6,257 matches
-
inițială a OS X. La început au fost nume de cod intern la Apple, dar în cele din urmă au devenit o parte din marketingul pentru sistemele de operare. Mac OS X 10.2 include driverele pentru anumite imprimante de la Canon, Epson, Hewlett-Packard și Lexmark. Tehnologia Quartz Extreme este nouă versiune de GPU accelerat a Compositor Quartz care a fost introdusă pentru prima oară în Mac OS X 10.2. Versiunea 10.3 a introdus Exposé care permite comutarea rapidă între
Mac OS X () [Corola-website/Science/296562_a_297891]
-
Acesta va contribui și la continuarea Șoselei Kisseleff, care prelungea Calea Victoriei spre nord încă din 1832. Din păcate, noile curente în arhitectură au dus și la demolarea unor biserici, mănăstiri și hanuri medievale, precum și la impunerea cu orice preț a canonului francez în restaurare și reconstrucție. Clădirile "micului Paris" au schimbat aspectul vechiului oraș, din care s-au păstrat mai ales spațiile subterane greu de recuperat datorită impunerii unei noi structuri urbanistice. Numeroși arhitecți francezi, printre care nu s-a numărat
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
arhitecturală moldovenească l-a inspirat pe arhitectul Nicolae Ghica-Budești, de exemplu în "Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială", azi Muzeul Țăranului Român, construit în etape între anii 1912 și 1939. Stilul neoromânesc nu a putut însă depăși canonul francez, reprezentat în primele decenii ale secolului de Palatul Regal al arhitectului Nicolae Nenciulescu (1932-1937), azi Muzeul Național de Artă al României, o construcție alcătuită dintr-un corp central și două aripi laterale care expunea un nu tocmai riguros neoclasicism
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
mărit în mod semnificativ prin construcția de noi cartiere de locuințe, care aveau parțial caracterul de oraș-satelit: Balta Albă, Drumul Taberei, Floreasca, Jiul-Pajura, Berenci, Calea Griviței. În primii ani ai lui Ceaușescu arhitectura s-a putut elibera în mare măsură de canonul stalinist. Între 1968 și 1970 a fost edificat Hotelul Intercontinental, până în 2004 cea mai înaltă construcție-turn din România, și tot în 1970 a fost terminată noua clădire a Teatrului Național, a cărei modernism a fost ulterior denaturat, la ordinul lui
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
numărului de scrieri care îi fixau spusele, îndemnurile și credințele. Acest fapt, care n-a întârziat să producă dispute intestine în rândul mișcării, a pus în evidență necesitatea clarificării doctrinare (acordul asupra Crezului), a stabilirii setului de cărți inspirate (apariția Canonului biblic) și a fizionomiei instituției menite să vegheze la păstrarea valorilor comune (înființarea bisericii). Așadar, răspândindu-se în tot bazinul mediteranean, în secolul I e.c., creștinismul primar a avut, la început, o fizionomie predominant urbană, centrele mai importante erau: Antiohia
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
a creativității. Ea aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a posibilului. Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli și norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruența sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă, imaginația este liberă de canoane, ea putându-se mișca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului și fantasmagoricului. Ea nu are așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate. În cursul vieții, imaginația traversează o traiectorie
Imaginație () [Corola-website/Science/298494_a_299823]
-
să centralizeze puterea), a sprijinit schimbările lui Nikon, iar "credincioșii de rit vechi" au fost persecutați până când pe tron s-a urcat Petru cel Mare, care a fost de acord să-i lase să-și practice religia ortodoxă conform vechilor canoane. La sfârșitul secolului al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, Biserica Ortodoxă Rusă s-a bucurat de o mare expansiune. În 1688 Mitropolia Kievului a fost transferată de sub jurisdicția Constantinopolului sub aceea a Moscovei, aducând milioane de
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
la repararea altor sute de lăcașuri de cult. Fără precedent în istoria recentă a bisericii, la 18 ianuarie 1990, episcopul Emilian Birdaș a fost obligat să demisioneze din scaunul de episcop de Alba Iulia într-un mod controversat, prin încălcarea canoanelor bisericești, nedreptate care i-a cauzat și un atac cerebral. Locul său la Alba Iulia a fost luat de Andrei Andreicuț, cel care a condus mișcarea de înlăturare din scaunul eparhial a episcopului Emilian. În data de 4 aprilie 1990
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
autori creștini, care au trăit și au scris în ultima jumătate a secolului I d.Hr. și în prima jumătate a secolului II d.Hr., fiind recunoscuți ca lideri ai Bisericii primare, dar ale căror scrieri nu au fost incluse în canonul biblic al Noului Testament, cel puțin așa cum a fost finalizat în Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă de Răsărit și creștinismul protestant. Denumirea romano-catolică de părinți apostolici a fost folosită din secolul XVII (vezi mai jos) pentru a sublinia faptul că acești
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
15 ani, să fie îngropată lângă el. Părintele Ilie Lăcătușu a trecut la cele veșnice după o grea suferință în data de 22 iulie 1983, pe un pat al Spitalului Panduri din București. Trupul părintelui nu a fost îmbălsămat, deoarece canoanele bisericești interzic acest lucru preoților de mir și monahilor. A fost înmormântat în cripta familiei din Cimitirul "Adormirea Maicii Domnului" din București. În septembrie 1998 a încetat din viață văduva părintelui Ilie Lăcătușu. Cu ocazia înmormântării sale, a fost deschis
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]
-
(în greacă "Ἀποκάλυψις Ἰωάννου", în trad. "Re-velația, dezvăluirea lui Ioan") este ultima carte în canonul Noului Testament și singura carte biblică aparținând în întregime literaturii apocaliptice (cu excepția 2 Ezdra, canonică pentru Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Etiopiană). Cf. , autorul este de obicei denumit Ioan Teologul (uneori în mod controversat identificat cu Apostolul Ioan și
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
iar în secolul al V-lea de către Quodvultdeus. Eusebiu din Cezareea (ca. 263-339) era înclinat să considere Apocalipsa împreună cu cărțile acceptate, dar a trecut-o de asemenea în Antilegomena. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua. Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un Nou Testament timpuriu în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
în mod literal de către aceste comunități. Prin urmare lucrarea este privită ca un avertisment de a nu se conforma societății greco-romane a acelui timp, societate pe care Ioan o „dezvăluie” ca monstruoasă, demonică și supusă pedepsei divine. Acceptarea Apocalipsei în canonul biblic este și ea rezultatul unui proces istoric, care nu a diferit esențial de cariera altor texte. Excluderea din canon a altor texte de literatură apocaliptică a acelui timp poate lămuri desfășurarea proceselor istorice asupra ceea ce era considerat oficial drept
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
greco-romane a acelui timp, societate pe care Ioan o „dezvăluie” ca monstruoasă, demonică și supusă pedepsei divine. Acceptarea Apocalipsei în canonul biblic este și ea rezultatul unui proces istoric, care nu a diferit esențial de cariera altor texte. Excluderea din canon a altor texte de literatură apocaliptică a acelui timp poate lămuri desfășurarea proceselor istorice asupra ceea ce era considerat oficial drept ortodoxie, asupra ce era considerat drept heterodox și ce era considerat drept eretic. Interpretarea înțelesurilor și simbolurilor sunt ancorate în
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
de la sfârșitul primului secol.” Agnosticul Robert G. Ingersoll a numit în secolul al XIX-lea Apocalipsa drept „cea mai nebunească dintre toate cărțile”. Unul din Părinții Fondatori ai SUA, Thomas Jefferson, a omis-o împreună cu cea mai mare parte a canonului biblic din Biblia lui Jefferson și era de părere că Apocalipsa este o carte lipsită de orice înțeles, comparând-o cu „nălucirile unui maniac, nu mai demnă și nici mai capabilă de a fi explicată decât incoerența viselor noastre nocturne
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
cu conținut teologic ale autorului, publicate sub numele "Traian Sevici", sunt: 1. "Aspecte dogmatice ale concepției augustiniene după ,Manualul către Laurențiu”", publicat în revista “Ortodoxia", anul XI, 1959, nr. 2, p. 234-249; 2. "Hristologia și soteriologia Sfântului Ioan Damaschin după canoanele Învierii, Înălțării și Cincizecimii", publicat în revista “Ortodoxia", an. XI, 1959, nr. 4, p. 567-593; 3. "Valoarea prieteniei în viața și opera Fericitului Augustin", publicat în revista “Ortodoxia", an. XII, 1960, nr. 3, p. 374- 388; 4. "Probleme de învățături
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
Termenul de epistole pauline este folosit de obicei cu referire la paisprezece cărți incluse în canonul Noului Testament și atribuite tradițional lui Pavel (apostol), cele mai multe pe baza unei identificări în text a autorului. Doar una este de fapt anonimă, Epistola către evrei. Dintre cele treisprezece care se pretind pauline, unora le este contestată autenticitatea de către criticii
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
al Chișinăului și al întregii Moldove". Ca urmare, la 22 decembrie 1992, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse și-a confirmat decizia de oprire a PS Petru de la slujirea celor sfinte până la pocăirea completă a acestuia ca urmare a încălcării canoanelor bisericești ortodoxe, prin săvârșirea slujbelor religioase deși era suspendat, prin refuzul de a se prezenta la ședințele Sf. Sinod pentru a fi cercetat canonic și pentru trecerea arbitrară fără aprobare din partea Eparhiei de care aparținea în jurisdicția altei Biserici Ortodoxe
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
Botnari. Familia din care provenea era profund credincioasă, tatăl punându-i pe copii să facă de câteva ori pe săptămână rugăciunea de dimineață împreună, citindu-se și acatistul sfântului zilei sau acatistul Mântuitorului, al Maicii Domnului și, în mod obligatoriu, canonul Îngerului păzitor. Astfel, la vârsta de 6 ani, copilul Gheorghe deja citea în strană, unde tatăl le amenajase un mic analog, special pentru copii . În anul 1967 a absolvit cu note mari cursurile Școlii Secundare, fiind premiant la Olimpiadele republicane
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
adevărata pocăință interioară și ea continuă până la intrarea noastră în împărăția cerurilor. 5. Papa nu intenționează și nu poate să retragă nici o altă pedeapsă, în afara acelora pe care le-a impus el însuși fie prin propria autoritate, fie prin autoritatea Canoanelor. 6. Papa nu poate să ierte nici o vinovăție, cu excepția faptului de a declara că ea a fost iertată de Dumnezeu și prin consimțământul față de iertarea dată de Dumnezeu, deși, desigur, papa poate acorda iertarea în cazurile care sunt rezervate judecății
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
ar fi disprețuit, vinovăția ar rămâne întru totul neiertată. 7. Dumnezeu nu iartă vinovăția nici unui om pe care nu l-a umilit în același timp în toate lucrurile și nu l-a condus la supunerea față de locțiitorul său, preotul. 8. Canoanele cu privire la penitență le sunt impuse doar celor vii și, în conformitate cu ele, nimic nu trebuie să le fie impus celor ce sunt pe moarte. 9. Prin urmare, Spiritul Sfânt din papa este bun cu noi, deoarece, în hotărârile lui, el face
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
el însuși. 21. Prin urmare, acei predicatori ai indulgențelor greșesc, deoarece spun că prin indulgențele papei omul este eliberat de orice pedeapsă și mântuit; 22. Cu toate acestea, papa nu le iartă sufletelor din purgatoriu nici o pedeapsă pe care, în conformitate cu canoanele, trebuiau să o plătească în viața aceasta. 23. Dacă, în cele din urmă, este posibil să i se acorde cuiva iertarea de toate pedepsele, oricare ar fi ele, este sigur că această iertare poate să le fie acordata numai celor
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
neevlavios și vrăjmaș al lor să cumpere ieșirea din purgatoriu a sufletului pios al unui prieten al lui Dumnezeu, și nu îl eliberează mai degrabă din iubire curată, pentru nevoia acelui suflet evlavios și iubit?” 85. Din nou: „De ce vechile canoane ale penitențelor, care prin îndelungată nefolosire sunt abrogate și moarte, sunt împlinite acum prin acordarea de indulgențe, ca și când ar continua să fie valabile și în vigoare?” 86. Din nou: „De ce papa, a cărui bogăție este astăzi mai mare decât bogățiile
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
este a treisprezecea dintre epistolele pauline în canonul Noului Testament. Majoritatea covârșitoare a criticilor contemporani este în favoarea autenticității epistolei. este cea mai scurtă dintre epistolele pauline, cu 335 de cuvinte în originalul grecesc. Pavel îi scrie creștinului Filimon pentru a-l ruga să-l reprimească pe sclavul Onisim
Epistola lui Pavel către Filimon () [Corola-website/Science/308730_a_310059]
-
șunt trei dintre epistolele pauline din canonul Noului Testament: 1 Timotei, 2 Timotei și Țiț. Părerea majoritară a cercetătorilor contemporani este că epistolele pastorale n-au fost scrise de către apostolul Pavel, fiind scrise de anonimi care s-au dat drept Pavel. Aceste epistole șunt considerate creații ale
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]