6,513 matches
-
limba-țintă, esența originalului. Opțiunile Îndrăznețe, aparent infidele, sunt importante dacă păstrează spiritul originalului În conlucrarea complice dintre cei doi scriitori, autorul și traducătorul său.” * Marți, 8 octombrie 2002, la finele șederii sale la Bard, și Înainte de a lua Împreună obișnuita cină la restaurantul italian vizavi de colegiu, am avut o discuție cu Claudio despre „tema autorului”, cum ar spune Marin Preda. Am reluat, inevitabil, unele dintre chestiunile discutate În clasă. Semnificația „graniței”, de pildă, a răscrucii de drumuri și opțiuni, migrația
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după unu noaptea, administratoarea casei de oaspeți de la Bard mi-a anunțat sosirea năzdrăvanilor, iar colega mea, Nina Canizzaro, profesoara de italiană, aflată și ea acolo, confirma că totul este OK. Seara următoare am ajuns și eu la colegiu, pentru cina de bun venit, programată În Rhinebeck, orășelul din apropiere, la excelentul restaurant Beckman Arms, „hanul cel mai vechi din Statele Unite”, cum scrie pe firmă. Cuplul Tabucchi era scund și zvelt, mediteranean, aș zice. În asprimea fizionomiei citeam prudență și concentrare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care Îi vorbește despre egoul dominant În „confederația sufletelor” pe care le posedăm și care ne dispută, devin influențe decisive. Deconstrucția zonei de protecție, piesă cu piesă, este lizibilă și În subtile modificări de comportament. Moartea lui Rossi, imediat după cina pregătită de Pereira fără nici o precauție dietetică, de data asta, este puntea sângeroasă Între trecut și prezent: uciderea brutală a lui Rossi de către poliția dictaturii Îl va determina pe Pereira să publice un text antiguvernamental și să părăsească țara. Dacă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
veridice și inteligente a lui Tabucchi. * La seminarul despre Recviem au participat ambele clase, dat fiind că personaje ale acestui roman „halucinatoriu” provin din opera lui Fernando Pessõa. Naratorul petrece torida zi de vară cu unii dintre ei, În preliminariile cinei pe care urmează s-o aibă cu fantoma poetului decedat. „Ce Înseamnă pentru un autor să scrie printr-un alt autor?”, Întreba Lucy, studenta eminentă a clasei. „O reincarnare literară? Naratorul rămâne vag. Un sine dispersat În măști multiple, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu ocazia celei de a 60-a aniversări a zilei de naștere a directorului, Michael Krüger) (Familia, nr. 1/2004) Un dadaist?tc "Un dadaist ?" Ultima mea Întâlnire cu Saul Steinberg a avut loc În februarie 1999. Îl invitasem la cină Împreună cu prietena sa, Prudence, și avusesem grijă să fie prezente și două amice ale mele din Milano, cu care putea vorbi italienește despre orașul de care se simțea atât de legat. După câteva zile, ne-a trimis, Cellei și mie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dln grădină cobora furișându-se noaptea. Singur m-am urcat atunci pânâ în vârful dealului din fundul grădinii. Jos rămânea la picioare satul, cu zgomotul oamenilor care se întorceau obosiți de la lucru și cu mirosul fumului de la căminurile pregătitoare de cină. Erau doi ani trecuți de când mă găsise aici începuturile de prigoană. Era vacanța Paștilor și venisem să stau două săptămâni în liniște, departe de grijile școlii și ale necazurilor pe care le aducea viața cu lupta ei. Nu ajunsesem bine
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din străinătate le-am purtat ca un ecou prelungit în bolta răsunătoare a sufletului omenesc. Când m-am trezit din noianul de gânduri, începea să mă pătrundă frigul nopții. M-am coborât încet spre casă. Ceilalți stăteau cu toții în dâra cinei De la vatra din tindă lumina focului pătrundea afară și se arunca în fâșii în noaptea întunecoasă. Peste dealurile dimprejurul satului nu mai era lumina de altădată. Noaptea stăpânea opacă și grea. În pustiul din curte vibra parcă un cântec. Prin
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care facem legătura cu morții noștri legionari. El nu încetează decât atunci când a biruit gândul cel mare, care i-a trimis pe ei pe căile veșniciei, acolo unde suntem așteptați cu toții. în casă ne așteptau bătrânii noștri părinți. Stau cu cina gata și îndemnându-ne să ne așezăm la masă. țineau pe genunchi pe copilul nostru, îi spuneau povestiri și întâmplări din viața lor de plugari necăjiți. într-un târziu am plecat spre casă. Cum mergeam în mașină am observat cum
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Boian. M-a condus imediat la Comandant. El era încă la Brașov și locuia în casa unui prieten. Cu răsuflarea reținută am urcat pe diferitele cărări care duceau la locuința cocoțată într-un vârf de deal. L-am găsit la cină cu gazdele. Ma primit cu bucurie și căldură. Am luat loc la masă și am povestit cum sa desfășurat manifestația din oraș. Generalul Antonescu, primind din partea regelui Carol al ll-lea conducerea statului, se grăbea să rezolve criza politică ce se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
n-am nici o carte N-am ochi să mai râd, nici să mai plâng Și nu mai calc nici cu cel drept, nici cu cel stâng. Dar rătăcind pe drumul de lumină Nu fac popas nici pentru prânz, nici pentru cină Mă rup astfel din lumea mea pustie Și mă gândesc la ce-ar fi fost să fie. De-o fi să mor în temnița haină Măicuță. , haine negre să nu porți Să nu mă plângi cu jale ca pe morți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
privință, răspunse bătrânul cu subînțeles. Stați liniștit, n-am întârziat în viața mea. Dacă nu vă deranjează prea mult, ați putea să-mi pregătiți un termos cu apă la gheață și unul cu cafea fierbinte? Și o gustare simplă pentru cină. Am impresia că mă așteaptă muncă serioasă. Exact cum presimțisem. Treabă lungă și grea. Sistemul de identificare și aranjare a cifrelor nu a fost deloc complicat, dar din pricina numeroaselor etape la unele situații de caz, mi-a luat mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acum încolo tu o să mergi la bibliotecă în fiecare zi și o să citești vise vechi. De fapt, asta e treaba ta. Te duci acolo la șase seara și citești vise până la zece sau unsprezece noaptea. Fata o să se îngrijească de cina ta. În rest, ești liber să faci ce dorești. Nu ai nici o restricție. Ai înțeles? — Am înțeles. Și până când o să mă îndeletnicesc cu așa ceva? Nu știu până când, zise Paznicul. Până sosește momentul potrivit să te lași de treaba asta. Luă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
jalnice. Zona a fost splendidă cândva. Când hoinărești pe deal, nici nu-i greu să-ți imaginezi ce se întâmpla acolo pe vremuri: copiii se jucau fericiți pe străzi, se auzeau acorduri de pian de la ferestre, aromele mâncărurilor servite la cină pluteau pur și simplu în aer. Simt toate astea de parcă s-ar lipi de pielea mea după ce trec prin câteva rânduri de uși transparente. Abia mai târziu zona a devenit cartierul birocraților, așa cum îi arată și denumirea. Nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai pus de-o cafea. Așa ne petreceam cele mai multe după-amieze. Oricum n-aveam ce face în orașul acesta împrejmuit de zidul cel înalt, mi-am zis eu. 9 În țara aspră a minunilor Poftă de mâncare, dezamăgire, Leningrad Am pregătit cina în timp ce-o așteptam. Am zdrobit în piuliță o prună murată ca să o folosesc la sosul pentru salată, am prăjit sardele și cartofi, am pregătit o mâncărică de țelină cu carne de vită. Arăta grozav. Pentru că mai aveam timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am reușit să mă ridic, dar m-am simțit slăbit încă vreo două zile. Mă țineam de pereți pur și simplu. În fiecare seară, Colonelul îmi dădea să înghit băutura aia amară și îmi pregătea niște terci de orez pentru cină. Mi-a povestit o serie de întâmplări din timpul războiului. N-a mai pomenit de fată. Nici de Zid. Nici eu n-am avut curajul să-l întreb. În a treia zi, am împrumutat bastonul Colonelului și am făcut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rămânea decât să optez pentru o masă bună în doi. Am luat agenda de telefon, am format numărul bibliotecii și am cerut-o pe fata de la secția de împrumut. — Alo! Îți mulțumesc mult pentru cărțile despre unicorni. — Și eu pentru cină, zise ea. — N-ai vrea să luăm masa împreună deseară? — Deseară? Nu pot. În seara asta avem seminar. — Seminar? am întrebat. — Da, despre poluarea apelor. Știi, e vorba despre detergenții care ajung în râuri și omoară peștii. Îmi prezint chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trecut pe la tine azi dimineață să-ți duc o carte. Ușa era scoasă din țâțâni, pe jos era o jale de nedescris... așa că m-am apucat și-am strâns. Am întârziat eu puțin de la serviciu, dar mă simțeam datoare pentru cina aceea splendidă. Te deranjează că am făcut puțină ordine? — Nu, deloc. Îți mulțumesc din tot sufletul. — Vii să mă iei de la bibliotecă la ora șase și zece minute? Duminica e program până la șase. — Vin. Telefonul s-a închis. În timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Se cheamă prăpastie între generații. Printre elevi am văzut și bătrâni. Aceștia își petrec de obicei duminicile după-amiază citind în sala de lectură reviste și patru feluri de ziare. Acumulează cunoștințe și se întorc cuminți acasă, unde sunt așteptați cu cina. Ei nu mi s-au părut atât de nenaturali ca elevii de liceu. La ora șase fix am auzit sunând o sirenă. Abia în clipa aceea mi-am dat seama că-mi era foame. Dacă mă gândeam bine, nu mâncasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din Kipling și articole polemice). Pe lângă poemele lui D. Ichim, pot fi semnalate și polemicile contra lui Eugen Ionescu, Mircea Eliade și Paul Goma, precum și pledoaria pentru impunerea Mesei tăcerii de Constantin Brâncuși, sub denumirea ei originară, Masa apostolilor sau Cina cea de taină. Alți colaboratori: George Beza, Ion Crișan, Ion Popa, Dumitru Stancu, Nicolae Baciu, Nicolas Nagy-Talavera, Alexandru Micle, Anton Crihan, N. Carandino, Alexandru Ghika, Iustin Ilieșiu, Ion Isaiu. Se republică scrieri semnate de Șt. Pascu, Ana Blandiana, Vasile Netea
DREPTATEA (THE JUSTICE). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286869_a_288198]
-
și o caligrafie aeriană, cizelată și intensă ori un solilocviu coșmaresc. Într-un registru imagistic variat, poezia lui C. sublimează o stare dominată de viziunile singurătății, melancoliei, pustiului. Pastelul aparent se convertește în peisaj metafizic, simbolizat prin straniul simbol al „cinei pe mare”, care și dă titlul celui de-al doilea volum, Cina pe mare (1988). Poemele de aici urmează același filon tematic, într-o continuitate aproape programatică, vizând consolidarea perspectivei lirice. Poetul rămâne fidel dicțiunii sale de o „ceremonialitate estetă
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
un registru imagistic variat, poezia lui C. sublimează o stare dominată de viziunile singurătății, melancoliei, pustiului. Pastelul aparent se convertește în peisaj metafizic, simbolizat prin straniul simbol al „cinei pe mare”, care și dă titlul celui de-al doilea volum, Cina pe mare (1988). Poemele de aici urmează același filon tematic, într-o continuitate aproape programatică, vizând consolidarea perspectivei lirice. Poetul rămâne fidel dicțiunii sale de o „ceremonialitate estetă, sacerdotală” (Ion Pop), ca în Anarhist al melancoliei („Sumbru anarhist al melancoliei
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
scriitori belgieni (Paul Emond, Philippe Jones, Alain Petre, Alain Jadot ș.a.), interviurile cu scriitori belgieni (tema centrală: traducerea) și succintele „însemnări pe marginea cărților”, în fapt un minidicționar de literatură belgiană. SCRIERI: În odăile fulgerului, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1982; Cina pe mare, Cluj-Napoca, 1988; Aron Cotruș, exilatul, Cluj-Napoca, 1999; Seneffe sau Vocația dialogului, Cluj-Napoca, 2000; Scriitori belgieni, Cluj-Napoca, 2000; Scriitori din Țara Sfântă, I-II, Cluj-Napoca, 2000- 2002; Marsyas, Cluj-Napoca, 2001; Aron Cotruș: între revoltă și rugăciune, Cluj-Napoca, 2003; Nicolas
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
Aspecte, III, 178-183; Cristian Moraru, În anticamera textului, ST, 1984, 9; Constanța Buzea, Mâna poetului pe pagină, AFT, 1988, 10; Ioan Moldovan, Povara melancoliei, VR, 1989, 2; Eugen Simion, Un gentilom al himerelor, RL, 1990, 8; Ion Tudor Iovian, Ultima cină pe mare, ATN, 1990, 5; Papahagi, Cumpănă, 309-313; Steinhardt, Monologul, 248-250; Țeposu, Istoria, 73-74; Dicț. scriit. rom., I, 729-730; Perian, Scriitori, 147-148; Borbély, Xenograme, 125-128; Pop, Pagini, 244-249; Poantă, Dicț. poeți, 69-71; Daniel Ștefan Pocovnicu, Din exilul poeziei românești, ATN
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
copilei o leagă și mai mult de pământul românesc: „Dâmbovițo! Dâmbovițo! / Sunt de tine-ncătușată / De când ce-avui drag pe lume / Mi-e pe malu-ți îngropată.” Lirica sa de „vulcanice avânturi”, cum și-o caracteriza, mai cuprinde poezie de inspirație biblică (Cina cea de taină, Moise, Cain) și mitică (Prometeu), un filon de poezie eroică (inspirată de Războiul de Independență de la 1877-1878), în fine, prelucrări de legende antice (Sappho) și de motive medievale (Hammerstein). Prozatoarea tipărește cugetări (Les Pensées d’une Reine
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
devine caracteristic. În ciuda aparenței de improvizație, poemele lui C. pornesc de la preocupări de estetică și filosofie. Placheta Saturnala (1969) este pusă sub semnul lui Heraclit: „...muritori - / nemuritori, / nemuritori - / muritori/ își trec unii altora moartea și-și mor viața”. Un volum, Cina (1977), este apreciat și recomandat de Gheorghe Tomozei, care îl așază „sub zodia bestiarelor cantemirene, dar și a Luceafărului emiescian”. O altă carte, Răpirea (1978), este prezentată cu căldură de Nichita Stănescu; el vorbește de o conceptualizare a imaginii la
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]