6,162 matches
-
apariția din mulțime și a Îngenuncheat pe ciment lîngă mort. Era tînăr, durduliu, Îngrijit și foarte alb, cu excepția veșmintelor sale, cu o față de porc, lumească și de loc preoțească, iar pe obrajii albi și plini se vedea umbra neagră a bărbii sale dese. Purta un pardesiu negru elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rîului, nu simțiseră o chemare lentă și puternică În trupurile lor, o putere distrugătoare În palmele lor? Apoi Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au plecat la război și fiecare din ei a ajuns colonel sau general. Toți și-au lăsat barbă: au văzut sîngele aprins Împroșcat pe frunze și au auzit cum soldații vorbesc despre mîncare și despre femei.. Au luptat În praful strălucitor pentru menținerea unui cap de pod În locuri numite Moara lui Wilson sau Drumul lui Spangler, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
niște pantaloni jerpeliți, care arătau de parcă nu-i dăduse jos de pe el tot timpul ce-l stătuse În Închisoare, și-o bluză ruptă-n spate, iar părul Încîlcit și răvășit, ca un cuib de pasăre, Îi cădea În ochi, iar barba care-i crescuse pe față era probabil nerasă de șase săptămîni... ce mai, arăta ca și cum nu se mai bărbierise și nu se tunsese de cînd intrase-n pușcărie, toată Înfățișarea lui ar fi băgat În sperieți și-un urs. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Mears În Mexic. Era undeva pe un vapor, trecea din Texas În Mexic, mergînd pe urmele ucigașului pe care trebuia să-l prindă probabil, cînd l-a văzut drept În fața lui pe Ed Mears. Dock spunea că și-a lăsat barbă, dar că l-a recunoscut, „dar țineți minte ce vă spun“ - zice - „e tare schimbat. Nu mai e omul pe care-l știți“ - zice. Dock spunea că avea o față ca de mort, că n-a mai rămas din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
alocații pe copii și pe părinții lor fără salarii, cum îl asculta pe prichindel, așa cum fac Moș Crăciunii profesioniști, închiriați de marile magazine, cărora copiii veniți cu părinții le spun emoționați poezii, iar ei simt cum îi mănâncă al dracului barba de nerăbdare și de-abia așteaptă ca piticoții să termine cățelușul cu păru' creț, cu toate rațele din coteț, ca să-și ia banii și s-o taie direct la cârciumă. Doamne, câtă ipocrizie poate vărsa unii pe spinarea unui copil
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din față, își înălță coada, arătându-i biluțele de sub ea. Prima grijă a lui Cosmin fu să scoată din rucsac Sfânta Treime și s-o așeze pe polița unde se mai afla fotografia unui tip cu tenul nefiresc de alb. Barba și părul lung, cârlionțat, îi erau negre, deși firele albe începuseră să strice contrastul dintre ten și capilură. Bărbatul din poză părea să aibă în jur de treizeci de ani. Cearcăne mari, vineții, îi înconjurau ochii cu o privire încăpățânată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aia probabil că găsise momentul să se răzbune pentru că patul nostru scârțâia după miezul nopții. C XXI Nu se mai rade în cap, vrea să-și lase părul lung. În schimb se bărbierește în fiecare zi, să i se îndesească barba. Poate ar trebui să urmeze exemplul lui Leo, să-și ia un abonament la body building. Deși Cosmin crede că i s-ar potrivi mai degrabă aerobicul sau dansul sportiv. L XXVIII M-am îmbrăcat și am plecat în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lumii. Se îmbrăcă în negru și, intrând în baie, își aranjă bretonul cu mașina de tuns. O fâșie de păr îi cădea peste ochiul drept și se prelungea până la bărbie. I-ar fi plăcut să-și lase cioc, dacă nu barbă, însă părul care îi creștea din față era atât de anemic, încât îl tundea regulat cu foarfeca. Nici măcar nu se mai rădea. Niște tuleie acolo. Peste noapte avusese vise erotice: se făcea că Leo pătrundea în apartament prin zidul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în oraș. Ce preoție mai e și aia într-un târg așa obositor pentru nervi cum era Bârladul acum cincizeci de ani! La București a ajuns doar când a fost să-i tragă o chelfăneală lui fiu-său - năpârstocul ciuntise barba și pletele unui călugăr-profesor adormit - și să-l mute la Seminarul din Târgu-Neamț. După care zbâc! înapoi în satul prăfuit vara și desfundat toamna. Biata prezviteră, ieșită din neam de negustori greci de la Stănișești, a suferit toată viața că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cel puțin bunică-meu Tupilat, convins cu multă bătaie de cap să vină măcar la pensie în târgul Romanului, când voia să ne scutească de stat la rând la pâine și lapte, își punea sutana gri, pălăria de pai albă, barba lungă de bumbac, își lua bastonul și se băga în față peste tot. E adevărat că moldovenii, oricât de bisericoși, mai țipau ei din când în când: păi bine, părințele, frumos îți șade să te bagi în față! El însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când ne văzu, fața i se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în căușul palmelor: bine ai venit, porumbița mea! tare mi-a fost dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de bărbați care făceau noduli în zona pieptului. Nu doar prostata era sperietoarea celor care fumau prea mult. L XLVII Il aduseseră de la spital într-o stare jalnică, dar cu moralul solid. Slăbise mult, însă era tot arătos și cu barba tot albă. La puțin timp sosi și Cornel, taică-meu. Se sărutară și, după câteva impresii schimbate, se auzi un ciocănit în ușa de la intrare. Pătrunse un om mătăhălos, care se cam codi la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai senină, când soarele bătea prin jaluzelele vechi, iar copiii țipau și se băteau cu zăpadă sub geamul de la parter, l-am convins pe bolnav să dea o raită în jurul mesei din sufragerie. Omul din care nu mai rămăseseră decât barba albă și oasele se îmbărbătă. Se lăsă ridicat în capul oaselor. L-am luat de subțiori și, sprijiniți în cârja lăcuită, ne-am lansat în nebuneasca aventură. Mai întâi am dat ocol mesei din sufragerie apoi, cuprinși de entuziasm, traversarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu parfum de urlet. Mâțele își luau avânt și săreau peste mine, unde se nimerea. Ochii le sticleau în beznă și, o clipă, am crezut că mă aflu în infern, în cercul celor pedepsiți pentru că se născuseră bruneți și cu barbă. Apoi mi-am revenit și se încinserăm războiul. Înmormântarea și toate sunetele clopotului erau programate pentru ora 1. Pentru că nu am putut închide capacul de la sicriu, Ulrich fu coborât prin mulțimea vecinilor curioși: pumnul ridicat, gura deschisă. Înșirați pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
promisesem - aveam nevoie de o săptămână să mă întorc în București, să lichidez cu Adelina. Mă întreb dacă ea credea măcar o iotă din ce îndrugam eu acolo. Ne-am îmbrăcat în mare viteză. Nici măcar nu mi-am mai ras barba care îmi ajunsese până la clavicule. I-am zis ofițerului de la Starea Civilă că voiam să amânăm ceremonia cu o săptămână, să ajungă și oamenii mei. Grasul perciunat din fața mea auzise el cum stătea treaba. Îl durea inima să piardă bacșișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai confirmarea, tu ești Sabina! Ca să te protejez de tine însăți și de Leo, ți-am modificat caracteristicile sexuale, ți-am spălat creierul și te-am îndopat cu testosteron, să ți se îngroașe vocea și să-ți apară rudimente de barbă. Nenorocirea e că ești atât de profund femeie, încât efectul pastilelor e diminuat. Ca să nu mai vorbesc de lipsa ta de interes pentru grosolanele distracții bărbătești și de blestemata înclinație pentru tot felul de cosmetice și parfumuri. - Și lui Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne-a spus niciodată moș Vuia nimica. Avea el "secretele" lui pe care ni le dezvăluia, rând pe rând, când le venea vremea potrivită. Să mergem să le vedem! Când am ajuns, moș Vuia ne măsura pe fiecare zâmbind în barbă și-n mustăți, așa cum făcea el, cu bunătate și sclipire șireată în ochi. Apoi am luat-o cu toții pe potecuța ce ducea în pădure. N-am mers noi mult așa și numai ce am auzit un fel de răpăit slab
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
am pus un steag mititel. Astăzi însă stăm acasă, fiindcă marea-i supărată. Clocotește înfuriată ca magiunul, pe care-l fierbea bunica în ceaunul ei cel mare. De acuma marea-i neagră, valurile ca de spumă parcă-s căpcăuni cu barbă. Soarele de frica lor s-a ascuns și el în nori. Plouă, plouă, ce furtună! și când tună, bum, bum, bum, parcă îi e nu știu cum! Nu-i nimic, așa-i la mare râde doamna învățătoare și vă rog nu-mi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Mărul domnesc de-ar face la fel o odraslă de crai s-ar ivi, cu păru-auriu și tras prin inel, logodnic al fetei din miazăzi. Naș le-ar fi Pepene împăratul, cu-mpărătița lui Nuca, fiica lui cneaz Gutuie Întunecatul cu barba cât e uluca. Strugure ar fi vornicel care nimeni nu e să-i semene, neștiind să aleagă, de fel, pe cea mai frumoasă dintre Cireșele gemene. Floarea-soarelui, ca sora-a miresii ar îngriji de pocalele goale și de podoabele miresii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tânărului custode un pahar cu apă. După ce și-a astâmpărat setea, a continuat pe cu totul alt ton. ― Era o mânăstire veche, băiete, așezată între o pădurice și un lac acoperit de mătasea broaștei. Când se scăldau călugării, le pluteau bărbile pe apa murdară ca niște nuferi putreziți. Spectacol care n-avea nimic evlavios în el, te asigur. Și, nu-ți ascund că mă dusesem acolo fără să fiu atras până atunci de călugărie. O făcusem într-un acces de revoltă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un cearceaf de cânepă, dar mai înalt decât cel de lângă ușa de la intrare unde dormeau mama și sora mea). Dimineața, când mă trezeam, tata își apropia obrazul de obrazul meu și, cum nu se rădea decât duminica, mă înțepa cu barba, ceea ce mă făcea fericit. De alte răsfățuri n-am avut parte. Abia în București am aflat că, de ziua nașterii, părinții obișnuiesc să organizeze mici sărbători copiilor sau că, de Crăciun, de Anul Nou, de Paști se fac daruri. N-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
își scoase căștile ca să asculte eventualele anunțuri. Într-o clipită aerul deveni insuportabil de fierbinte și de lipicios; simțeam cum mi se topesc ciocolatele în buzunar. Ne priveam îngrijorați - unii pasageri ridicau disperați din sprâncene, alții țâțâiau sau înjurau în barbă - și toți care aveau un ziar sau documente de afaceri au început să-și facă vânt cu ele. Am încercat să văd partea bună a lucrurilor. Dacă o să leșin - ceea ce era foarte posibil - nu eram în pericol să mă prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Richard cum își ia pardesiul. Auzi ușa deschizându-se, apoi închizându-se. Richard ieși. Era la jumătatea drumului spre casă, când un bărbat se ivi din întuneric și se postă în fața lui. — Sunt Edward Whiter, spuse el. Avea accent american, barbă și dinți îngălbeniți. — Ești Richard Maple? — Da. — Aș vrea să discut cu amândoi, cu dumneata și cu domnul Jason Rudd, acum. — De ce? — Vreau să vă spun ceva. E vorba de un caz înspăimântător și vreau să mă ajutați. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ce să creadă? Edward coborî glasul și șopti: — Blestemul. — Blestem? Ce blestem? — Blestemul castelului Hacrio. — Bine. Te duc la Jason. Sunt sigur că îl va interesa cazul. — Mă bucur. Acum vorbea cu accent englezesc. Suna mult mai bine. Își smulse barba falsă și zâmbi. Sunt extrem de încântat de cunoștință, domnule Maple, spuse el. Richard, surprins, îi întinse mâna. Își strânseră mâinile. Sunt extrem de încântat de cunoștință, domnule...domnule Whiter. — Te rog, spune-mi Edward. Acum, hai, spune, unde e casa domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dorothy, care ședea cel mai aproape de ușă, se ridică și spuse: Cred că ar fi bine să vorbim cu el. Michael o urmă în hol, unde se întâlniră cu Mark, care cobora Marea Scară. — Ce se petrece? Un bărbat cu barbă deasă, cu sprâncene ca niște gândaci, de vârstă nedefinită, cu uniforma de polițist îmbibată de ploaie, se prezentă drept sergentul Kendall de la secția de poliție locală. — Ce crimă! exclamă el, cu un accent local aproape imposibil pentru urechea lui Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]