7,569 matches
-
zece minute înainte de ora 16 era în centru înconjurat și de clopotele care începuseră să bată la “mânăstire”, (ei , dar câte năzbâtii nu defilau pe străzile Iașului ; clopotele lui Iacov băteau la mânăstire, cele de la Mitropolie sunau pentru Vicol, etc. (Clopotele Mitropoliei, din anul 1928, la orele 16 sunt trase în fiecare zi) . Apropiindu.- se de Piața Unirii și-a dat seama că locul n.-a fost tocmai bine ales . Piața era înconjurată din toate părțile de clădiri înalte, de asemenea
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
propriului limbaj. G. încearcă să atingă, în această înlănțuire de scurte proze poetice, simplitatea plină de ambiguitate și claritatea plurisemantică a limbajului din Biblie, acea concretețe subțiată până la simbol pe care doar spusele profeților (poeților) o pot avea. Meșterii de clopote (1999), roman inițiatic, poetic și alegoric, merge pe aceeași conjuncție dintre tema religioasă (cristică) și tema poetului, mizând pe amestecul de lirism, poezie, „poveste” și parodie, (auto)ironie, umor savuros, livresc. Romanul încheie o anumită etapă, legată de obsedanta temă
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
început de secol sau de cartier bucureștean postdecembrist. SCRIERI: Știri despre mine, București, 1987; Scrâșnind în pumni, cu grație, Galați, 1993; Bunicul Kennedy, Galați, 1996; Evanghelia lui Barabas, București, 1996; Mireasa tuturor, Piatra Neamț, 1997; Poetus Captivus, Galați, 1999; Meșterii de clopote, București, 1999; Memorialul plăcerii, București, 2000; Strada Plantelor, București, 2001; O noapte cu Patria, pref. Luca Pițu, București, 2001; Româna cu prostii, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 2001; Diapazonul plictisit, Galați, 2002; Mormântul meu se sapă singur, București, 2003. Repere bibliografice
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
fie trimis la școală. Urmează liceul în Craiova până la clasa a IV-a gimnazială. Se pare că a pregătit în particular clasele a IV-a și a V-a . Publică încă din școală versuri în ziarele craiovene „Alarma” (1883) și „Clopotul” (1883-1884). Remarcat de Al. Macedonski, își începe în 1884 colaborarea la „Literatorul” și scoate un prim volum, Poezii (1885), elogios prefațat de Macedonski. În 1886 vine în București, locuiește la Macedonski și este redactor la „Revista literară”. Câștigă atât de
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
situau în linia „Contemporanului”. Când, în 1890, vine din nou la București, apropierea lui D. de cercurile socialiste apare mai clară odată cu răcirea raporturilor cu Macedonski. Este frecvent prezent în „Adevărul” cu articole antidinastice și cronică literară, în „Ecoul Doljului”, „Clopotul”, „Economistul”, „Democrația socială”, „Viitorul”, „Revista independentă”, „Universul ilustrat” „Luceafărul”, „Secolul”, „Reforma”. Din 1893 semnează în ziarul socialist „Munca”, apoi în „Lumea nouă” și „Evenimentul literar” (poezie, proză, cronică literară și politică). Este membru al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
doi ani de recluziune în lagărele din Bulgaria. Revenit în țară în vara anului 1918, intră în redacția ziarului „Steagul” din București. Mai colaborează la „Hiena”, „Sburătorul”, „Lectura pentru toți”, „Îndreptarea”, „Aurora”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Contimporanul”, „Clopotul” etc. Dă la iveală acum Aspecte și direcții literare (I-II, 1921-1924), o nouă ediție, îmbogățită, a Inscripțiilor (1922), monografia Ernest Renan (1923), romanul Conservator & C-ia (1924), culegerea de nuvele Crima din Strada Nopții (1925) și îngrijește volumul Poeme
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
ST, 1972, 5; N. Prelipceanu, „Poeme mecanice”, TR, 1973, 28; Daniel Dimitriu, „Poeme mecanice”, CL, 1973, 2; Dragoș Vrânceanu, „Poeme mecanice”, ARG, 1973, 12; Barbu, O ist, 382; Iorgulescu, Scriitori, 59-60; Lit. rom. cont., I, 733-734; Dinu Flămând, Sub un clopot de sticlă, AFT, 1980, 4; Laurențiu Ulici, Clima poetică, CNT, 1980, 4; Dana Dumitriu, Un volum convingător și original, RL, 1980, 17; Petru Poantă, „Grădina de iarnă”, TR, 1980, 14; Valentin Tașcu, „Camera albă”, CRC, 1983, 4; Emil Nicolae, „Camera
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
imagine, ca în Vis amalgamat: „În miez de cozonac, miez de șofran, / E-un târg burlesc cruțat de Ghinghis Han. Să nu mi-l strici: alunecă ușor, / Ce mers barbar ai și nepăsător! / Covoare dorm în praguri, boieresc, / Duioase turle clopote pornesc, / Departe zac viroage cu cenușă, / Aprind mangaluri ceaprazari în ușă, / Și-acum să trecem la copilării / Cu capete de cal în bălării, / Cu oști din Indii pe elefanți triști, / Mor toate dacă te miști!” Iată cum îi „împacă” poetul
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
tipărească în regie proprie placheta Efluvii (1931) și se apropie de „Contimporanul”, în care face să apară versuri și notițe iscălite Leo-Albert Werner și V. Cristian. Redactor la „Facla” în anii 1932-1933, mai colaborează la „Zodiac”, „Tiparnița literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Reporter” ș.a. Redactor a fost, în 1936-1937, la „Adevărul” și „Dimineața”, semnând articole pe teme culturale, interviuri și numeroase cronici muzicale. În acest timp anunța noi volume - placheta de versuri Tristan
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
pornim, -/ mân, mânare, a mâna înainte, a amâna, / mâna dreaptă care aruncă mântuire, -/ Să mân, să rămân peste noaptea făpturii mele, / să mai rămân, până vine spargerea definitivă, / ță, dimineață, strungăreață, măreață, / nu mai răbda să mâie, să mân...” (Între clopote mute). De un subtil efect literar sunt câteva mici persiflări blânde, operate prin parafrazarea și reproducerea, surprinzătoare, a unor versuri celebre: „Apoi vom coborî-mpreună / pentru o zi ori pentr-un an / Unde cocoșii se-mpreună / Cu găinușile sub lună
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
Arad (1977-1981), redactor la „Vatra” (1981-1982), bibliotecar la Biblioteca Medicală din Arad (1983-1989). Din 1990 este redactor-șef fondator al revistei „Arca”. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „Tribuna”, „Vatra”, „22”, „Interval”. A debutat în „Steaua” (1967) cu poemul Clopote, iar editorial în 1977, cu placheta de versuri Priveliștile, pentru care a obținut Premiul de debut al Editurii Facla. Începuturile literare ale lui D. stau sub influența atmosferei echinoxiste, temele dominante fiind ființa ca entitate în univers, misterul relației cu
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
1956 (în colaborare cu R. Hefter); S. Podiacev, Nuvele și povestiri, I-II, București, 1957 (în colaborare cu Ștefana Velisar-Teodoreanu și Irina Andreescu); Jerome K. Jerome, Fantoma lui Whibley, București, 1957; Louis Aragon, Săptămâna patimilor, pref. Valentin Lipatti, București, 1960, Clopotele din Basel, București, 1964, Frumoasele cartiere, București, 1966, Călătorii din imperială, București, 1969; Anatole France, Crima lui Sylvestre Bonnard, pref. Valentin Lipatti, București, 1960, Povestiri, București, 1963; Malek Haddad, Ultima impresie, București, 1961; Vera Ketlinskaia, Altfel nu face să trăiești
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
Izvoare” din Tel Aviv; e, de asemenea, secretar al Asociației Scriitorilor Israelieni de limbă română și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Israel, dar și membru de onoare al Asociației Scriitorilor Transilvăneni. C. își începe activitatea cu foiletoane publicate în ziarul „Clopotul” din Botoșani, semnate cu pseudonimul S. Vântu. Primele poezii le publică în 1955, în „Iașul literar”. Colaborează și la revistele „Dacia literară”, „Argo” (Bonn), „Convorbiri literare”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Arc”, „Ultima oră” (Tel Aviv), „Ahinoah” (Germania), „Kruk”, „Moznaim” și „Fesifos” (Israel
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
trăiesc în perioada imediat postbelică o a doua viață (Paul Păun, Gherasim Luca, Gellu Naum): „Pe dunele verzi de calcar va ploua astănoapte/ Vinul păstrat până azi într-o gură de mort/ trezi-va ținutul cu punți, strămutat într-un clopot/ O limbă de om va suna într-un coif cutezanța.// Și-așa vor veni într-un pas mai grăbit și copacii,/ s-aștepte o frunză cu glas, adusă-ntr-o urnă,/ solia coastei de somn trimisă mareei de steaguri./ Scăldată
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
textelor sacre. SCRIERI: Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste, Reșița, 1990; Șansa hârtiei, Reșița, 1993; Aprilie negru, Timișoara, 1994; Viziuni, Timișoara, 1996; Oglinda de antracit, postfață Sergiu Ștefănescu, Timișoara, 1997; Abisaliile (1987-1997), Timișoara, 1997; Podul spadei, Timișoara, 1998; Clopotul de smaragd, Reșița, 1998; Șaptesprezece, Reșița, 1999; Cap și pajură, Reșița, 2000; Orchestra neagră, București, 2001; Absurdistan, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Gheorghe Tomozei, „Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste”, L, 1992, 10; Jeana Morărescu, Tragism și ironie, L
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
și în „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Cultura poporului”, „Revista Moldovei”, „Transilvania” ș.a. Poeziile sale de început nu sunt cu totul desprinse de influențe, însă cultura poetică întinsă și condeiul dibace se completează. Poetul îi cere muzei „glas de clopot” pentru cuvânt, iar micile frământări ale eului, concertate, susțin dorința de mântuire a lumii de tot ce are rău. În cântecul despre natură, iubire, suferință, viață, expresia traduce o sensibilitate modernistă. Adesea G. se află sub tutela lirică a lui
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
când îți vine, că-ți arde inima-n tine. (34) Ce ai la inimă să ai și pe limbă. (34) Acoperă oala să nu știe nimeni ce-ai pus la fiert. (35) Omul adevărat se cunoaște după cele dintâi vorbe, clopotul după sunet. (35) Nu cunoști un om până nu mănânci cu el o baniță de sare. (36) Nu-i bine să le pui pe toate la inimă. (36) Piatra ți se așază pe inimă fără voia ta. (37) Tot frumosul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
E. Baconsky scrie Poezie de dragoste la mutarea în locuință nouă. Aceeași este, în general, și orientarea fragmentelor de proză aparținând lui Mircea Zaciu, Dumitru Micu, Aurel Martin, Francisc Munteanu, Titus Popovici, Kovács Bálint, Nagy István, Geo Bogza (Așa bat clopotele în turnul Spaschi), Mihail Sadoveanu (Slujitori boierești, fragment din romanul Lisaveta), Emil Isac, Ion Brad ș.a. Și în sectorul publicistic, foarte bogat, câteva nume și titluri sunt ilustrative: Miron Radu Paraschivescu, Despre umanismul sovietic, Cornel Regman, Naționalism și cosmopolitism în
ALMANAHUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285286_a_286615]
-
acestor mărturii, lăsând să treacă, nu o dată, în prim-plan scene teribile sau exemplare: stareța de la Pasărea jelind raptul barbar comis de nemți asupra mănăstirii, într-un aprilie apocaliptic al anului 1917, când se ordonă despuierea vechilor odoare și doborârea clopotelor de argint, pentru a fi trimise la topit; lecția din urmă a lui Titu Maiorescu, bătrânul mentor al Junimii, retras din viața publică și părăsit într-o uitare cvasigenerală, dar demn, neconcesiv și refuzând până la capăt contactele cu ocupanții. Abia
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
mi zicea: "Tăicuțule, uite mă curtează cutare", ce părere am, că eu îi cunosc. Și-i ziceam: "Marcela, stai cuminte că nu e bună treaba!" Roșca ăsta avea 39 de ani, era mai în vârstă, și a tot tras niște clopote pe la Marcela care însă și-a văzut de treabă. Iar Roșca a crezut că din cauza mea nu are succes la Marcela, pentru că el a văzut că era atât de apropiată de mine încât oricine putea bănui că există o relație
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ocupa de politică, pentru ca tata să poată ajunge în audiență la Drăghici, să încerce să mă elibereze. A încercat și mama, dar ea n-a avut de suferit ca educatoare. În schimb tata a fost plimbat ca o limbă de clopot, nu i s-au dat gradații, a avut destule probleme. Am aflat când mi-au dat drumul că în perioada în care eram la Canal, părinții mei s-au interesat la Securitate. Tata și cu bunica, deși era femeie în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
privilegiu. Boierii, ca și domnitorii odinioară, știau să se bucure de aerul dulce și parfumat care li-l oferea viața. Dar și când erau acuzați ori dovediți de hiclenie! Se ducea liniștea lor. Bisericile multor localități păstrează încă bogăția vremurilor - clopote, cărți sfinte, pietre de mormânt, odoare și obiecte purtătoare de inscripții care vorbesc despre ceea ce s-a petrecut cu sute de ani în urmă, aducându-ne la vedere locul unde au fost înmormântați până în ziua de astăzi stăpânii locurilor, adesea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
este acoperită cu pilatră; arhitectura e foarte frumoasă; în mijlocul interior al cupolei e o mare strană, unde e tronul beiului, iar supt învălișul său e chipul Domnului nostru Mesia, Isus Hristos. Afară în clopotniță, ce vine deasupra pridvorului, e un mare clopot"... Epoca lui Ștefan cel Mare a fost deosebit de benefică pentru Vaslui. Grija lui Ștefan cel Mare pentru dezvoltarea târgului s-a caracterizat și prin adăugarea a noi construcții Curții domnești, fapt care l-a făcut ca multă vreme Domnitorul să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cel mai grăitor exemplu de trecere „prin foc și sabie". Despot Vodă de exemplu a topit toată argintăria și odoarele bisericii Slatina pentru a bate monedă și a-și plăti ostașii. Sobieschi, în drum spre Neamț a asediat mânăstirea, furând clopotele de bronz pentru tunuri, iar Ion Vodă cel Cumplit îl va îngropa de viu pe starețul Iacob cel Vrednic, pentru a afla unde e ascuns tezaurul, în timp ce turcii, la 1821, vor incendia chiliile călugărești, căutând să se răzbune pe Iordache
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
va îngropa de viu pe starețul Iacob cel Vrednic, pentru a afla unde e ascuns tezaurul, în timp ce turcii, la 1821, vor incendia chiliile călugărești, căutând să se răzbune pe Iordache Olimpiotul și alți conducători ai Eteriei... Astăzi cântecele celor 7 clopote din turla mânăstirii care răspândesc sonoritățile alămitelor, repetând îndelung „A-le- xan-dru Lăpuș-nea-nu" pot semnifica multe. La 24 de ani de la reforma agrară a lui Al. I. Cuza și împroprietărirea țăranilor, de la desființarea clăcii, monopolului dijmei, podvezilor și zilelor de meremet
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]