7,167 matches
-
de ea și, poate, de Ștefan. Libertatea. Era un om liber care lupta să le aducă libertatea și altora. Care apăra tot ce merita apărat În lumea europeană. Un Apărător. O fascinase cauza pentru care lupta, sălbăticia acelei lupte, frumusețea aspră, dar unică, a vieții alături de un Apărător. Și Își dădea seama că nici o plecare nu mai e posibilă, nu fiindcă cineva ar putea s-o oprească, ci fiindcă acea sete de libertate, de aventură, de inteligență, de fericire și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lista de nominalizări pentru Oscar. Institutul Cultural Român din New York semnalează faptul că articolul conține o explicație exhaustivă despre procedura de selecție, un impresionant istoric al adeziunii critice fără rezerve în SUA față de filmul lui Mungiu și un rechizitoriu extrem de aspru la adresa a ceea ce Scott Foundas numește „o zi care va rămâne în istoria premiilor Academiei drept infamă“. Scott Foundas este criticul care a introdus filmul lui Mungiu în cadrul ceremoniei decernării premiilor Asociației Criticilor de Film din Los Angeles ce a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
gură de cafea, ultima întrebare: ce nu știe lumea despre Dorina Lazăr și ați vrea să știe? Las’ să mă descopere mai încolo, ’oi mai avea ceva de spus pe lumea asta... (râde). Cred ca sunt percepută ca un om aspru, ca un om fără suflet. Eu nu mă văd așa... Cred că asta nu știe lumea despre mine: așa cum sunt. Hai în sicriul meu! Mihaela Michailov Stau cu moartea în față. Flirtează cu două sicrie. Le ridică brusc capacele. Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
cauza deosebirilor dintre el și ceilalți. Poate că și În el curge sânge străin. De aceea nici nu arată ca ceilalți copii de pe insulă, de aceea nici n-au cum să-l sufere. Deseori Își dorea să fi avut părul aspru și inelat, ca al copiilor de acolo, chipul lor colțuros și hotărât, care le dădea o Înfățișare mai aproape de natură, mai potrivită cu schimbările violente ale vremii de pe insulă. Uneori, când rămânea prea mult În plin soare, pielea brațelor și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret a băgat de seamă că nu arătau chiar ca niște copii. Le-a aproximat vârsta la repezeală, paisprezece sau cincisprezece ani. Destul ca să fie primejdioși. — Hei! Olandeză? Englezoaică? Americancă? Dă-ne și nouă ceva lovele, dolari! Vorbeau cu accentul aspru al birmanezilor sau al sasakilor; băieții ăștia erau din insulele mai Îndepărtate, nu din Java. A continuat să privească drept Înainte. — N-am nici un ban la mine. Dac-aș avea, v-aș da ceva, dar n-am. Acum vedeți-vă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care o asculta Karl Începuse să-l enerveze. N-avea nici un fel de importanță ce se cânta. Când Îl vedea pe Karl Îndreptându se spre patefon Îi Înțepenea spinarea. Altădată, viorile Îl umpluseră de emoție, acum sunetele lor Îi păreau aspre, țipătoare, iar vocile cântăreților de operă, care Îl amuzaseră cândva, i se păreau ridicole. Începuse să iasă pur și simplu din casă. În drum spre mare, pășea peste bolovani și se apropia cât mai mult de mal, până când clipocitul valurilor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
netezimea, picioarele Îi par niște butuci, atârnă ca plumbul. Iată și de ce e Încălțat. De obicei e desculț. Își privește picioarele și vede niște pantofi de pânză cu tălpi de cauciuc, destrămați la vârfuri de când au fost curățați cu peria aspră. Tălpile scârțâie când Își mișcă picioarele. Imagine puternică, dar o să ducă ea oare la altceva? Da. În cameră sunt și alte persoane, mai exact trei. Unul poartă cămașă albă cu mâneci suflecate până la coate. Firele blonde de pe brațe sclipesc În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
liber În țara lui. și ce mai contează atunci dacă afli că Hanawi nu s-a născut de fapt pe vreuna dintre insulele acestea Îndepărtate, ci la Malang, Într-o familie prosperă de imigranți chinezi!? N-a crescut cu dialectul aspru al insulei Perdo, cu vocale Înfundate și cu consoane accentuate, ci cu javaneza, În forma ei solemnă, pentru a nu mai pune la socoteală idiomul care avea să devină indoneziana standard și nici, de bună seamă, olandeza, pe care o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
parte. Ar fi așa de penibil să fi dat cineva cu ochii de noi! Mami și tati ar muri de rușine. Tati e probabil Înăuntru, nu ne-am uitat noi destul de atent În jur. Farah i-a aruncat o privire aspră, iar el a simțit că mâna i se strânge iar și că e gata să se smulgă dintr-a lui. Ce-i cu tine? Ai o familie minunată, iar tu ești Întruna furios. De ce? Doar spune-mi, de ce? Habar n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
voluminos dosar gălbui din sertarul Întredeschis și s-a apucat să-l frunzărească. S-a oprit de câteva ori și s-a Înapoiat la unele hârtii, apoi a scos alt dosar și a luat-o de la capăt. Își plimba mâna aspră de sus În jos pe fiecare foaie, iar când degetul Îi ezita sau se oprea la un nume sau la vreun cuvânt greu de descifrat, Margaret era tentată să se Întindă peste ghișeu și să-i smulgă dosarul din mâini
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ființă pentru o clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În gol. Au auzit ba un hârșâit de scaune târâte pe dușumea, ba, În depărtare, o voce aspră, instigatoare, la microfon, ba niște cântece În auditoriu, ba o ghitară, ba un cor de fluierături, sunetele obișnuite Într-un campus. Totuși domnea un calm neobișnuit. Margaret și Mick și-au văzut de drum spre biroul ei la etaj, trecând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-ar transforma Într-un șrap nel teribil. Adam a observat că afară erau acum și mai mulți soldați. Unii dintre ei au intrat În goană și s-au Îndreptat spre colțul unde erau toaletele. Muzica s-a oprit, vocile aspre ale soldaților răsunau peste tot. O rumoare s-a ridicat din mulțime, câțiva au fost conduși de soldați spre limuzinele lor trase În fața hotelului. — S-ar putea să fie ceva serios, a zis Z. În orice caz, cred că petrecerea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pentru asta vreun efort, se impunea cu fiecare gest, a cărui semnificație era cât se poate de evidentă pentru ea, pricepută la interpretarea gesturilor, căuta să cucerească pe oricine ar fi Întâlnit. Când Îi Întinsese mâna, i-a simțit palma aspră și, odată cu zâmbetul, i-a văzut de aproape și urmele de vărsat. — și care e numele dumitale? au fost primele lui vorbe când Îi luase mâna Într-a lui, de parcă stătuseră până atunci de vorbă și discuția devenea ceva mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vietăți acvatice cu mers de rac, spre deliciul papilelor gustative, mi-a rămas atât de prezent în minte ca putere ce merită invocată, încât și astăzi, de îndată ce împănez o pulpă de batal cu usturoi și salvie ori trag pielea cea aspră de pe o limbă de vițel, el stă cu ochii pe degetele mele. Tot așa am fost sigur de supravegherea maestrului în timp ce, confruntat cu o gâscă pe care am golit-o ca s-o gătesc pentru seara de Sfântul Martin, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu luna-aproape-plină, se instalaseră pistrui. Dar ei n-au contat în claia de fân. Destul de sigur e că ochii ei, pe care nu i-a închis, erau mai degrabă verzi decât gri la culoare. Mâinile ei mi se păreau mari, aspre de la muncile câmpului. Ele au știut cum să-mi fie de ajutor. Bineînțeles că fânul mirosea într-un fel de neuitat. Fiind prea lacom, căci flămânzisem prea mult, ea a trebuit să mă învețe să fiu mai lent, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau la scurt timp după ce am căzut pradă neîntreruptei plăceri - am învățat, sub supravegherea ursuză a profesorului Sepp Mages, care-și făcea o dată pe zi tura de corecturi, prilej cu care dădea indicații lapidare, să mențin suprafața umedă a sculpturii aspră cât mai mult timp, fiindcă lustrul prematur, spunea el, ar înșela ochiul. „Nu arată terminat“, așa suna obiecția lui constantă. Metoda asta am aplicat-o mai târziu la manuscrise, asprind textul tot mai mult de fiecare dată și menținându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Academia de Artă, a primit un impuls neașteptat. În Berlin voiam să-mi caut un dascăl nou, care să mă solicite din plin, un dascăl, cum aveam să scriu mai târziu într-o cerere, „absolut“ și, într-o climă mai aspră, să-mi disciplinez talentele care umblau brambura. La începutul verii, încă înainte de călătoria în Franța, fusesem atras de o expoziție a sculptorului Karl Hartung, în special de sculpturile mici, dar cu aer monumental, ale acestuia. Am solicitat să fiu admis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin spuma valurilor leneșe ale Balticii chihlimbare minuscule, despre una-alta, la urmă și despre intermezzo-ul ei monastic de acum mai bine de cincizeci de ani. Eu aveam impresia că încă se mai simțea bântuită de sora Alfons Maria, aspra șefă a novicilor. Încă și mai uimitor era faptul că ea își păstrase credința catolică, firește, cu orientarea de stânga experimentată de fosta moașă și funcționară sindicală. Pe noul papă Benedict îl privea cu scepticismul de rigoare: „Și dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
anii ‘30, mama mea, departe, murea încet. Eram de față în timp ce, o dată în Est, o dată în Vest, aveau loc discuții în fața unui public scindat, căruia Războiul Rece îi oferea destul material exploziv, pe când iarna nu era nici din cale afară de aspră, nici blândă. De asemenea, pe când discuțiile în contradictoriu între Est și Vest adânceau tot mereu aceeași fisură, îl vedeam pe Bert Brecht zâmbind ori șezând pe podium ca și când nu ar fi avut nici o opinie despre războiul din Coreea ori despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pildă la Andersen. Despre existența grupului și despre ceea ce îl lega, eu, sculptorul care credea că este poet, știam numai lucruri vagi, din ziare. Despre anul ‘47, însă, aveam imagini consistente, care se sprijineau pe experiență: atunci, când cea mai aspră dintre toate iernile nu mai voia să se termine și când existau mai multe ferestre fără geamuri decât geamuri de cumpărat, am început, ca ucenic cioplitor în piatră, să-mi prelucrez cea dintâi marmură de Silezia cu șpițul, cu dalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
m-am așezat, pentru ca basmul să poată continua, la una dintre mesele libere și am început să mă gândesc, foarte probabil, la anul 1947, la începutul căruia Academia de Artă din Düsseldorf era închisă din cauza penuriei de cărbuni; atât de aspră a fost iarna aceea. O femeie cu șorț și bonetă care servea în salon s-a apropiat de masa la care ședeam, pe cât de pierdut, pe atât de gânditor, și l-a întrebat pe noul oaspete dacă era și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scântei, era orașul. Mini fu deodată cuprinsă de aceeași desperare ca la plecare: de ce lipsise o zi întreagă din Cetatea vie? Timpul ca și spațiul îi păreau, dimpotrivă, mai lungi, pentru că oameni și împrejurări n-o distraseră de la gândul acela aspru de oameni și locuri. în plimbarea asta urâtă se rătăcise pe urmele presărate din mei subțire; a preocupărilor ei constante. Despre petrecerea zilei la moșie ;.vea o impresie de haos și despre mersul plutit al trăsurei largi, pe apele serei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vreo bandeletă lată, care-i făcea un cap bolnav. . . Credeai că nu va putea purta pălărie niciodată și apărea înfășurată în vreo imensă blană de tigru - moda sălbatecă - cu tot acel vâlvoi vaporos dispărut sub toca netedă a cărei dungă aspră de catifea se cobora pe sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior negru, simplu și cam uzat, dar tot elegant pe manechinul ei perfect, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nory. - Care fini? se încruntă Lina, strângând ochii miopi. - Nepoții! Progeniturile Elenei și a lui Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut. Lina părea supărată, furioasă chiar. Se roșise acum apoplectic și credeai că se înăbușă. - Ce fini?. Ce Mika-Le? - O! Dacă te superi e altceva! Secret profesional! Căci nu cred să fie solidaritate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un praf nesuferit și mirosul acela de benzină arsă așa de rânced. Mini se gândi la timpul trecut când probabil orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi trimis în aer o boare de grădini, parfum aspru de iarbă arsă și de pământ; miros leneș de micsandre ofilite de amiază. Peste drum de Lina, o căsuță bondoacă, pusă pieziș, avea în grădiniță răzor cu busuioc, dar în colțul străzei o casă nouă sta spânzurată pe șase etaje
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]