7,752 matches
-
Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte lui Marius de felicitările Crăciunului. Un vers dintr-un colind al copilăriei se aude adus din depărtări cu clichet cristalin de clopoței: Lumina caldă de Ajun ce vine-n miez de noapte..." Rezemat de perete, privește către Caftoi, care începe să horcăie. Respirația șuierătoare se oprește brusc, se mai aude odată la fel de chinuit, apoi liniște. Sufletul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei, iar cînd i-au luat pămîntul n-a spus nimic. Vroiam să mai rostesc ceva, dar Îmi dădui seama că nu mai am ce, mestecam În minte ca-ntr-un gol... Ce mai fac ai dumitale? Întrebai ca În depărtări. - Bine, ce să facă? Și-mi povesti de fiecare În parte, iar la urmă, aducîndu-și aminte ca de cava uitat de mult, preciză: Aveți salutări de la toți, În special de la Ana care mi-a spus că vă așteaptă de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În șoaptă, erau solidari generației lor, uitate În praful vremii. Își aminteau de oamenii de altădată, de fetele de atunci pe care le-au curtat sau nu, plecate mai toate În pacea cimitirelor. ZÎmbeau, spre colinele vremii lor, spre o depărtare căreia nu-i găseau Întoarcere, de aceea poate, amintirile li se păreau neprețuit de dulci, revigorate sau numai Înșelate, ce le alimentau existența. Mă ridic o clipă. Fără să vreau, văd pe geam, de-a lungul gardului din față șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Închisă parțial de dunga lată a gardului de la capătul Grădinii și a platoului unde ne aflam, nu permitea deslușirea lucitoare a apei. Domnul Pavel găsi prilejul să evoce pentru Ana și fiică, dar În primul rînd pentru el, cu nostalgia depărtării În glas, restaurantul așa cum fusese Înainte de război, orchestra cu luminile și podiumul de dans cu lumea „bună”, cu veselia aceea pudică, toate și În anii războiului, dar Înăuntru sub draperiile camuflajului nici o lumină nu răzbătea În afară, oaspeți pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la care nici nu gîndise pînă atunci. Întoarse capul și-și chemă fiica spre a Împărtăși alături bolțile acelui ceas. Soții Pavel rămaseră singuri: statutul bătrînilor. Ana cea mică veni lîngă noi: - Ce-i? - Uite! Îi spuse Ana, arătînd În depărtarea de jos. Urmară clipe de liniște Între noi și, În răsfrîngerea unei fracțiuni, peste umerii fiicei, deodată, Ana mă privi În ochi, fix, - și atunci, În fracțiunea aceea de timp, se porni, dar numai pe durata ei, pentru noi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ales de ce? SÎnt Întrebările banale, de toată ziua ale omului de rînd, ale oricui: prima spaimă În fața filozofiei. Și totul se adînci În somnul acela, atît de mult că vocea Începu să i se audă șters, tot mai șters, o depărtare ca-ntr-o sonorizare defectă, pe marea cîmpie din sud. 6. Ana! Ana! Ana! e tot ce mai puteau șopti repetînd buzele mele, În timp ce de la fereastra compartimentului priveam Întinderea de zăpadă cu abia bănuita așezare omenească din fundal, unde venisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îndrăzni, dezorientați, ei mă privesc cu teamă, nebănuind că-i aștept cu disperare, eliberatori, nu mă Înțeleg, și e firesc să fie așa, pentru că nu pricep că e posibil așa ceva. „Ana!” repet În gînd; Între mine și ea Începe o depărtare - a Început de mult! - mai fantastică decît această cîmpie dintre noi, căci nu e o depărtare de spațiu - spațiul poate fi Învins foarte ușor și oricînd - ci una de timp. Singurul lucru comun, la care putem privi amîndoi În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înțeleg, și e firesc să fie așa, pentru că nu pricep că e posibil așa ceva. „Ana!” repet În gînd; Între mine și ea Începe o depărtare - a Început de mult! - mai fantastică decît această cîmpie dintre noi, căci nu e o depărtare de spațiu - spațiul poate fi Învins foarte ușor și oricînd - ci una de timp. Singurul lucru comun, la care putem privi amîndoi În același timp, e cerul care ne acoperă, același. După-amiaza cînd am ajuns acasă, soții Pavel erau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
costul crucii... Ce bine! simt mîna ta pe mormînt. Vreau să-ți spun... apropie-te! Mă așezai alături, ea mă Înlănțui după gît, mă sărută, Îi simții respirația caldă, dar deodată prezența i se șterse, un fel de ceață, o depărtare; n-o mai văzui. Era Întuneric, Încercai s-o strig, și, pe neașteptate, Îi reauzii vocea: era totuși lîngă mine. - Au trecut douăzeci și doi de ani, vorbi. Ne-am gîndit În acest timp, mereu, unul la altul. Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Mării Ligurice; birtul era pe plajă, Își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci În adevăr În birt gălăgia era În toi, se simțea lipsa patronului. Noi rămaserăm În turn, și, deodată, - de necrezut - contemplarăm veacurile civilizației pînă la mari depărtări, se vedea Regatul Parților, priveam spre Suza, Persepolis, Ecbatana, tu trezit ca din memorii insondabile Îmi arătai cu degetul, În zare, drumul lui Alexandru Macedon, expediții la care tu Însuți, spuneai, c-ai participat. Se refăceau timpuri, imperii, civilizații, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
noi. De noi doi care suntem acum nu numai la distanță de spațiu dar și de timp. Patru decenii de cînd ai plecat. Am rămas apropiați; a fost totuși o defecțiune, ceva nelalocul lui, care te-a Împins la asemenea depărtare de timp. O anomalie a sucit anii din drumul lor firesc. Așa gîndesc de multe ori cînd singurătatea țipă prea mult. Iarna zăpezile acoperă cîmpul, vara e o frumusețe, dar tu ești departe. Simt deseori nevoia comunicării cu tine; absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dantelării În fier de-o suplă, rară frumusețe. Priveam uimit. Doamna Pavel nu vedea nimic și În clipa aceea, Keti se ivi lîngă mine; purta o rochie albă, lungă, zîmbea, era strălucitoare - În fața noastră, un pod lung, foarte lung, pînă-n depărtări. - Ce e podul acesta?, Întrebai. - Timpul!, Îmi răspunse. Și mă trezii deodată, alături de ea, călător spre porțile asfințitului. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Început În Vinerea Mare a anului 1988 (8 aprilie) Încheiat azi 4 dec. 1991 PAGE FILENAME \p D:\Carti operare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cale împreună cu admirabila Mioara Panaite, păstrătoare a comorilor fonotecii Electrecord. Între cântece, dintre care o parte vă sunt cunoscute, câteva din compozițiile protagonistei, la care m-am referit, alături de creații ale compozitorilor noștri de frunte: Radu Șerban (“O pânză în depărtare”), Camelia Dăscălescu (“În luna florilor”, “Un tren într-o gară”), Laurențiu Profeta (“Hei, voi nopților!”), Marius Țeicu (“Dincolo de nori”), între alții, în care regăsim semnătura unor textieri reputați, cum ar fi Aurel Storin sau Flavia Buref. Marina Voica acordă
O învingătoare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83452_a_84777]
-
vreun hiat. Priveliști antologic expresive, muri și pavimente cărora melancolia timpului, milenar depus peste ele, nu le împuțina un soi de provocatoare pugnacitate, - lîngă atîtea dintre aceste relicte ar fi murmurat vorbele cunoscute ale lui Tacitus, Major e longinquo reverentia. Depărtarea în timp părea să le sporească rațiunile de impact și pentru că proximitatea relațiilor pe simeză compensa inteligent efectele de entropie morală și de înstrăinare. Găzduită la Accademia di Romania, grăitor pusă în spațiu prin diligențele iscusite ale directorului, Dan Pineta
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
Nu-mi imaginam, și nici alții nu-mi spuseseră, că lumea despre care învățam la școală că este cea mai bună dintre toate cele posibile, nu fusese dintotdeauna așa. Mă nedumerea însă faptul că uneori, la radio, venite parcă din depărtări enorme, auzeam voci care spuneau că totul e pe dos, că tot vacarmul de cuvinte care mă înconjura era o enormă minciună. Timbrul viu al acelui glas, care nu avea nimic în comun cu solemnitatea fadă a tot ceea ce auzeam
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
meu cu ele." ( M. Eminescu) - variată sau amestecată în care versurile rimează fără nicio regulă. "Și-ntr-un valvârtej de fum Taie-n lung pădurea toată A trecut... Dinspre câmpie Vuiet greu de fierărie Se destramă în tăcere Scade-n depărtare Piere..." ( G.Topârceanu) Ritmul reprezintă cadența sau armonia poetică obișnuită prin succesiunea silabelor accentuate și neaccentuate.O unitate de ritm alcătuită din 2-4 silabe accentuate și neaccentuate se numește picior metric. El sugerează, prin muzicalitate, o anumită stare sufletească. În
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
influxului nervos, este de ajuns o mișcare de comutator și centrul cortical, până atunci inert și stagnant, este inundat de energie. Fiecare fragment, fiecare fază a activității se reflectă în conștiință ca succes sau eșec, ca moment de apropiere sau depărtare de rezultat; fiecare din aceste estimări excită sau inhibă activitatea în curs, asigurând menținerea conștiinței la nivel superior de vigilență. Astfel, se creează un circuit continuu între cauze și efecte, un angrenaj între conștiință și activitate, proces care menține cortexul
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
soi de oameni pe cari Calist îi descrie așa de bine în rugăciunea lui - trăiește creierul omenirii o mică parte din viață deosebită, nesupus nici politicei, nici diplomației, nici războaielor și, în acele puține momente ale lui proprii, el măsură depărtarea stelelor și adâncul mărei, greutatea pamîntului și ușurința eterului, aude florile crescând, întrupează în marmură frumusețea liniilor și în pictură a colorilor, discompune lumina soarelui, află limba ce au vorbit-o asirienii, numără biblioteca lui Ptolomeu și desleagă un vechi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
606 024, în vreme ce astăzi ele ating enorma sumă de lei 6 832 325. Din cele ce preced, convingîndu-mă că d. Lupașcu nu este apt pentru funcțiunea ce ocupă, vă rog, cu profund respect, Prea Înălțate Doamne, să binevoiți a aproba depărtarea d-lui Lupașcu și înlocuirea sa, în postul de casier general al districtului Dolji, cu d. Constantinescu, actual cămăraș la salina Tîrgul-Ocna. Făr-a cerceta cauzele adevărate ale colosalelor restanțe într-un singur județ, ministrul crede că persoana casierului și un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
decât Cairoli de la Roma și să se pregătească a chema la minister bărbați de stat liberali-moderați ca don Francesco Silvela. Căci: Astfel lucrează adevărații bărbați de stat; acei cari se ridică mai presus de politica mică și cari, privind în depărtare, numai la binele și prosperitatea națiunei, nu se opresc la prejudecăți zadarnice, nici la invidii nedemne de un adevărat om de stat. {EminescuOpX 158} Când este vorba să lucrăm numai pentru binele țârei nu căutăm decât combinațiunea cea mai nemerită
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi fost lângă Dunăre la Nicopolis ad Danubium, numit Micul Nicopol, care era în mînile lui Mircea. Bătălia aceasta de o epică măreție a avut loc lângă Marele Nicopol, ale cărui ruine se văd azi în satul Nichiup, 4 ceasuri depărtare de Tîrnova, 12 ceasuri de la Dunăre, unde râul Rușița se varsă în Iantra. Am arătat mai sus că, cu toată victoria turcească de la Nicopolul Mare, Mircea se numește încă la 1399, adică trei ani în urmă, domn al întregului țărm
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
autoritatea partidului când d-sa va judeca procesele electorale. Atragem asemenea atenția d-lui prim-președinte al Curții de Casațiune, căci voim a ști într-adevăr dacă membrii unei Curți a cărei rațiune de a fi e tocmai imparțialitatea și depărtarea de orice partid, daca acei membri zicem pot lua parte în dragă voie la adunări de partide politice, ba să agiteze cu vorba și în faptă sub disciplină, supunere soldățească, sclavie sub autoritatea partidului în favorul cutărui sau cutărui. * Iată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mă supune la mandatul de aducere, nici să fi cercat să scap, precum la art. 101 pr[ocedura] pen[ală] se indică: În vedere că eu mă aflu afară din județul ofițerului care a dat acest mandat și la o depărtare de mai mult de două miriametre, cer a se aplica în contră-mi dispozițiile art. 102, adecă să fiu condus înaintea unui d. procuror al acestui județ unde mă aflu, spre a da un mandat de depunere și a se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
numaidecât au cerut "zapis"; au cerut paritatea ad literam în toate celea, nevoind să înțeleagă că noi, germanii, sîntem la urma urmelor un popor creștin și că evreii sânt minoritatea între noi; am trăit ca s-ajungem a vedea pretinzîndu-se depărtarea icoanelor creștine din școalele mixte, ba chiar introducerea sărbării sâmbetei. Cine vede toate împrejurările acestea - și cîie s-ar mai putea spune încă - înțelege zgomotoasa agitație a momentului, el vede în ea o reacție brutala și odioasă, însă naturală, a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
asta e posibil... Simulă oboseala (fiindcă mersesem foarte puțin), se opri și se așeză pe bordura unui mic havuz secat din mijlocul unui scuar cu un arbore foarte bătrân. Se însera. O lumină galbenă de noiembrie liniștit se zărea în depărtare, mărind parcă, lărgind bulevardul care ducea spre centru și înecînd acest centru în mister, ca și când acolo s~ar fi petrecut cine știe ce... îmi amintii de teritoriul meu cucerit în acea plimbare după excursia cu Petrică și mi se făcu dor să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]