6,333 matches
-
Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care, peste trei zile, avea s-o facă pe Rodica să exclame că ar muri împăcată acolo, fără să știe de ce, poate de prea mult albastru. Dar ceainăria cu cupole azurii ne atrăgea mai puțin. Mesele cuminți, cu scaune ca toate scaunele din lume, avea un iz de cafenea europeană; or, în Orient, ceaiul nu se bea în cafenele europene. În spatele ei, se aflau pavilioanele de lemn: adevăratele pavilioane ale unei adevărate ceaihanale, cu covoare roșii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ciracii lui Avicenna. Trei dintre urmașii acestora ne urmăresc îndelung, cu privirea lor oblică și pătrunzătoare, voalată veșnic de o falsă indiferență. Un zîmbet le mijește în bărbile sure, în timp ce gestul larg al brațelor ne invită să intrăm în pavilion. Cuminți, ne lăsăm sandalele în prag și pășim desculți pe covorul moale și primitor. Ca să mă pot așeza pe jos, așa cum se cuvine, scot fulgarinul din geantă și îmi acopăr genunchii, urmărită cu satisfacție de privirea bătrînilor mulțumiți că poziția tradițională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
afle vreodată în ce aranjament e implicată fața ei. Povestea adesea cum în timpul războiului stătea ascunsă în podul grajdului pentru că să nu o violeze rușii sau nemții. Când era vorba de fetele ei, putea demonstra oricând că acestea sunt fete cuminți. Avea o părere extraordinară despre perfecțiunea sufletului omenesc, de aceea mă îngrozesc când mă gândesc cum ar fi reacționat dacă ar fi știut de „capcană”în care căzusem. În ce mă privea , așa cum un soldat nu discută ordinele primite, ierarhia
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
stânjenita față de părinții Irinei care, i se părea ei, îi acordaseră o prea mare importantă. Se minunau întruna de frumusețea ei, de perfecțiunea trupului ei, de preocupările pe care le avea și mai ales de faptul că era o fată cuminte, cum rar mai găsești în zilele noastre. Lăură le spuse că ea a crescut mai mult la țară, dar că nu are niciun fel de complexe. Are și ea un pian și mai mare decât al lor acasă, dar niciodată
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o făceau să înnebunească de plăcere. În cele din urmă ea deschise ochii și-i zise : -Ești fantastic! Privirea ei adâncă îl făcea să-și piardă mințile. -Ai o piele atât de catifelata!... -Te rog, astâmpără-te, zise Lăură. -Sunt cuminte, răspunse el. -Eu nu, replică ea. Nu vreau să te las. Doar să pun un pic mâna. -Lăură, o cauți cu lamânarea, glumi el pe seama neastâmpărului ei. -De ce? -Iar o s-o pățești! Se mai uita o clipă în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
gol... Urma să redevină din nou actrița din liceu, să joace iarăși teatru în viața reală, dincolo de scenă și de ecran. Păcălita de inteligență lui, uitase ușor cât este de atrăgătoare. El era cel care cucerise o fată frumoasă și cuminte, iar ea la rândul ei cucerise o mare personalitate. S-au întâlnit la prânz, la dejun. Lăură n-a comentat nimic, iar el n-a provocat-o cu absolut nimic. Îi citi câteva pagini din noul lui român, în care
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
niciodată cu pământul și animalele, cu ustensilele agricole la gospodăria agricolă colectivă. Și se pare că i-a priit, așa transpare și din spusele Gloriei Lăcătușu din ,,Zăpezile calde”, acolo unde e vorba de Ghiță Tăcu din Burdusaci. Deși aparent cuminte, Alexandru Gh. Tăcu era un colțos, care se manifestă diferit poate pentru a-și proba moștenirea genetică, cum spune profesorul Ion Maftei, mulți ani conducător de emisiuni la Radio Iași. Sau, poate, lucra instinctul... Așa se și explică de ce, În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
le spună minciuni că flacăra nu are magie Că de fapt ochii mei Au fost cumpărați de la vânzătoarea de chibrituri infernale. Port sub braț caietul de caligrafie al privighetorii. Îmi vine să strâng de gât promisiunea Că voi fi băiat cuminte. Hai Ku Pe creștetul lumii de fugă răsună Gleznă de marmora a nopții cu luna. Mai Înainte, nu pentru că s-ar fi Îndoit de talentul fiului său, Alexandru Gh. Tăcu expediase În manuscris volumul care avea să devină ,,Călătorul profund
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
i-a plăcut, ,,nu În calitate de critic, ci doar de cititor care deschide bine ochii”, lui C.D. Zeletin, Încheie volumul apărut, poezie redata În Întregime În „Timpul” și care făgăduia: „Îmi vine să strâng de gât promisiunea Că voi fi băiat cuminte”. N-a fost băiat cuminte. A plecat de acasă. Din albumul: ,,Iași - chipuri În bronz, marmora și piatră”, realizat de Olga Rusu, Constantin-Liviu Rusu, Viorela Lăcătușu, Codin Lăcătușu, Vasiliana-’98, Iași, 2003, la poziția 288, Încă o Întâlnire cu Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
critic, ci doar de cititor care deschide bine ochii”, lui C.D. Zeletin, Încheie volumul apărut, poezie redata În Întregime În „Timpul” și care făgăduia: „Îmi vine să strâng de gât promisiunea Că voi fi băiat cuminte”. N-a fost băiat cuminte. A plecat de acasă. Din albumul: ,,Iași - chipuri În bronz, marmora și piatră”, realizat de Olga Rusu, Constantin-Liviu Rusu, Viorela Lăcătușu, Codin Lăcătușu, Vasiliana-’98, Iași, 2003, la poziția 288, Încă o Întâlnire cu Alexandru Malin Tăcu, versuri ale sale
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
visului evadat Număr cătușele la mâinile șarpelui strălucitor În gură apelor Înjur Numai pe oamenii cu echilibrul perfect Nebunii și-au făcut o casă de trandafiri Albaștri numai pentru hard-rock Adresa mea exactă o veți găsi În cuvintele acestui băiat cuminte. Ciorapii mov ai cuvântului Albastrul din florile părului tău, Dorul vântului de cireșe coapte Teamă palmelor de a mângâia trupul iernii, Fugă de câinii rebeli ai păcatului Ochii Înlăcrimați ai pământului fără dragoste; Pasărea răstignita În coaja copacului indiferent Ultimul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o specializare master În literatura engleză). În cel mai autentic stil labișian, fratele ei - Alexandru Malin Tăcu - Îi dedică textul Cattleya: ,,Aceasta Înseamnă pseudonimul Alinei/ La concursul de poezii ,,Autori: copiii”;/ Șoaptă de vis, cântec de orhidee/ Chip de față cuminte venită din ținuturi alese/ Cattleya, zâmbetul poetului frumos/ La aniversarea malinilor albi/ Nume absent/ Din cugetările/ Sârmanului Dionis”. În ,,Cronică”, la ,,Starea literelor”, Ioan Holban vine În iunie 1993, cu un comentariu cerebral Intitulat simplu și direct: ,,Familia Tăcu”: ,,Sunt
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
noaptea din luna/ În genunchi trage noaptea din luna/ În genunchi trage noaptea din luna/ trage...trage...trage noaptea din luna/ din luna...luna...luna”... Întârziat peste noaptea din Copou, cad stele, puzderii. Mă strecor lângă sufletul tău În Îmbrățișarea cuminte a ultimului ceas. Mereu lângă mine, mereu În mine... Maline....uite, au Înflorit ghioceii! Știi, te-am visat noaptea trecută. Se făcea că alergai spre mine cu brațele pline de flori. Era atâta soare și atâta primăvară În privirea ta
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
orizontul de entuziasm și dorința de afirmare În stil personal, am descins În ziua de 14 septembrie '68, Împreună cu soția, În localitatea Deleni,ceva mai Încolo de Hârlău. Frumos sat de răzeși, cu aspect economic atrăgător, cu oameni ospitalieri și cuminți, de mai mare dragul să te afli În compania lor. Delenenii se recomandă ca fiind buni gospodari și ingenioși Împletitori ai cântecului cu muncile agricole, ageri dansatori și duioși Îndrăgostiți de fete, cât și de nevestele lor. M-am convins
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pământului virtual așezările inamice. Ba chiar bucuria mea era creștinarea. Cu o legiune de preoți care mă costaseră ceva aur, converteam pur și simplu adversarii, până depășeam cuantumul de populație îngăduit de Microsoft. Problema a fost însă alta. Pe cât de cuminte, de gospodar și de diplomat eram în varianta mea pixelată, pe atât de nesăbuit mă dovedeam cu timpul meu omenesc. Ore după ore pierdute cu migăloasele ostilități, sâmbete și duminici consumate de o ambiție fără margini. Cred și azi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
se vede în tabelul 5-1, unde o largă serie de v-Onc de la diferite animale sunt prezente pe un loc fix, în unii dintre cromozomii de la om). Așadar, răspunsul la prima întrebare este: oncogenele agresive ale retrovirusurilor (v-Onc) provin din protooncogenele „cuminți și utile“, pe care respectivele virusuri le-au furat din genomul celulelor pe care le-au parazitat anterior (eventual în filogeneza speciei gazdă). A doua întrebare: cât de vechi sunt protooncogenele și ce se înțelege prin caracterul lor de conservabilitate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu aceea/ Care-ți spunea solia ce i s-a încredințat,/ Grozavă, dar fatală, nu pierde vremea aici (IV 7). La împlinirea vorbelor Casandrei, defăimătorii își schimbă atitudinea față de cea până de curând socotită nebună : Priam o numește fata mea cuminte, troienii se închină în fața ei, sacră profeteasă a zilelor cumplite, preotul vede în adepta vechilor zei singura scăpare a orașului : O singură ființă îi poate ajuta./ Aceea care zeii cei drepți și vechi cinstit-a,/ Casandră, vestitoarea cea neînfricoșată,/ Încearcă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și goale (p. 48), și îi interpelează aspru pe discipolii indiferenți la faptul că pe filosof nu l interesează lucrurile omenești : V-a amețit pe toți cu întrebările lui tâmpite despre ce-i rău, iar voi răspundeți ca niște școlari cuminți fără să pricepeți nimic (p. 49). De fapt, el vrea să știe dacă să dea curs poruncii tatălui de a-l urma în meseria de tăbăcar sau să încerce să stea alături de înțelepți în pofida originii sale umile : Murdă rindu-mi mâinile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
într-o epocă de maximă vigilență a cenzurii, a unei piese a cărei nedisimulată temă era raportul dintre democrație și dictatură. Nu dispunem de elemente care ne-ar permite să afirmăm că Horia Lovinescu, autor până atunci al unui teatru „cuminte”, sau chiar compromițător, și-ar fi propus de data aceasta să scrie o piesă ostilă regimului, fie și indirect, prin mijlocirea unui episod ales din istoria Romei. Cel mult, am putea face presupunerea că fidelitatea neobișnuit de mare față de textul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în legătură cu circumstanțele istorice, acționând unele asupra altora, modificându-și reciproc conținutul și făcând să evolueze la infinit nu numai cartea însăși, dar și situația și rolul ei în viața individuală sau socială a oamenilor.” Robert Escarpit 341. „Trăiască frumoasa și cumintea limbă românească!... Fie în veci păstrată cu sfințenie această scumpă carte de boierie a unui neam călit de focul atâtor încercări de pierzanie!” I. L. Caragiale 342. „Amintirile sunt asemenea cărților din biblioteca ta. Cauți câte una când nu mai ai
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează, Când cerul își tremură adâncul porților, Cărțile se aprind, ca un stâlp viu, de pază.” Mihu Dragomir 617. „Carte, Sora mea-nțeleaptă Și cuminte, Spune-mi cine Mă sorti frate cu tine Într-o noapte fără lună, Când... Pe-aceeași cale dreaptă, Ne trezirăm împreună, Mână-n mână, Ca-ntr-un raft de librărie Unde numai dracu’ știe Ce te-așteaptă?...” Ion Minulescu 618
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
secret! spuse Nel, schițând cu umărul un gest provocator. "Ah, săraca de Lillișu, se văicări tânăra fată, nu mă mai iubește nimeni, nimeni nu-mi mai spune secretele lui!" Ba da, ba da, te iubim, izbucni fetița în râs, fii cuminte, ești destul de mare ca să nu plângi de față cu musafirii! Și, mai ales, ca să-ți trag o sfântă de bătaie!" Începură să alerge în jurul camerei și sfârșiră căzând pe pat în hohote, cu Hector peste ele, venit în viteză să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în miez de iarnă, nu are nimic idilic, ci e mai mult și mai ales un spațiu infernal în care omul, în loc să se lepede de boli, se leapădă de speranță. Notațiile din jurnal sunt reci, au o anumită cruzime, frazele cuminți, private de podoabe, împrumută ceva din simplitatea aspră a iernii. Cel ce consemnează nu vrea să facă literatură, nu vrea să-și transforme experiența într-un document al suferinței, ci vrea mai mult să-și mențină un echilibru sufletesc și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în tainele cărților, mi-ați dezvoltat și luminat mintea, dar și sufletul. Nu știu de unde ați avut răbdare pentru ca în toți acești ani, la atâtea generații ați avut fel de fel de elevi și situații. Unii mai buni și mai cuminți, alții mai puțin. Vă mulțumesc, pentru că zilnic ne-ați stați în față. Poate uneori nu vă simțeați prea bine, dar veneați cu drag școală și elevii dumneavoastră așteptau să vă vadă cu zâmbetul pe buze ca întotdeauna. Oare ar putea
Dragă doamnă învăţătoare,. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1855]
-
și eram pîndit ca la momentul oportun să-mi ceară demisia, desigur, pentru incapacitate? Deci să fiu nimicit. De ce? Pentru că aveam numai 25 de ani. Cu aceste gînduri negre mergeam pe străzile Bucureștiului și mă întrebam dacă nu era mai cuminte să renunț la timp, să-mi trimit demisia și să aștept loviturile oamenilor cînd voi fi mai călit. Aceasta se întîmpla înainte de amiază. La ora 6 seara trebuia să mă prezint, ca prefect, la șeful guvernului. Ion I.C. Brătianu avea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]