6,220 matches
-
de jocul și ghidușiile micuților, o fetiță și un băiețel de trei-patru anișori. Pădurarul sosi din schimbul lui de noapte. Îl vedeam pe fereastră, un bărbat înalt, frumos, cu mișcări legănate, cu privire ageră. Privi mirat la săniuța încă nedescărcată; clătinând din cap a intrat în casă. M-am ridicat și l-am salutat, explicându-i și lui pricina venirii mele. Mi-a zâmbit: Mi-a spus un frate al tatei, că tată-meu e mort pe front, că veneau înainte de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lor pentru suferința noastră, simbol al împreunei participări la actul penitenței în Numele Domnului Hristos. Le-am răspuns cu lacrimile bucuriei. Astăzi lacrimile bucuriei îmi umplu iarăși sufletul pentru că „Întotdeauna am văzut pe Domnul stând de-a dreapta mea ca să nu mă clatin!” (Psalm). După Crăciun, programul s-a modificat puțin lăsând loc și unor probleme de ordin intelectual. Cei care fuseseră la secții reale: matematică, fizică, chimie s-au constituit într-un cerc de studiu; mentor era Costică Lupoaie, bucovinean. Cei cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
faci din mine priveliște înaintea oamenilor și a Îngerilor, dăruindu-mi mila Ta, dincolo de nevrednicia mea? Dacă este voia Ta să-ți arăți puterea întru nepuțința, răbdarea și slăbiciunea mea, dă-mi harul Tău și întărește-mă să nu mă clatin în fața celor ce mă prigonesc și a celor ce caută sufletul meu, să nu mă rușinez înaintea lor, ci mă ridică biruitor din moarte, ca să preamăresc Numele Tău și să-mi dai mântuirea Ta. Mă rugam în sinea mea și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lase vizeta permanent deschisă și să ni se dea capacul tinetei. Mulțime de oameni se adunase în jurul dubei; milițienii îi țineau la distanță cu armele și unul dintre ofițeri încerca să le explice că în dubă sunt criminali periculoși. Oamenii clătinau din cap, dar în fața armelor se retrăgeau cu pași înceți. Din oraș au venit și alți milițieni care au împrăștiat mulțimea. Nu pricepeam de ce făceau scandal în jurul transportului unor oameni așa de docili. Voiau să ne impresioneze cu privire la cele ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Occidentului și în înfrîngerea nazismului 1. Va pieri luptînd. Tragedia a constat în faptul că și-a dat sfîrșitul în momentul în care puterea nazistă atinsese apogeul. Anul 1937 a fost cel în care Pactul de la Versailles începea să se clatine. Mulți români urmăreau cu groază acest proces. Alții din cadrul "Pămîntului nimănui" anticipau cu nerăbdare acest lucru, ca, de exemplu, cea mai mare parte a austriecilor, ungurilor, destul de mulți slovaci, croați sau ucraineni (aflați sub dominație poloneză, ca și lituanienii și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lucrul ăsta. Reflecții fericite și inocente, atât de diferite de supliciile trecutului meu. După prânz, am tăiat o bucată de funie și am legat-o de balustrada de fier de la treptele turnului; acum atârnă în apă, la îndemână, înnegrită și clătinată de valuri. La capătul cufundat în apă am făcut un nod zdravăn, ca s-o pot apuca mai ușor. În ce privește „muntele“, am avut mai puțin succes, din simplul motiv că nu am putut găsi nimic, nici un colț de piatră de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe jos și zăcea spartă într-o grămadă de cioburi. Dar cum? Piedestalul e foarte solid și nu se clintise din loc. Vânt nu era, perdeaua de mărgele stătea nemișcată. Poate că ieri, când am șters-o de praf, am clătinat eu echilibrul vazei? Sau să fi avut loc un ușor cutremur? Nu-mi place să cred că eu sunt vinovatul, și am convingerea că nu eu port răspunderea. Îndrăgisem obiectul acela urât, era ca un câine bătrân și credincios. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la celălalt. Cuprins de disperare, de o spaimă mortală, vorbeam fără șir: — Dar cel puțin vom rămâne prieteni pe toată viața, nu ne putem părăsi unul pe celălalt, nu ne putem pierde unul pe celălalt, e imposibil, aș muri! A clătinat din cap, plângând: — Știi bine că nu mai putem rămâne prieteni. Îi văd parcă și acum ochii scânteind, buzele, ude de lacrimi, zvâcnind. Niciodată n-am înțeles cum de a putut fi atât de tare. Oare gândea într-adevăr cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-un fel nou în această situație despre care îmi dădeam seama, indiferent de ce-ar fi simțit Hartley, că era unica și continua situație pentru mine, starea finală a lucrurilor, centrul universului. Îmi pare rău, am spus. Și-a clătinat și și-a scuturat ușor capul de emoție, la auzul acestui penibil tribut. O scurtă litanie, un vast dar laconic „Amin!“. — Eu, am continuat, nu m-am căsătorit, n-am fost însurat niciodată. Și-a mișcat din nou capul, privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eram un păcătos de scoțian, așa de îngrozitor e să fii irlandez. Cred că urăsc Irlanda mai tare decât urăsc teatrul, și asta nu-i puțin. În acel moment se deschise ușa și Pamela își vârî capul înăuntru. După care, clătinându-se agățată de clanță, pe jumătate intră, pe jumătate căzu în cameră și se uită la noi cu ochi sticloși. Purta un pardesiu și, evident, tocmai se întorsese acasă. Era încă frumoasă, cu o coamă de păr cărunt, ondulat, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simplu și se va face țăndări, atunci ea nu va mai avea alt refugiu, și nici colivie, și va zbura de-a dreptul în brațele mele. Și totuși - dacă ar înnebuni de-adevăratelea - dacă lumea lui ar începe să se clatine - nu s-ar putea s-o mutileze sau chiar s-o ucidă? Acesta era unul dintre gândurile care mă mânase să mă cațăr pe stânci ca un leopard turbat. Strigătul ei de la sfârșit: „Te rog, mă rănești, te rog, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
el oricum nu le citise. Iar domnul venit de la Societate putea fi un soi de complice. — Soțul tău trebuie să fie un om extrem de ingenios. Un călău ticălos, detestabil, crud, pe jumătate nebun, dar foarte ingenios. Hartley se mulțumi să clatine din cap, privind acum la flacăra luminărilor. — Dar Titus, presupun că nu știa, vreau să spun că nu cunoștea gândurile lui Ben? — Ba a aflat, mai târziu, pe când avea nouă sau zece ani. Firește că de la bun început i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fiul meu, rodul vechii noastre iubiri! — Hartley, micuța mea, nu mai plânge, ai avut orgia ta de grozăvii, dar acum încetează! Ești din nou a mea și eu o să am grijă de tine, o să te ocrotesc... Începu din nou să clatine din cap: — Și m-am măritat cu el ca să-l fac fericit! Dar nu trebuie să crezi că toată viața a fost atât de rea, nu a fost. Eu nu ți-am povestit decât părțile rele, și ți-am creat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și rațiune, că va veni la mine, chiar dacă Titus reprezenta o entitate necunoscută și dispunea de propria sa libertate. Dar poate că, într-adevăr, inspirat de providențiala apariție a băiatului, precipitasem prea vertiginos situația. Grozăviile ultimei jumătăți de oră îmi clătinaseră hotărârea, așa încât, în cele din urmă, ajunsesem să concep chiar și alternativa de a o conduce acasă. Dar aș mai fi putut, oare, acum? Cu siguranță că el se întorsese, citise biletul meu și... planul îmi reușise atât de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-l adopt. Vocea îmi vibra de nervozitate iar cuvintele sunară neconvingătoare, aproape ușuratice. Ben nu-mi acordă nici o atenție. Continuând să se uite fix la Titus, făcu o mișcare ca și cum s-ar fi lepădat de ceva inutil. Titus se clătină pe picioare. Ben era cel mai scund dintre toți cei de față, dar, din punct de vedere fizic, cel mai de temut. Gâtul de taur și umerii lați păreau să-l explodeze din cămașa kaki, prea strâmtă acum pentru ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că o să-mi dea un telefon? Mi-am închipuit, într-adevăr, că o să sară, în ultimul moment, în barca mea de salvare? Desigur că trebuie să fi fost convins, în subconștientul meu, că e incapabilă să sară. Și mă gândeam, clătinându-mi încoace și încolo capul cuprins cu disperare între palme, ce bine ar fi fost dacă lucrurile s-ar fi putut aranja între noi doi. Dacă, de pildă, Hartley ar fi fost sora mea, aș fi putut să-i port
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sintactice generatoare de funcții sintactice) sau ca regent într-o sintagmă cu expansiuni atributive, fie situându-se în vocativ (cu diferite valori semantice, condiționate de desfășurarea funcțiilor conativă, fatică și expresivă ale limbii în actul de comunicare): „Moș Nichifor o clatină ușor și zice:/ -Jupâneșică, jupâneșică!/ -Aud , moș Nichifor, răspunse Malca...” (I. Creangă, p. 109), „-Moșnege, moșnege! zise baba, nu râde...” (Idem, p. 152), „Tipătescu...: Mizerabile! Ce-ai făcut?” (I.L. Caragiale, I, p. 128), „ Anca (clătinând din cap): Dragomire!” (Idem, p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de comunicare): „Moș Nichifor o clatină ușor și zice:/ -Jupâneșică, jupâneșică!/ -Aud , moș Nichifor, răspunse Malca...” (I. Creangă, p. 109), „-Moșnege, moșnege! zise baba, nu râde...” (Idem, p. 152), „Tipătescu...: Mizerabile! Ce-ai făcut?” (I.L. Caragiale, I, p. 128), „ Anca (clătinând din cap): Dragomire!” (Idem, p. 327), fie rămânând în afara paradigmei cazuale, mai ales când rezultă din conversiunea unui adjectiv, prin articol definit-morfem al substantivării: „Tipătescu (...): Infamul! Canalia!” (Ibidem, p. 116), „Tipătescu (același joc); Mizerabilul!” (Ibidem, p. 115), când guvernează sintagme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
hotărât”, termenul subordonat, totdeauna un pronume personal (formă scurtă neaccentuată), stă în cazul dativ: „Și pe cel ce se scula împotrivă-i îl pălea cu hangerul ori îl detuna cu pistolul.” (M. Sadoveanu) „Astfel zise lin pădurea Bolți asupră-mi clătinând.” (M. Eminescu) Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu recțiune genitivală sau de dativ impun substantivului dependent articularea, cel mai frecvent cu un articol hotărât: „Deasupra casei tale ies Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu) dar și cu articol nehotărât, în funcție de planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concluzivă nu se desfășoară în continuitate semantică. Termenul secund al relației, purtător al concluziei, poate reprezenta o deducție determinată de planul semantic al termenului (sau enunțului) anterior: „- Dar cine ești d-ta? întrebă maiorul. - Va să zică, nu mă recunoști, făcu bătrânul clătinând din cap cu melancolie.” (M.Eliade, 212) Exprimarea relației de coordonare concluzivătc "Exprimarea rela]iei de coordonare concluziv\" Relația de coordonare concluzivă se manifestă în planul expresiei concomitent prin pauză și conjuncții (locuțiuni conjuncționale): deci, așadar, dar, prin urmare, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cânt. Ți l-am scris pe frunză viei Cu creioanele câmpiei, Ți l-am scris cu ochii, gura În țărâna cea că mura. Și-am să-l scriu Și-am să-l tot cânt, Pana l-a învăța și iarbă Clătinându-se în vânt. 102 Pentru mama (cântec) versuri de Virgil Carianopol Tare necăjita ai fost mama, Iarna, vara, orice timp trecând, Cât era de frig sau de căldură, Tot desculța te-am văzut umblând. Ochii tăi ardeau că două stele
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
sunt vestitul domn Dabijă, Sunt moș Istrate-voievod. - Măria Voastră va să-ndemne Pe neamul nostru în trecut? Ci el cu mâna face semen Că nu nțeleg ce el a vrut. - Măria Voastră-nsetoșează De sânge negru și hain? El capu-și clatină, oftează: - De vin, copilul meu, de vin. Când eram vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari. Vierii toți îmi știau slova Ș-aveam și grivne-n buzunar. Pe vinul greu ca untdelemnul Am dat mulți galbeni venetici; Aici lipsește tot îndemnul. în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
culce, Cea goală iar cu gura-n jos. Și astfel sta-n Moldova toată Cu susu-n jos ce era treaz, Odihna multă-i lăudată La cel chefliu, la cel viteaz. Când de mănușa lungii sabii Mă rezimam să nu mă clatin, Cântau cu toți pe Basarabii, Pe domnii neamului Mușatin, Pân- ce-ncheiau în gura mare Cu Ștefan, Ștefan domnul sfânt, Ce nici în ceriuri samăn n-are, Cum n-are samăn pe pământ! Moldova cu stejari și cetini Ascunde inimi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Roșie, faptă barbară și mare a unui mare domn (Ștefan ) care, ca să lasă un monument fieros a vitejiei sale, î njugă le șii la plug și semăna o întreagă câmpie cu ghindă. Ghinda a produs stejari uriași și când vântul clatină frunzele lor se aude un gemăt tânguios ca în pădurea Dodonii. Mai încolo, vezi un istm de pământ, numit Podul de lut, care unește două prăpăstii și alăturea un izvor ce se cheamă Fântâna cerbul ui. în locul acesta a fost
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
-i o admirabilă hlamidă voivodală, remarcându-se printr-o subtilă interferență între spiritul acelui pământ îmbinat cu umbre domnești și „grase” arome pământești. Pe tăvi de-amurg Din stări de veghe tresar spade Acum e vremea cea de har Ninsorile clatină noaptea Hoinărind prin sânge Cotnar. înfățișări de voievozi Și acum seamănă dor și-a fi Dospirea limbii prinsă-n teascuri Cotnariul ne-o va viscoli. Și când pe la-nceput de toamnă Vom bea Cotnar de peste an ʹOm recita atunci cu toții
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]