5,901 matches
-
arbitrar de la centru, penuria endemică, aprovizionarea deficitară și absența indicatorilor de preț și piață paralizau practic orice inițiativă. „Reforma” Într-un astfel de sistem, după cum indicau de multă vreme economiștii maghiari și din alte țări comuniste, trebuia să Înceapă cu descentralizarea mecanismelor de decizie și de stabilire a prețurilor. Însă aceasta se lovise de obstacole insurmontabile. În afara republicilor baltice, nimeni din Uniunea Sovietică nu știa din experiență ce Înseamnă agricultura independentă sau economia de piață: cum să produci un bun, să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Trei ani mai târziu, În Întreaga Uniune Sovietică existau doar 300.000 de oameni de afaceri la o populație de 290 de milioane. În plus, orice potențial reformator al economiei era pus În fața unei dileme. Dacă reforma economică Începea cu descentralizarea procesului de decizie sau prin acordarea de autonomie afacerilor locale și renunțarea la directivele emise de la centru, cum puteau producătorii, directorii sau oamenii de afaceri să lucreze corespunzător În lipsa unei piețe de desfacere? Pe termen scurt aveau apară mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din fostul bloc comunist. În Vest se manifesta aceeași dorință de eliberare din strânsoarea centralizării sau de a scăpa de grija concetățenilor nevoiași din provinciile Îndepărtate. Din Spania până În Marea Britanie, unitățile teritoriale În vigoare din Europa Occidentală au suferit o descentralizare administrativă considerabilă, deși toate au păstrat În linii mari forma unui stat național convențional. În anumite locuri, această tendință centrifugă apăruse deja cu decenii În urmă, după cum am văzut În capitolul XVI. În Spania, unde vechea dorință de autonomie a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iluziile susținătorilor mai temerari ai lui Bossi, nu s-a pus vreodată serios problema ca Italia să se scindeze sau ca vreuna dintre provincii să devină independentă. Aproape același lucru s-a Întâmplat În Franța, unde Mitterrand a realizat o descentralizare administrativă limitată și a inițiat tentative incoerente de dispersare a instituțiilor și a resurselor În provincii. Dintre unitățile regionale nou-apărute În Franța, nici măcar Alsacia sau zona bascilor francezi nu au dat semne că vor să se desprindă de Paris, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
modestă, dar vizibilă, ei nu au reușit niciodată să-și câștige compatrioții de partea proiectului naționalist. Dintre puținii alegători galezi care au participat În martie 1979 la scrutinul pe tema transferului de putere către adunările regionale, majoritatea erau Împotrivă. Când descentralizarea a ajuns În sfârșit În țara Galilor 20 de ani mai târziu, aceasta s-a Întâmplat nu la cererea naționaliștilor locali, ci În cadrul reformei administrative Întreprinse de primul guvern laburist al lui Tony Blair - care a socotit, pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
complicitate la Holocaust 743-747; Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) 154; Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite 110; controlul statului asupra corporațiilor industriale 506-507; criticarea Planului Marshall 100; demonstrațiile de la Nanterre 377-378, 382; demonstrațiile studențești 377-381; depopularea satelor 503; descentralizarea regională 643; divizarea politică 503; efectul filosofiei germane 441; efectul luptelor coloniale 268; eforturile de modernizare politică internă 268; epurarea colaboraționiștilor 52; EuroDisney 718; „evenimentele” din mai 1967 377-381; evreii - vezi evrei; fermele În perioada postbelică 282-283; Frontul Național 677
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
229; afacerea Spiegel 384; afaceri interne 251; americanizarea 154; arme nucleare 253; Blocul Expulzaților și Dezmoșteniților 250; Bundesrat 246; Bundestag 246; cenzura filmelor 251-252; comerțul internațional 302; consumerismul 256; corporatism de facto 247; demonstrația de la Berlin Împotriva șahului Iranului 387; descentralizarea puterii 246-247; Deutsche Mark 143; ecologiști 453; efectul relațiilor cu Germania de Est 526; etnici germani 249-250; Facțiunea Armata Roșie (RAF) 432-433; filme nostalgice 254; grupuri religioase 246; Heimat 254; identificarea cu America 484; iluziile Partidului Social-Democrat (PSD) 560; inițiative
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care se mai adaugă, probabil, un număr egal de neînregistrați), numărul specialiștilor din țară ar trebui să fie de minim 450. În prezent el este cu mult sub jumătate. În paralel cu această acțiune, avem în vedere un proiect de descentralizare a asistenței medicale a pacienților diabetici, înființând Centre de Diabet în fiecare oraș cu o populație mai mare de 20 000 de locuitori. Se va realiza în fiecare județ, deci, o „rețea județeană” de diabet. În Centrele mai mici, asistența
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
cunoașterii științifice”, în Logica științei, Editura Politică, București, 1970, p. 112. footnote>. Conceptul de „resurse umane” nu este sinonim cu cel de „personal”, așa cum se prezintă uneori. Iată câteva exemple: Viziunea operațională plată aplicarea legislației sociale securitatea salariatului Viziunea tactică descentralizarea funcției emergența noțiunii de competență cunoștințe asupra resurselor umane Viziunea strategică contribuția funcției la elaborarea strategiei, noțiunea de partener de afacere funcția centrată pe persoană, noțiunea de angajabilitate „resursele umane - totalitatea salariaților unei organizații”<footnote Mathis, Robert L., Nica, Panaite
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
dezvoltarea participativă”: cum să participe populația, care este subiectul dezvoltării sociale, la proiectarea și evaluarea programelor de dezvoltare socială. În centrul reformei statului stau două tendințe de schimbare: trecerea de la administrarea prin aplicarea legislației la administrarea pe programe, cuplată cu descentralizarea. Autonomia administrației locale și activizarea sa în analiza propriilor probleme și dezvoltarea unor programe, inclusiv prin mobilizarea resurselor locale, au dus la un nou mod de administrare. Guvernul a început să adopte tot mai mult finanțarea pe programe. Programele de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
exemplu, Constantin Dobrogeanu-Gherea (1955-1920), Ș. Voinea (1893-1969), H. Sanielevici (1875-1951). Este vorba despre poziția dependentă a clasei burgheze față de deciziile și resursele controlate de birocrație, o burghezie care nu interesată de câștigarea autonomiei afacerilor sale pe piața liberă, nici de descentralizarea administrativă, ce i-ar diminua accesul la resursele controlate central. După unii analiști, modelul neoliberal etatist se perpetuează și după 1989 (Tănase, 1995, p. 3). Cele două reprezentări tipice de proiecte de dezvoltare socială au în comun finalitatea procesului modernizării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială, extinderea aplicării principiului subsidiarității și dezvoltarea durabilă. În prezent crearea unui nivel instituțional regional în UE servește nu numai scopului inițial de reducere a decalajelor de dezvoltare, ci și nevoii de reducere a complexității administrative la nivelul instituțiilor europene. Descentralizarea administrativă și delegarea anumitor responsabilități regiunilor este una dintre principalele preocupări ale reformei administrative a UE. Politica de dezvoltare regională a contribuit efectiv la constituirea unui nivel instituțional regional, în special în rândul țărilor care au beneficiat în mod substanțial
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în contextul globalizant al Uniunii Europene îngreunează și mai mult încercările de teoretizare în acest domeniu. Ca inspirație ideologică, dezvoltarea regională se înscrie în modelul „dezvoltării prin proiect”, al dezvoltării de jos în sus, bazată pe principiul participării și al descentralizării deciziilor și acțiunilor de dezvoltare. Fondurile sunt concepute ca o oportunitate pusă la dispoziția regiunilor, însă acțiunea propriu-zisă spre accesarea de fonduri prin proiecte rămâne la nivelul fiecărei regiuni în parte. Politica regonală în sine presupune numai repartizarea fondurilor într-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acest caz autoritățile locale existente îndeplinesc și funcții specifice regionale, fie prin extensia responsabilităților inițiale, fie prin cooperare într-un context mai larg. Germania, Danemarca, Finlanda și Irlanda; în unele țări sistemul se aplică parțial: Portugalia, Suedia și Olanda 3. Descentralizare regională Acest sistem presupune crearea sau substituirea unei noi autorități teritoriale la un nivel situat peste nivelul autorităților teritoriale existente, considerat ca fiind regiunea. Exemplul tipic pentru acest model este Franța; în estul Europei, Polonia și Cehia și, mai nou
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu reprezintă o unitate adecvată pentru aplicarea politicii regionale. Ideea creării regiunilor de dezvoltare este și în prezent obiect de controversă politică și științifică, susținătorii și criticii folosind argumente dintre cele mai diverse. Susținătorii regiunilor sunt, în principiu, adepți ai descentralizării administrative, considerând că „actuala împărțire a teritoriului în 42 de județe nu numai că nu răspunde criteriilor de eficiență necesare, ci în același timp, nu încurajează nici existența unui raport de nesubordonare între autoritațile centrale și cele locale (așa cum prevede
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
susținut ca județul să fie regiunea de dezvoltare administrativ-teritorială” (Mărginean, 2003, p. 8), iar regiunile să păstreze numai caracterul de „regiune statistică”, în scop comparativ cu alte țări. Dincolo de toate aceste controverse, adevăratele provocări pentru politica regională rămâne procesul de descentralizare și modalitățile în care acesta poate influența dezvoltarea locală. Dezbaterea asupra celui mai adecvat nivel de administrare a actorilor implicați și a atribuțiilor acestora rămâne încă deschisă. Astfel, regiunile de dezvoltare, așa cum sunt concepute țin de responsabilitatea autorităților române și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rămân principalii responsabili pentru dezvoltarea zonelor în dificultate. Acest principiu încearcă să preîntâmpine transformarea statelor care primesc fonduri în „țări-recipient”, dependente de ajutorul primit. Datorită creșterii în dimensiune și complexitate a Uniunii se vorbește despre „renaționalizarea” politicilor de dezvoltare regională. Descentralizarea și deconcentrarea se impun pe baza principiului subsidiarității, conform căruia decizia trebuie să fie luată la nivelul optim de identificare a problemelor și orientare a acțiunilor. În România parteneriatul rămâne o verigă lipsă a dezvoltării regionale. Cauzele sunt multiple și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
chiar la eficiența fondurilor, la impactul acestora asupra disparităților regionale, pentru că, de exemplu în Irlanda, deși PIB/locuitor a crescut spectaculos, diferențele intraregionale s-au accentuat. Impactul politicii regionale se manifestă și la un alt nivel, acela al tendinței de descentralizare administrativă a UE, de derogare a cât mai multor responsabilități la nivel statal și chiar regional. Politica regională comunitară manifestă un dinamism accentuat în ultimii ani, ceea ce atrage atenția asupra caracterului problematic al politicii regionale europene pe fondul extinderi fără
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
regională în România”, în C. Pârlog, D.L. Constantin (coord.), Dezvoltare regională și integrare europeană. Lucrările celui de-al II-lea Simpozion Național al Asociației Române de Științe Regionale, Editura Oscar Print, București. Ghinea, Anca; Moraru, Adrian, Considerente privind procesul de descentralizare în România. Reforma administrativ-teritorială, Institutul pentru Politici Publice, Open Society Fundation, HYPERLINK "http://www.ipp.ro/altemateriale/Considerente asupra procesului de descentralizare.pdf"http://www.ipp.ro/altemateriale/Considerente asupra procesului de descentralizare.pdf. Juynet, M.R.I., 1995, „Europa regională”, Polis, nr. 3, pp. 53-74 Lhomel, E. (coord.), 2003
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a confruntat cu o serie de transformări sociale și economice profunde, cu un impact puternic asupra modelului de dezvoltare socială a țării. Trecerea de la economia planificată la cea de piață, de la proprietatea de stat la cea privată, de la centralism la descentralizare și autonomie în sectorul economic și administrativ a determinat necesitatea redefinirii coordonatelor sistemului românesc de furnizare a bunăstării. De asemenea, schimbarea profilului social al riscului, precum și apariția unor probleme sociale noi au contribuit, o dată în plus, la nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
promovarea valorilor și normelor toleranței și incluziunii, în facilitarea accesului la informație, în dezvoltarea unor mecanisme de mediere a conflictelor, asigurarea accesului la educație pentru toți, restructurarea economică astfel încât toate grupurile sociale să aibă acces la controlul resurselor, ca și descentralizarea. Informația cât mai completă tinde să elimine conflictele, prin diminuarea incertitudinii cauzate de necunoașterea intențiilor celuilalt, și permite dezvoltarea unor relații între grupuri în scopul exploatării găurilor structurale. Promovarea toleranței conduce și ea la creșterea numărului legăturilor sociale, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cauzate de necunoașterea intențiilor celuilalt, și permite dezvoltarea unor relații între grupuri în scopul exploatării găurilor structurale. Promovarea toleranței conduce și ea la creșterea numărului legăturilor sociale, ca și a raportului dintre capitalul social de legătură și cel de separare. Descentralizarea are ca efect imediat mutarea centrului de putere mai aproape de individ, făcând ca obiectivele deciziei politice să fie mai palpabile și mai atractive din punctul de vedere al participării la crearea și gestionarea bunului public. Transparența actului decizional crește și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
crearea) accesului la servicii sociale. Elementul central în aceste tipuri de proiecte îl constituie atingerea unor asemenea ținte cu focalizare pe asistența membrilor săraci ai comunității și pe participarea lor. Un element secundar, în funcție de situație, este focalizarea pe procesul de descentralizare. FS vizează descentralizarea, însă, așa cum arată Faguet (2005, p. 10), „descentralizarea [la rândul ei] schimbă rolul fondurilor sociale în mod fundamental. Comunitățile rurale nu mai pot fi abordate nici pe departe ca unități administrative ale nimănui (terra nullis), abandonate de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
servicii sociale. Elementul central în aceste tipuri de proiecte îl constituie atingerea unor asemenea ținte cu focalizare pe asistența membrilor săraci ai comunității și pe participarea lor. Un element secundar, în funcție de situație, este focalizarea pe procesul de descentralizare. FS vizează descentralizarea, însă, așa cum arată Faguet (2005, p. 10), „descentralizarea [la rândul ei] schimbă rolul fondurilor sociale în mod fundamental. Comunitățile rurale nu mai pot fi abordate nici pe departe ca unități administrative ale nimănui (terra nullis), abandonate de alte instituții ale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
proiecte îl constituie atingerea unor asemenea ținte cu focalizare pe asistența membrilor săraci ai comunității și pe participarea lor. Un element secundar, în funcție de situație, este focalizarea pe procesul de descentralizare. FS vizează descentralizarea, însă, așa cum arată Faguet (2005, p. 10), „descentralizarea [la rândul ei] schimbă rolul fondurilor sociale în mod fundamental. Comunitățile rurale nu mai pot fi abordate nici pe departe ca unități administrative ale nimănui (terra nullis), abandonate de alte instituții ale statului, ci mai degrabă ca unități sociale unde
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]