7,769 matches
-
punțile de somn,/ Îmi rămâne numai visul/ și abisul, și abisul 673. Somnul e mediul potrivit sustragerii de sub orizontul solar și intrării în metafizic. Pentru că dacă urmărim înlănțuirea dialectică a evenimentelor și succesiunea fazelor conștienței, în jocul mnemic al conștiinței cosmice interferată în subconștientul uman, observăm că nu imaginația delirantă crează operele vizionarilor 674 ci receptarea prin arc reflex a informației spiritului cosmic în care memoria tuturor străbunilor și a experiențelor personale realizează coca din care se plămădește apoi arta. Somnul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în metafizic. Pentru că dacă urmărim înlănțuirea dialectică a evenimentelor și succesiunea fazelor conștienței, în jocul mnemic al conștiinței cosmice interferată în subconștientul uman, observăm că nu imaginația delirantă crează operele vizionarilor 674 ci receptarea prin arc reflex a informației spiritului cosmic în care memoria tuturor străbunilor și a experiențelor personale realizează coca din care se plămădește apoi arta. Somnul este asemeni unui pod care unește ziua de azi cu ziua de mâine. Pe dedesubt, ca un vis, trec apele 675. După cum
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
somn cu valori și semne ce folosec abstractizarea în procesul de identificare și participare a subconștientului celui adormit ea devine virtuală. Deci scufundarea în somn deschide un univers fără margini, cu tranziții și identități în a cărui elaborare participă arealul cosmic alături frecvent de opoziția individuală în fața destinului astral. Plăcut e somnul în care/ uiți de tine ca de-un cuvânt./ Somnul e umbra pe care/ viitorul nostru mormânt/ peste noi o aruncă, în spațiul mut./ Plăcut e somnul, plăcut 676
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ești Tu visătorul, visu-s eu./ Dar de vrei să veghezi, sunt voia-ți iară./ Mă fac puternic pentru slava toată/ și mă rotesc o liniște stelară -/ peste cetatea timpului ciudată 692. Este un poem care aduce excelenta apropiere între Spiritul cosmic și omul supus acestuia în stare de veghe sau somn. Au fost scriitori care au recurs la harul creativ și la poetica particulară a somnului. Uneori punerea în scenă a unor peisaje fascinante, de o splendoare fără seamăn, pline de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fiecare ființă trăiește în interiorul unui model cultural și interpretează experiențele sale prin prisma cunoașterii, tot astfel și formarea mentală a imaginii unui simbol oniric în devenire sens hermeneutic include un concept pur uman în relație cu ceilalți și cu Spiritul cosmic 693. Și atunci, iată, portul se retrage într-un spațiu care i-ar putea aduce misterul somnului: Eu, neștiind când or să vină zorii, Deschid toate ușile, prevăzătoare! Ei vor avea ori pene, ca o pasăre, Ori valuri, ca un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Și dintr-un turn înalt, trufaș,/ Veghează moartea peste-oraș697. Viziunile din stările hipnagogice în care ochiul și mintea, primul arc reflex de conexiune cu realitatea și cel noetic se întrepătrund prin prelucrarea într-o procesiune somn-veghe a metamorfozelor de referință cosmică, perfect definit de poet cu ochiul pururi redeschis/ pe când vin spectre din abis698. La Henrich Heine visul exprimă sentimentele, bucuriile și durerile poetului, dar și pe ale semenilor săi. Vălul care acoperă viața fizică se ridică în somn și dezvăluie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ruptă de realitate? Dacă suntem de acord că memoria neuronilor noștri activați în arcurile reflexe ce ne leagă cu elementele naturii, reflectând, refractând, analiză și sinteză, totul este o realitate existentă, în noi, în matricea divină, în timpuri și spații cosmice. Novalis face referire la relația dintre vis, poesie și basm, dar accentuează ceea ce și eu insist să afirm: că somnul are gradul său de acces la libera gândire. Acum știu, când va fi ultima dimineață când lumina nu se va
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dumnezeu și oameni, ființa umană trebuie să se integreze în concret. Conștiința noastră este una în esență și numai în manifestarea ei ea poate fi interpretată ca fiind multiplă. În realitate, fiecare ființă umană primește în mod continuu influxul Conștiinței cosmice care se distribuie ca o ploaie dând naștere la ceea ce noi considerăm că sunt fazele diferite ale conștiinței umane. Prin analogie, curentul electric care alimentează becurile dintr-o casă este unic, chiar dacă intensitatea și culoarea acestor becuri nu sunt identice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lor nu pot transmite oricui valorile spirituale ale universului pe care le dețin, adeseori prin receptarea lor în somn. Poemele induc intelectului, persoanelor puternic interiorizate un delir în sine, o magie a minții care are un efect psihosomatic deviant. Misticile cosmice, magiile orientale, muzica și poesia sunt înălțătoare capcane genial dispuse în labirintul arhitecturilor oculte ce conduc profanii pe căile unei vibrații multimilenare. Percepția lumii materiale se bazează pe recepția vibrațiilor, transmiterea acestora către centrii cerebrali și pe interpretarea lor în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Nu putem inventa sentimentele. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge 716. Cele cinci simțuri primordiale, auz, gust, miros, pipăit și văz se combină într-o egală măsură cu percepția cosmică determinând sinaptic o reverberație unică în literatura noastră E frig astă seară, afară,/ cele două jumătăți ale creierului/ mi le-am înghesuit în ochi/ ... De aceea, te rog eu pe tine,/ nici măcar nu mă atinge/ cu o privire/ Pielea mea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să zicem a cosmosului, și altfel în câte o altă parte 719. Timpul și spațiul își găsesc locul doar pentru a întări demonstrația relației universale a omului prin simțurile sale, mai ales prin cel tactil. Apropierea de iubită, de fenomenul cosmic prin care Eminescu înțelege pătrunderea dermică a omului în eternitate, are un sens spațial și temporal totodată Cum oare din noianul de neguri să te rump,/ Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,/ Și fața mea în lacrimi pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pătrunde prin toți porii să impregneze celulele capabile de rezonanță cu undele neantice. O nouă semnificație pare a se naște din înțelegerea simțului tactil, la rândul său cuprins și transmițând atâtea înțelesuri. La Eminescu, de exemplu, cunoașterea senzorială capătă dimensiunile cosmice asemănătoare degetului demiurgului sub penelul lui Michelangelo. Însă atingerea își găsește cea mai frumoasă exprimare în opera nichitastănesciană. Începând cu iubirea care mi te-ncolăcește ca un fum, ca o viță-de-vie/ în jurul pieptului/ în jurul tâmplelor,/ mereu fragede, mereu unduitoare..., cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de mare complex de persecuție. Este foarte evident că toate formele de halucinații pe care le-am considerat nu au nici o legătură cu impresiile psihice pe care un mistic le poate experimenta în cursul unei meditații sau a unui contact cosmic, și aceasta fiindcă astfel de impresii sunt datorate, nu unei dezordini mentale sau consumului de droguri, ci unor fenomene extrasenzoriale percepute direct de către sufletul însuși. Pe de altă parte, ele nu pot fi experimentate decât de persoane complet echilibrate și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Astfel de miracole se explică prin faptul că aceste personaje extrem de inteligente erau dotate cu o imaginație ieșită din comun. La aceasta s-a adăugat faptul că sensibilitatea lor interioară îi punea adesea în contact cu planurile superioare ale Conștienței cosmice, ceea ce le permitea obținerea inspirației de la această conștiență. În zilele noastre, se găsesc totdeauna persoane care, în domenii foarte variate, fac proba unei uimitoare imaginații. Dacă am considera doar cinematografia, filmele de ficțiune sunt un exemplu perfect. În unele dintre
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pământul e strigătul creaturilor lui Dumnezeu care se întorc și se integrează mereu în El, e o vibrație care răsună în adâncul tuturor lucrurilor create, unde de sunet, unde de lumină, energie informațională. Lumina și sunetul ascund Numele Lui, refracție cosmică, arc infinit al unui reflex noetic, undă ce pare a ieși perpetuu din Dumnezeu și revine ca un strigăt de fericire, răspândind în clopot planul arhitectural al mării existențiale 747. Încă de la Cântarea Cântărilor, tema iubirii reluată și repetată crează
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și trunchiurile copacilor poartă suflete sub coajă. Albastrul și stelele deschid spațiile primordiale ale aurului solar și al părului mirilor ce îndeplinesc ritualul suprem al nunții. Întâlnirea iubiților realizează astfel sublima împlinire, nunta, hierogamia, taina supremă a dragostei, cu valențe cosmice, interpretate ca atare de hermeneutica liricii universale. Nunta reprezintă de la poemul lui Solomon o poartă între Jakin și Boaz, simbol suprem, sărbătoare a spiritului într-o alchimică uniune între suflet și trup. Opuși prin structură iubiții crează împreună, omenesc și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
formelor tradiționale le implică și în viața omului. Poetul e un om, cunoscător al parolei de a intra în ținutul cunoașterii, în labirintul fără sfârșit al înțelegerii propriului eu; de aceea arcul reflex al atmei revelat de poet are funcția cosmică a profeției. Cel ce se cunoaște pe sine însuși Îl cunoaște pe Domnul său. De câte ori un poem n-a străbătut sufletele noastre amplificând sau doar reprezentându-ne trăirile? De fapt poetul nici n-ar trebui să-și ia în mână
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
reciproc apele, telurică și celestă, umană și divină, sunt tot o reprezentare geometrică, dar nu în sens pitagoreic ci pascalian, în care porii pot fi oricând confundați și-și pot prelua locul unul celuilalt. Și fântâna răsucită în marile ritmuri cosmice ale spațiului sferic poate fi un uroboros. Focul intelectual e inteligența desprinsă de trup, dar nu de vehiculul, carul înțelepciunii din labirint, care ne conduce în umilința sufletului spre porul fântânii. El luminează fără să ardă în athanorul simbolurilor, purificând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lor nu pot transmite oricui valorile spirituale ale universului pe care le dețin, adeseori prin receptarea lor în somn. Poemele induc intelectului, persoanelor puternic interiorizate un delir în sine, o magie a minții care are un efect psihosomatic deviant. Misticile cosmice, magiile orientale, muzica și poesia sunt înălțătoare capcane genial dispuse în labirintul arhitecturilor oculte ce conduc profanii pe căile unei vibrații multimilenare 764. I love my Jesus quite alone. The Bride, the Bridegroom of my spirit; No others shall my
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
misterul dincolo de urme,/ acolo unde aerul n-a respirat nicicând/atingere de om// și-mi deschizi în dunele pustiului/ nestatornice semne/limpezimi migratoare/ blestemată lumină, sărutul neantic/din brațele tale;//neantul ne-mpiedică să zărim/ clopotul lumii,/nori din praful cosmic însămânțează/în trupurile noastre galaxii adânci,/prin cratere strecoară nume și chip,/universala stare/din care să coboare o altă zămislire/de oameni neînvinși 771. Între esența divină și creație întâlnim continuitatea esențială și discontinuitatea substanțială. Un act reflex e
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nostru. Acolo unde ajungem doar prin rugăciune, prin adorație profundă și tăcută, întâlnim pe Dumnezeu, un Dumnezeu al reflexelor, vastul reflex al Luminii. E incompatibil cu capacitatea gândirii de a închipui și al limbii de a reda acest ou primordial, cosmică matrice a genezei, lumina reflectată. Umbrele înseși sunt reflexe ale luminii purtate de îngeri, de ființe transcendente, de noi. Și lumina ne arată calea, căci ce poate fi mai sublim decât să percepem drumul și nu țelul. Podul curcubeu e
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spațiul dintre cele două mâini ce tind să se atingă și care e străbătut de atâtea dorinți și neuitare încât orice clipă de gândire trece luntre pe valuri de transmițători, nu întotdeauna (spun savanții lumii noastre) în aceeași direcție. Pori cosmici se deschid și lumina necunoscută pătrunde de la o stea la alta797 în dans de excitație sau inhibiție. Ele transmit informația, simțurile universului cerebral care sunt capabile să ne extazieze în infinit. Paracelsus spune că oamenii care și-au simțit această
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
regnurilor. În etapa următoare, după chipul și asemănarea Lui, s-a conceput omul trecând pe spirele universului, treaptă cu treaptă întru cunoaștere și adorație, din clopot în clopot, umilul vierme străduindu-se să devină mai aproape de nemurire 801 o ființă cosmică, un diamant al naturii 802. Așa cum am subliniat într-o prelegere anterioară, ansamblul universului este impregnat de Conștiența cosmică. Aerul pe care îl respirăm nu este diferit de cel pe care îl respiră animalele. Rugăciunea creștină, exprimată pe inspir și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
treaptă întru cunoaștere și adorație, din clopot în clopot, umilul vierme străduindu-se să devină mai aproape de nemurire 801 o ființă cosmică, un diamant al naturii 802. Așa cum am subliniat într-o prelegere anterioară, ansamblul universului este impregnat de Conștiența cosmică. Aerul pe care îl respirăm nu este diferit de cel pe care îl respiră animalele. Rugăciunea creștină, exprimată pe inspir și expir asemenea celei rosicruciene respectă întocmai tradiția antediluviană. Inspirul și expirul ajung într-un echilibru, inima și creierul ritmând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
într-o manieră continuă în toate regnurile vii ale naturii. În consecință, nu este nici șocant, nici absurd a admite că și conștiința umană, așa cum se manifestă în prezent în fiecare dintre noi, este rezultatul evoluției progresive pe care Conștiința cosmică a urmat-o animând forme de viață din ce în ce mai complexe și din ce în ce mai apte pentru a manifesta atributele sale, această evoluție progresivă putând de altfel să opereze pe un ansamblu de planete diferite. Toate ființele sunt vehicule ale unei singure și unice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]