17,484 matches
-
nu-știu-când. — Oh... Zâmbi În loc să le spună că el Însuși Închisese drăcia. — Mai bine te duci acolo, Lazăre, omule, spuse din nou Gary cel Mare, arâtând de parcă era gata să-l cuprindă pe Logan În altă Îmbrățișare care să-i rupă coastele și să-i sfâșie stomacul. Retragându-se, Logan fu de acord să se ducă. La Archibald Simpson era mult mai multă agitație decât Într-o seară de miercuri obișnuită. Oriunde privea Logan, era plin de polițiști și de polițiste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
căruia îi era din ce în ce mai greu să-l țină sub control, e un simbol. Astfel, într-o zi din acea primăvară splendidă, Tiberius, care vorbea foarte rar, se apucă pe neașteptate să le explice senatorilor reuniți în Curie că situația pe coastele orientale ale Mediteranei, mare nostrum, devenise primejdioasă. Nu i-am dat atenție, declară și păru pe punctul de a-i denunța pe vinovați. Aula împietri într-o liniște plină de spaimă. Iar el spuse: — În provinciile noastre, în statele vasale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei trei, cel mai fericit fu cel mic, Gajus, care, născut fiind la granițele de miazănoapte ale imperiului, nu călătorise niciodată pe mare. Călătoria pe mare Îndată ce ieșiră din portul Brundusium, începu furtuna, cu valuri mari ce se izbeau în coasta corăbiei. Vântul îi duse de-a lungul coastelor inaccesibile, cu multe insule, ale Macedoniei și Epirus-ului, până când, într-o seară, cu flota istovită de o traversare extrem de dificilă, văzură că, dincolo de un promontoriu impunător, se deschidea un golf adânc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus, care, născut fiind la granițele de miazănoapte ale imperiului, nu călătorise niciodată pe mare. Călătoria pe mare Îndată ce ieșiră din portul Brundusium, începu furtuna, cu valuri mari ce se izbeau în coasta corăbiei. Vântul îi duse de-a lungul coastelor inaccesibile, cu multe insule, ale Macedoniei și Epirus-ului, până când, într-o seară, cu flota istovită de o traversare extrem de dificilă, văzură că, dincolo de un promontoriu impunător, se deschidea un golf adânc, cu ape liniștite. Un marinar îi spuse lui Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că Julius Caesar rostise cam aceleași cuvinte pe când cina în casa prietenului său Marcus Lepidus, cu o seară înainte de a fi ucis. Insula După ce străbătură Grecia, când misiunea fu îndeplinită până pe malurile Hellespontus-ului, merseră pe marea Aegeum, de-a lungul coastei asiatice, și zăriră la un moment dat o insulă mică, muntoasă, pe care marinarii strânși la bord o priviră în tăcere. Insula avea coaste inaccesibile, păduri cu frunze întunecate, un singur munte, foarte înalt, ce se ridica solitar din mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
străbătură Grecia, când misiunea fu îndeplinită până pe malurile Hellespontus-ului, merseră pe marea Aegeum, de-a lungul coastei asiatice, și zăriră la un moment dat o insulă mică, muntoasă, pe care marinarii strânși la bord o priviră în tăcere. Insula avea coaste inaccesibile, păduri cu frunze întunecate, un singur munte, foarte înalt, ce se ridica solitar din mare. Căpitanul îi înștiință: — E Samothracia. Se apropiau de ea dispre miazănoapte, pe o mare pe care vântul își schimba mereu direcția; valurile verzi aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ridică. Germanicus îi ceru să se îndrepte spre insulă. — Vreau să debarc acolo înainte să se lase întunericul. Zaleucos povesti că de pe muntele acela, în timpul asediului Troiei, zeul Poseidon privea furios atacurile grecilor. Apoi arătă un punct nedeslușit pe coasta Asiei, și spuse: — Troia e acolo. Căpitanul râse. — Psesemne că zeii aveau ochii tare ageri, zise el ironic, fiindcă pe când eram tânăr, am urcat până în vârful muntelui și sunt sigur că de-acolo nici măcar vulturii n-ar fi putut zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cineva repetă că zeii îi respingeau. Nu reușiră să ajungă pe insulă. Toată noaptea, corăbiile se legănară pe marea întunecată, marea violentă a lui Poseidon, și oamenii nu știau încotro îi împingeau vânturile Aquilones. În zori, văzură în apropiere linia coastei și, în ceață, un munte acoperit de păduri de pini. — Muntele Ida, spuse Zaleucos. Vântul se potolise, iar ei înaintau pe apă, care se umfla în ultimele valuri mari, spre mal. Puteau vedea o câmpie pe care creșteau stejari, chiparoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
abia după ce le-ai înfăptuit. Se întoarse la gândurile sale, privind spre cetatea care se pierdea în depărtare, și în încheiere spuse: — Poate că în ținuturile unde vom merge vom putea acționa fără să implicăm legiunile. Coborâră de-a lungul coastei ondulate a Asiei și aruncară ancora, să facă popas, în portul celebrei Ephesus. Toți observară că sărmanul sclav Zaleucos se mișca pe-acolo sigur pe sine, deși nu părea să-i cunoască pe locuitori. Dintr-odată îl întrebă pe Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
muri, îi erau îngăduiți puțini ani. Căpitanul, sceptic până la a deveni obraznic, râse: — Fiecare oraș grecesc are un alt zeu. Iar Zaleucos, jignit, îl întrebă pe Gajus: — Ai vrea să vezi chipul lui Socrates? Băiatul încuviință entuziasmat, strigând. Coborâră pe coasta colinei, ajungând la o vilă frumoasă care cunoscuse, cu siguranță, vremuri mai bune. Proprietarul, un neguțător de stofe necioplit, surprins și măgulit de solemnul cortegiu roman, deschise larg ușile unei biblioteci vechi, iar ei văzură că rafturile erau pline nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ținut din lume. Cei care se nasc aici rostesc cuvintele asemenea lor. Povesti că, în urmă cu opt-nouă secole, când pe clivus Palatinus se ridicau colibe de paie, din cele patru porturi din Miletus plecau convoaie spre Aegyptus. Și pe coasta egipteană se afla un port grecesc, care se numea Naukratis. Astfel, Miletus fusese puntea între noua, raționala speculație greacă și vechea, mistica înțelepciune egipteană. La Miletus, în punctul cel mai înalt al Viei Sacra, un arhitect grec concepuse cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
latina, îi porunci tatăl său. Vom vorbi numai grecește. Tu nu știi latină. Ajungând pe mare în imensa deltă a Nilus-ului - care, cu apele sale pline de nămol, schimba pe multe mile culoarea Mediteranei - și mergând apoi de-a lungul coastei până la Gurile lui Canopus, micul grup de falși negustori greci - „ne interesează stofele, pietrele dure, perlele și turcoazele“ - debarcă în Aegyptus. Germanicus evită Alexandria, unde își avea reședința praefectus Augustalis, împreună cu două legiuni de care nu s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
locuitori. Nici Ahtenae n-a numărat vreodată peste o sută de mii. Dar lui Alexandros, marele Macedonean, i s-a arătat în vis Homerus, bătrân, cu părul alb, și i-a recitat două versuri din Odyssea: „În marea neliniștită, pe coasta Aegyptus-ului, se înalță o insulă numită Pharos“ și i-a spus: „Du-te și construiește acolo o cetate care îți va purta amintirea de-a lungul tuturor veacurilor“. Acum, pe insula pe care Alexandros o visase cu trei secole înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cuprinși de o teamă premonitorie în fața ciudatei inerții a prefectului. Abia după multă vreme avea să se afle că speculatores, informatorii lui Gneus Calpurnius Piso, urmăriseră de la distanță călătoria lor interzisă. Veștile ajunseseră la Tiberius pe mare, de la Alexandria până pe coastele Italiei, iar de acolo, prin semnalizări optice, până la Roma. Mintea mereu trează a Liviei („Toată viața n-a făcut altceva decât să stea în mica ei grădină și să se gândească“, se spunea la Roma) a găsit imediat în călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lumina îl deranja, durerile de cap deveniră insuportabile, urina era amestecată cu sânge. În câteva zile, mâinile îi deveniră diafane și scheletice, cu încheieturile și tendoanele vizibile; pe torace, mai jos de gâtul slab, începură să se zărească claviculele și coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul agoniei, șopti conștient că simțea că moare din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numele lui Germanicus incizat pe tăblițe de plumb, cu formulele unor vrăji sinistre. Bănuiră că la palat exista un trădător ce urmărea evoluția bolii și-l informa pe Calpurnius Piso, care, nerăbdător, aștepta într-adevăr pe insula Coos, pe apropiata coastă a Cariei. În agonia lui, Germanicus găsi puterea de a vorbi în taină cu ofițerii săi credincioși, la care ținea foarte mult; Gajus îi văzu ieșind din cameră hohotind de mânie neputincioasă, strângând revoltați armele inutile. Apoi îi îmbrățișă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
durere adâncă. Iar maică-sa plânge mai tare decât el. Trimițând înainte curieri rapizi, Agrippina se întoarse la Roma pe mare, împinsă de iubirea ei rănită, în plină iarnă - zilele de mare clausum, când navigarea era interzisă. III ROMA Debarcarea Coasta Pugliei se ivi într-o zi de ianuarie, pe vânt, sub un cer plin de nori. La puțin timp după aceea apăru Brundusium, Brindisi de azi, cel mai mare port al imperiului pentru rutele din Mediterana orientală. Pe măsură ce digul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mijloc, tata a construit un nymphaeum. Astfel, colțișorul acela e ferit iarna de vânt și e plin de flori. În partea cea mai înaltă, tata a construit o terasă, de pe care se văd toată marea Tyrrhenum și celelalte insule de pe coasta Latium-ului. În partea de răsărit și în cea de apus, coboară spre mare două drumuri acoperite; tata a avut grijă ca, pe orice vânt, să găsească ape liniștite. Gajus nu-și putea închipui ce importanță avea descrierea aceea. Agrippina îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ordonate ale calamusului. O taină doar a lor, în biblioteca tăcută care fusese refugiul lui Germanicus. Peștera din Sperlonga și cariera lui Elius Sejanus În zilele acelea, împăratul Tiberius descoperi în sudul Latium-ului, în apropiere de Fundi, o bucată de coastă inaccesibilă, cu arbuști mici, care cobora până la mare. Pe mal se deschidea o peșteră adâncă și sălbatică, numită de oameni, pe bună dreptate, spelunca, termen pe care dialectul local l-a transformat în Sperlonga. Din pietrele din spelunca țâșneau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale familiei au devenit închisori: Tiberius o surghiuni pe Agrippina în insula Pandataria, unde Augustus o închisese pe Julia, insula pierdută în Tyrrhenum de unde, în zilele senine de iarnă, se vedeau colinele Albani, munții Lepini și, spre miazăzi, insulele și coasta golfului Partenopeo. Nero fu exilat pe învecinata insulă Pontia, numită astăzi Ponza. Lumea povestea că Agrippina făcuse călătoria în lanțuri, cu escortă militară, însă într-o lectică închisă, pentru ca nimeni să nu se poată apropia de ea. Și, parcă printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dalmatia, Corinthus, Athenae, Macedonia, Aegeum, Bosphorus, Pontus Euxinus, Bithynia, Cilicia; regatul Pergamon-ului, care a fost numit provincia Asia, Lidia, Caria, Ionia, provincia Syria, care fusese bogatul regat al Seleucizilor, Judaea. Și, în sfârșit, Alexandria, Aegyptus-ul; insulele Sicilia, Sardinia și Corsica; coasta Africii, de la Cyrene la Carthago; și apoi Mauritania, până la coasta Atlanticului. Pe acele străzi mergeau proconsuli, legati și praefecti, se transportau mărfuri, mărșăluiau legiuni, treceau, îndreptându-se spre marile câmpii din Răsărit și de la Miazănoapte, rapida cavalerie ușoară și impetuoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
regatul Pergamon-ului, care a fost numit provincia Asia, Lidia, Caria, Ionia, provincia Syria, care fusese bogatul regat al Seleucizilor, Judaea. Și, în sfârșit, Alexandria, Aegyptus-ul; insulele Sicilia, Sardinia și Corsica; coasta Africii, de la Cyrene la Carthago; și apoi Mauritania, până la coasta Atlanticului. Pe acele străzi mergeau proconsuli, legati și praefecti, se transportau mărfuri, mărșăluiau legiuni, treceau, îndreptându-se spre marile câmpii din Răsărit și de la Miazănoapte, rapida cavalerie ușoară și impetuoasa cavalerie grea, cataphracti; înaintau puternicele mașini de asediu, mașinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l lași la galop. Nu zâmbi. Nu mai spuse nimic tot restul drumului. Mitul unei insule inaccesibile ajunsese să-l obsedeze pe Tiberius. Neîncrezător, ridicase Villa Jovis după o idee arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui lung urcuș se deschidea pe neașteptate o piață; ajunși acolo, tribunul împiedică înaintarea escortei cu un gest brusc și hotărât și își opri calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar expresia lui era amenințătoare, așa cum a fost înfățișată în mii de statui și monede. Pielea însă îi era pătată, roșiatică pe alocuri - semn al vreunei infecții repetate. Acest detaliu dezgustător îl făcea uman, viu. În spatele lui, coloanele, marea, insulele, coasta îndepărtată, cerul alcătuiau un peisaj de o frumusețe fulgurantă. Și el îl observa pe tânărul Gajus, care se apropia. Poziția lui rigidă trăda anii de viață militară, teribilele campanii din Hiberia, Armenia, Gallia, Pannonia, Germania, de la cele mai însângerate granițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
evadase. Apoi văzu că pe mare, în dreapta, dincolo de promontoriul Misenum, se întindea insula Prochita, lungă și verde, iar mai departe - vârful muntelui Epomeus, pe insula Aenaria, care peste secole avea să se numească Ischia. Muntele era acoperit de copaci; privind coastele lui domoale și fertile, nimeni nu și-ar fi închipuit că era un vulcan. Gajus privi mai departe, dar nu se vedea nimic în ceață; în cele din urmă, se gândi că nu avea rost să caute să zărească insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]