7,234 matches
-
lăsat o foarte plăcută amintire. * Pag. 251: Apropos de "gustul Junimii pentru glumă", iată un specimen de scrisoare adresată de V. Pogor lui Iacob Negruzzi (Torouțiu, Studii și documente literare, II, pag 7.): "O Jacoppo, vrabie năucă care, în ist codru ce se numește creațiune, dai cu capul de toate cioturile și de crengile uscate! îți trimit încă o afacere! Contractul lui Carp în limba voastră de cai și o quitanță a D. Leers pentru 80 galbeni primiți în conta celor 2000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu o fotografie a lui și cu o scri soare a lui. Ce-am putut fi [niște] mauvaises langues după plecare, nu-ți poți închipui. Ne-a citit ultima lui scrisoare, un amor, cu citate ca astea: „Când rupi din codru-o rămurea...“ etc. În orice caz m’a vindecat de a mai citi scrisorile altcuiva, de vreme ce, pe când ea plângea, noi încremeniserăm în fața platitudinii și locurilor comune. [...] Cu Sab[ina] mă împac din ce în ce mai bine și în curând îți voi trimete note
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
butucii la fabrică, glumind idiș cu țărani [români] descendenți din voievozi, mânuind biciușca și suduind animalele, opintindu-se la roată sau săltând un lemn rebel cu o forță necostisitoare, naturală. Și mai sus, la 1.000 de metri, În inima codrilor seculari, ciocănind cunoscător, ca un medic, pielea stejarilor străbuni sau clătinându-se la marăv [= rugăciune de seară], lângă joagărul pe care-l hrănise cu trunchiuri de brad toată ziua” <endnote id="(791, p. 69 ; vezi În volum și o fotografie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(2, p. 39)"/>. Subiectul acestei snoave a fost preluat tot de V. Alecsandri În Herșcu Boccegiul (1851). Fiind „voinicos, da’ fricos”, Herșcu descrie pericolele care Îl pasc pe micul negustor evreu care se Încumetă să traverseze cu căruța „Codru Herții cel de moarte,/ La jidani-i dușman foarte”. Această pădure din nordul Moldovei era unul dintre locurile cunoscute ca fiind „moartea jidovilor” și „dușmanul perciunilor” : „Acolo o perit jupânu Ițichi Zarafu, care era tare voinicos și, chind se mânia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
totdeauna la drum un harțagan mare pentru volintiroi [= eteriști], și chind se Întâlnea cu dânșii... le da degrabă harțaganu, ca să nu se facă primejdie” <endnote id="(427, V, p. 54)"/>. De la expresia „voinicos, da’ fricos” și până la localizarea acțiunii În Codrul Herții și la spaima de tâlhari a boccegiului evreu, toate motivele par să fie preluate din textul interpretat de personajul „Ovreiul” din cadrul jocului popular de păpuși, text cules de folcloristul G. Dem. Teodorescu, În 1884, din mahalaua bucureșteană Crucea-de-Piatră <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
distruge rezervorul de vitalitate al neamului. Situația orașelor era deplorabilă din cauza marelui număr de evrei ce s-au aciuiat în ele și au acaparat cea mai mare parte a comerțului, dar penetrația lor la sate era infinit mai dăunătoare...bogații codri ai României piereau de pe urma exploatării lor sălbatice... evreii alcoolizau populația amestecând adeseori spirtul curat cu spirt metilic. Aplicarea legilor privind exproprierea bunurilor rurale evreiești nu a fost lipsită de probleme, generate de optica diferită dintre legionari și conducătorul statului: legionarii
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
singur, responsabilitatea angajării țării în război și a cerut militarilor români, prin ordinul ostași, vă ordon: treceți Prutul!” să dezrobească din jugul roșu al bolșevisului pe frații noștri cotropiți și să reîmplinească în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codri voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre. Regele Mihai nu a fost consultat în legătură cu declanșarea ostilităților militare, dar, în prima zi de luptă, a trimis o telegramă în care își exprima acordul cu acțiunea întreprinsă și ura militarilor români sănătateși
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
însă, vorba aceea, nulla dies sine linea. Cu cele mai bune gînduri, al D-tale, H. Mihăescu </citation> (23) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc=" [București]" data =”14 octombrie 1984”> Între 3 și 12 octombrie 1984 împreună cu fiul meu Doru1 la Codrul Cosminului (Dumbrava Roșie), Cernăuți, Boian, Bălți, Chișinău, Tighina, Cetatea Hotin, Tiraspo , pe malul stîng al Nistrului. La Cernăuți o catedră de limbă și literatură română, la Bălți și Tiraspol institute pedagogice cu limba de predare moldovenească, la Chișinău universiatate și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de colivă/ să spargem din nou lanțuri și cătușe...// În munții de piatră tu de ești fugar/ și osândit să dormi pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel hoinar,/ ca o lumină scumpă: și nu-n zadar/ prin codri și stânci cu mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi,/ te-așteaptă lumina ca iarăși ca iarăși sub stele/ născută de jaf până la piele,/ să-și taie sub soare alte căi.// Nici
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de sens. Aflînd că mama ei a murit, Margo pornește într-o călătorie purificatoare spre satul natal. știm că e o călătorie purificatoare pentru că Margo merge mult cu trenul, după care merge mult pe jos, trecînd peste podețe șubrede, străbătînd codri deși (te aștepți să dea nas în nas cu Gollum din Stăpînul inelelor și să iasă împreună la poalele Muntelui Osîndei), urcînd o scară interminabilă (din fericire și-a adus pantofii cu toc), însoțită mereu de piuiturile, pîrțurile electronice și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fi admis să revenim acolo! Autoritățile comunale și organizațiile din sat apreciau munca noastră și transmiteau spre centru vești foarte bune și aprecieri pe măsură. Toate ne mergeau din plin! Traiul cotidian era ieftin, aer curat și sănătos aveam de la codrul din marginea satului. Eram tineri, sănătoși, aveam un copil care se dezvolta armonios și promitea mult pentru propriul viitor! Era eleva mea, sprintenă la minte și la jocurile copilărești și, mai ales, citea, savura cărțile... precum eu cu ani în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
înțeles și de a fi lăsat să lucrez așa cum simțeam eu că trebuie! În fața satului aveam autoritatea neștirbită, autoritățile de la centru mă sprijină și astfel am câmp larg de acțiune. Dar umbra securității era tot mai mult simțită în jurul meu... Codrul mare din vecinătatea satului, cu aerul său proaspăt, adăpostește pe cei prigoniți, urmăriți și vânați ca dușmani de clasă. Mereu vin și pleacă inși în civil, care supravegheau atent nu numai pe cei din codru, dar și pe cei din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai mult simțită în jurul meu... Codrul mare din vecinătatea satului, cu aerul său proaspăt, adăpostește pe cei prigoniți, urmăriți și vânați ca dușmani de clasă. Mereu vin și pleacă inși în civil, care supravegheau atent nu numai pe cei din codru, dar și pe cei din preajmă. Un asemenea ins venea mereu și la școala noastră, îl primeam în casă și-l cinsteam cu un pahar de vin, fără să-mi dau seama că mă urmărea direct și încerca în tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am avut "mână bună", putând spune, conform unei zicale sud-americane: "Vivieron feliz y comieron perdrizes" "au trăit fericiți și au mâncat prepelițe"! Acceleratul 605 Noi cum ne-am cunoscut îți amintești? Așa cu-a fost odată ca-n povești un codru și un lac și-o lună uriașă argintie? N-a fost nimic din clasica scenografie! A fost o gară și un tren accelerat, a fost o seară și un cer înnourat și un compartiment de clasa doua, eu, june universitar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care trebuia atinsă nu putea fi exprimată decât prin delicatețea produsă de depărtare; acel ceva care plutea, aluneca, Îți scăpa, din nuanța albăstruie Întunecată a irisului, ce părea să păstreze Încă În el umbrele pe care le absorbise din fabuloșii codri seculari unde erau mai multe păsări decât tigri și mai multe roade decât spini, și unde, Într-o adâncime pestriță, se născuse mintea omenească; și, mai presus de toate, prima călătorie a unui nou-născut În următoarea dimensiune, raportul recent stabilit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai frumos din lume - o frunză verde (În fr. În orig.). . Plângea În hohote, așezat pe o stâncă (În fr. În orig.). . Se sorb din priviri... A murit În februarie sărmana Colinette... Soarele mai strălucea, eu am vrut să revăd codrii măreți (În fr. În orig.). . Zbătându-se (În fr. În orig.). . Ca un rug de frunze În tonuri care ard (În fr. În orig.). . Aerul pur se Înalță din câmpie (În fr. În orig.). . Un stol de turturele brăzdează cerul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ștefan" de Radu și Alexandru. Și eu, cu mult înainte, eram fascinat de personalitatea marelui Ștefan, din acea vară, când, student fiind, după practica la un spital rural de la poalele Ceahlăului (Hangu), cu rucsacul la spinare, am pornit să bat codrii, munții, plaiurile Moldovei; m-am închinat la sfintele mănăstiri; am descifrat pisaniile dăltuite în piatră; am îngenuncheat la căpătâiul lespezilor voievodale; am luat urma pașilor lui Ștefan Vodă ascultând din gura bătrânilor răzăși povești și legende despre "Năzdrăvanul Moldovei" (și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigă disperat Șendrea. Și Moldova cui o lași?!?!... strigă într-un glas oștenii. Cui?!?! Ștefan, sfârșit, rătăcit, își șterge fruntea de sângele ce-l orbește. Să... să buciume, îngână el răgușit, cu fălcile încleștate... Să buciume... Să buciume retragerea la codru!! strigă oștenii porunca Măriei sale... Să buciume!!! Ștefan, rătăcit, orbit, cu ochii în gol... Și pe obrajii mânjiți se preling dâre de sânge îndoit cu apă... "Plânge Măria sa?" "Aiaia Allah!!!Allaaah!!!"... Buciumă... B SIHASTRUL DANIIL ȘI SPOVADA 30 iulie 1476 Fulgeră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fugiții, ca șobolanii când amușinează că se scufundă corabia?! Frumos i-ar sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere... cum îi lăs de mă duc?... Că totu-i scrum și cenușă... O ave grijă Domnul? se întreabă și își cufundă obrajii în palme. Ține-ți firea, Gheorghiță-taică... Nu dăm ortu' popii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere... cum îi lăs de mă duc?... Că totu-i scrum și cenușă... O ave grijă Domnul? se întreabă și își cufundă obrajii în palme. Ține-ți firea, Gheorghiță-taică... Nu dăm ortu' popii cu una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Gheorghiță-taică... Nu dăm ortu' popii cu una cu două, suntem neam tare al dracului, ducem la tăvăleală. Gheorghiță cu gândurile duse, murmură: Să vezi cum o fost... O vin't poruncă de la Vodă, ca tătă suflarea să se băjenească la codru... Și la noi o vin't porunca aiasta... Da' mai 'nainte, tăt rumânu, singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al cancelariei domnești, școlit prin Lehia, la care inteligența ține locul spadei nu chiar atât de ascuțită ca peana de gâscă. Ne-au fost și norocul, și soarta prielnice, recunoaște Ștefan. Și-apoi, eram acasă, aveam cu noi tovarăși și codrul, și Dunărea, și Carpații, și Cerul, și pe Iisus Mântuitorul ce ne-a ascultat ruga... Da! Da! A fost o minune dumnezeiască! se repede Preafericitul Mitropolit Teoctist, un bătrân alb, blajin ca un bunic. Și rugăciunile noastre, se împăunează el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și a strigat: "Am învins!" povestește Sora sora Domnului și soața boierului Isaia, o femeie plinuță, cam ofilită de multele nașteri și de grijile pentru copii, pentru soț, pentru frate. Doamne! Ce bucurie! Ce chiote! Oamenii au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista-i nărav binecuvântat la Nunta din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vor veni pentru Moldova. Tăcere. Tăutu rupe tăcerea: Ce răspuns să dăm Măritului Padișah? Răspunsul nostru este scurt: "Nu!". Mahomed trebuie să înțeleagă că nu poate îngenunchea un popor ce nu se lasă și nu se lasă, până la moarte. Avem codri, avem munți... și dinți avem! L-ar durea prea tare capul. Să-și vadă de drum! Lumea-i lungă și lată. Umble sănătos și să ne lase în plata Domnului! Știu, "Capul plecat sabia nu-l taie", spune el cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]