă chindia pe iaz... Bătrânul mergea cu pasul obișnuit. Eu încercam să țin cadența. Încercam doar, pentru că nu reușeam deloc și asta fiindcă el ici se oprea să-mi arate cine știe ce buruiană de leac, colo se apleca să mângâie o floare gingașă, dincolo culegea câteva fire de cimbrișor, schimbând mereu pasul... Astăzi ne-om ospăta cu niște ciuperci gata pregătite. Așa că nu-i nevoie să aștepți până fac de mâncare. Mâine, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Nu-i musai să-mi răspunzi. Cu aceste vorbe, a pornit spre poartă. Am luat desaga cu cărți și am pășit în urma lui. După ce a închis-o, a luat-o la pas, în felul lui: cu mâinile la spate, ușor aplecat înainte, târșâindu-și ritmic papucii... A tăcut tot drumul. A aruncat doar câteva vorbe către veverițele ieșite în întâmpinarea noastră. Abia când am ajuns în chilie s-a întors către mine și, privindumă lung, a catadixit a vorbi: Îmi cer
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
publicistica și administrativă (este și acum șeful catedrei de profil), are parcă entuziasmul și energia unuia de abia ieșit de pe băncile universității; atunci cînd unii se ocupă de teoria traducerii sau traductologie, de lingvistică și filosofia din spatele traducerii, Procopie se apleacă asupra traducerii ca atare, asupra acestei "meserii sau obide artistice" (Dylan Thomas, În My Craft or Sullen Art) și ne propune versiuni din Eminescu și Macedonski, Shakespeare și Yeats, Frost și Coleridge, Wordsworth și Housman. Cu alte cuvinte, atunci cînd
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
-ntunec la fața, dau ploaie cu gheață Ce-albește cîmpia-n ropot de sunet, Și-apoi dintr-o dată, dizolv gheața-n apă, Si zbor mai departe în zarva de tunet. Cern grele zapezi, peste munți și livezi Și brazii sihaștri se-apleacă cu vaier; În somn pernă mea e stratul de nea, Iar vîntul mă strînge în brațe de aer. Pe bolta senina, stă fulger lumină, Ce din 'nalt îmi croiește cale de foc; Jos bubuie tunet, cu mare răsunet Și munții
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
trezesc“. Un vis în care - surpriză! surpriză! - în camera mea era cineva, cineva care mă amenința și care-mi voia răul. Și când încercam să mă trezesc ca să mă apăr, nu reușeam. Forța aceea se apropia din ce în ce mai mult, până când se apleca asupra mea și, chiar dacă eram îngrozită, tot nu reușeam să mă trezesc. Eram paralizată. încercam din răsputeri să ies la suprafață, dar mă sufocam sub pătura somnului. Am avut și visul ăla în care muream. Ăsta era un vis oribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e clinica Cloisters! Tata a încetinit îceea ce era destul de greu de vreme ce tot drumul, din Dublin până acolo, condusese cu douăzeci de mile pe oră, spre disperarea lui Helen) și a arătat înspre o vale. Eu și Helen ne-am aplecat capetele pe fereastră ca să vedem mai bine. în timp ce priveam, în tăcere, căsoiul întunecat, în stil gotic, care se ridica în mijlocul unui peisaj posomorât de iarnă, mi-am dat seama că mi se pusese un nod în stomac. —Janey, arată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
droguri, doctorul băga în buzunar câteva mii de lire. După asta, Billings a făcut ceva ce mă temusem c-o să facă din clipa în care intrasem în birou. Și-a așezat brațele pe birou, și-a împreunat degetele, s-a aplecat în față și a zis: — Da, Rachel, e clar că ai o problemă cronică legată de consumul de droguri... etc... etc... în esență, fusesem admisă. Apoi, Billings mi-a ținut un discurs despre clinică. — Nimeni nu te obligă să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împins în lături cu blândețe. Iar eu am simțit cum dorința mă învăluie. Mă cotropește. înainte să-mi dau seama, mi-a scăpat un sunet. —Poate nu vrei să te joci? m-a întrebat el cu inocență. Apoi s-a aplecat și m-a mușcat de un sfârc. O mușcătură blândă, dar pătrunzătoare, iar eu am scâncit de dorință. Mă simțeam plină de o dorință sălbatică, primitivă. îmi simțeam clitorisul pulsând și arzând ca și cum ar fi fost în flăcări și simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta pe un ton atât de ciudat încât am ridicat capul. îmi făcea semne disperate. E pentru tine, mi-a comunicat cu o voce strangulată. A acoperit receptorul cu mâna, strâmbându-se de parcă ar fi fost în agonie, s-a aplecat de șale și și-a strâns genunchii așa cum fac bărbații când sunt loviți în biluțe. Cine e? am întrebat. Cu toate că știam deja. —Luke, mi-a șoptit ea. M-am uitat în jur, în căutarea unei soluții salvatoare. —Spune-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mesajul, băiete!“ Dar eu mi-am pierdut tot curajul. Mi-am adus aminte cât de furios fusese Luke, cât de rău fusese cu mine. Mi-am adus aminte că nici n-a vrut să discute cu mine. Așa că m-am aplecat și am închis. — Robotul, am bolborosit către Acritura Kraut care stătuse acolo, lângă mine, în tot timpul ăsta. —Ți-ai folosit pe jumătate unul din cele două apeluri. Chiar dacă n-ai vorbit. Pe la ora cinci toți vizitatorii plecaseră. Toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
legănau sub vântul puternic, iar părul îmi biciuia fața. Pe când înotam împreună printr-un petic de iarbă înnoroiată de vreo patru metri pătrați, mă întrebam ce-ar fi dacă m-aș preface că alunec și dacă, atunci când Chris s-ar apleca să mă ajute, l-aș trage peste mine și... înainte să apuc să trec la fapte, am ajuns la o căsuță. M-am năpustit înăuntru, urmată îndeaproape de Chris, care a trântit ușa în urmă ca să împiedice vântul și ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu el! M-am întors ca să-mi pun capul pe masă. La mișcarea asta coapsele mele îmbrăcate în licra s-au frecat de cele îmbrăcate în blugi ale lui Chris. Oh, ce vânt potrivnic bate... O vreme, în timp ce eu stăteam aplecată peste masă, Chris m-a mângâiat pe spate. Am rămas în poziția aia mai mult decât ar fi fost nevoie, dar asta numai pentru că mâna lui ce odihnea pe cheutoarea sutienului meu îmi dădea o senzație foarte plăcută. Când, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Brigit ridicându-se în picioare și înșfăcându-mă de-o mână. E prea mult să cer să ieșim să bem liniștite ceva și... A tras dar eu nu m-am mișcat nici cu un centimetru. După asta, Brigit s-a aplecat pe genunchi și m-a mai tras înc-o dată cu putere. Am început să mă dezlipesc de canapea. Dar durerea era îngrozitoare: mi s-a luat un strat de piele - păcat că tocmai prăpădisem cincizeci de dolari epilându-mă pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
furat de la serviciu. Rolul lui e să acopere o gaură din perete de unde a căzut o grămadă de tencuială. —în ordine, a zis Luke pe un ton neutru. E bine că știu. Ia să-ți vedem și cărțile, a continuat aplecându-se. Din fericire, își înfășurase un prosop în jurul părților mișcătoare, așa că nu eram prea distrasă de promenada lui prin cameră. Ce fel de persoană ești în realitate? Bun, ai Operele complete ale lui Patrick Kavanagh. Exact așa cum mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]