7,054 matches
-
de istorie și de literatură românească; cântă laolaltă cântece naționale, în sala cea mare a Primăriei, și în drumul lor spre gară sunt întâmpinați de cohorta ostașilor moldoveni, care le ies înainte cu steagul național al întregului popor românesc. La despărțire, învățătoarele moldovence dau voluntarilor ardeleni buchete de flori legate cu minunate panglici tricolore și le urează din inimă: să le fie presărat cu flori drumul lor biruitor spre Transilvania. Altă dată, un alt batalion se înfrățește cu cei 500 de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
beretă În față și toată noaptea ne-a interogat și a băut. Ne Înțelegeam foarte greu. Dimineața, probabil sub influența alcoolului și-a adus aminte de origine și a Început să vorbească În limba română. Ne-am dat mâna la despărțire, dar nu l-am iertat pe trădătorul de neam. În această atmosferă generală am urmat cursul superior de liceu. Am Început să activez În societățile de elevi, prezentând referate ca “Ideea națională În revoluția lui Horea, Cloșca și Crișan”, “Axente
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
trecutul numai cu faptele care ne convin, care ne favorizează. Așadar: e adevărat că Marin Sorescu a pariat pe mine, e adevărat că am venit după el la conducerea revistei "Ramuri", dar din șiragul de întâmplări ai sărit peste momentul despărțirii de Marin Sorescu, care n-a fost, din păcate, o despărțire pașnică. Regret că s-a întâmplat, nu eu am declanșat mica nebunie provincială, regret că nu am avut înțelepciunea să evit conflictul. Repet ceea ce mereu am crezut am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e adevărat că Marin Sorescu a pariat pe mine, e adevărat că am venit după el la conducerea revistei "Ramuri", dar din șiragul de întâmplări ai sărit peste momentul despărțirii de Marin Sorescu, care n-a fost, din păcate, o despărțire pașnică. Regret că s-a întâmplat, nu eu am declanșat mica nebunie provincială, regret că nu am avut înțelepciunea să evit conflictul. Repet ceea ce mereu am crezut am avut de a face atunci cu una din primele operații de manipulare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poți rămâne în ograda ei, ești obligat să ieși în lume și să o faci de unul singur. Așa că, în măsura în care, scriind și publicând, fiind receptat ca individ, nu (doar) ca parte a unui "corp" generaționist, în scurt timp intervine nolens-volens despărțirea de generație. În ce mă privește, ea s-a petrecut nezgomotos, nedeclarativ, păstrând față de generație o amintire plăcută, ca aceea pe care bărbatul matur o are față de anii de armată, cu pornirea mai mult sau mai puțin pasională de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am sărutat stânca În semn de rămas bun, cu lacrimi și părere de rău că trebuie să plec și poate nu o voi mai vedea niciodată. Regretam plecarea mea de acolo, că nu o să le mai văd. Meditând la trista despărțire mi-a venit un gând tainic care, parcă Îmi spunea: deja ai luat tot ce-i bun și valoros În acest pelerinaj la Sfintele Locuri. Primisem de două ori Sfintele Taine: o dată la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
avionul cu destinația România. Una câte una, colegele mele de cameră plecau pe la mănăstiri. Ne-am luat rămas bun Îmbrățișându-ne și iubindu-ne cu dragostea duhovnicească ce s-a stabilit Între noi atunci. Cu părere de rău sosea clipa despărțirii. Eu nu le voi uita niciodată. Au fost ca niște Îngeri buni cu mine. Și milostive erau, și ce mult m-au respectat, am rămas uimită de credința și faptele lor. De multe ori În cameră, discutând cu ele, m-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe drum spre casă pentru a preveni pe ceilalți din familie. Dar ei, după ce au ajuns la Cartierul General, s-au întors și ne-am pomenit cu dânșii. Revedere fără multă bucurie, căci o știam vremelnică și cu o nouă despărțire în perspectivă. Într-una din zilele următoare Ionel sosi, crezând că pleacă definitiv și de astă dată; Pia și Costache erau ieșiți. Era în salonaș cu mine și mama. „Ionel, nu vom mai putea avea nici o știre de la voi?“ „Nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
unii față de alții. [Dar nici nu știam că era plecarea cea din urmă.]( Ediția I, 1937, p. 29.) De trei ori i-am văzut plecând fără a ști de se vor mai întoarce, de trei ori am trecut prin durerea despărțirii pe multă vreme, pe ani poate. În ziua de 17 noiembrie aflasem că trenul Marelui Cartier pornise de la Periș. Marele Cartier a plecat din Periș în ziua de vineri 17 noiembrie, la ora 6 seara; Niculescu-Dorobanțu, Corbescu, gl Angelescu (unchiul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îi făgăduise de la plecarea mea că va putea veni să ne vadă. N-a putut sta decât patru ore, trecute cu așa repezeală, încât mi-a părut rău că a mai venit (după ce a plecat, bineînțeles), ca să nu mai trăiesc despărțirea. Când însă l-am văzut pornind în trăsură la podul de la Cozieni și eu întorcându-mă cu soldatul armat după mine, m-a cuprins o astfel de revoltă și de necaz, pe lângă părerea de rău, încât m-au trecut lacrimile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
săvârșite. În această stare sufletească, preocupată continuu de situația din Moldova, visam continuu pe ai noștri... [De data aceasta văzusem [în vis] pe Pia Danielopolu revenită singură și găsind pe fiul ei Sandu crescut și schimbat după un an de despărțire; o întrebai: „Ce i-ai spus?“ - „Nu i-am spus nimic, am plâns, căci nu m-a cunoscut și mi-a zis: «Bună ziua, doamnă».“ Un an mai târziu, când Pia se întoarse într-adevăr la București și voi să-și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
1917) mamei. Pasărea, 10/23 noiembrie 1917 Mamă dragă, Azi este un an de când au intrat în București. Ce zile grozave am trăit cu toții atunci, și cei cari plecau, și cei cari rămâneau. Îți aduci aminte? Ce ruptură la fiecare despărțire! Cum se duceau unii după alții! Eram ca amorțiți și amețiți și trebuia să facem o sforțare ca să ne aducem aminte că nu putea fi catastrofa definitivă în care se prăbușea țara și ai noștri cu dânsa. Azi, după ce am
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
țării, rămâne ca rege.“ Trei zile nu s-a știut unde s-au retras. Lupeasca trebuia să pornească cu avionul, dar în ultimul moment s-a urcat în trenul special compus din 12 vagoane, în care erau bagajele fostului rege. Despărțirea de fiul său a fost foarte dureroasă. Se zice că a fost uitată o valiză conținând 120 milioane devize străine. Elisabeta, singura din familia regală cu care se înțelegea, ceruse cu puține zile înainte de la Banca Națională 200 milioane franci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
trupuri, nu și conștiințe. Visele ating cele mai înalte zboruri. * Dacă ești cu un picior în groapă, nu-l băga și pe celălalt. * Pentru visători, cerul e întotdeauna senin. * A gândi repede nu înseamnă a fi și profund. * Pentru îndrăgostiți, despărțirile sunt ca și sfârșitul lumii. * Ceasul rău nu arată ora exactă. * Nu toate sunetele sunt muzicale. * Vorbele mieroase sunt unse cu miere prefăcută. * Capetele pătrate gândesc în colțuri. * Nici un detergent nu curăță petele de pe conștiință. * Tăcerea e uneori salvatoare; cuvintele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
jucăria?” , „Cine este, cine sunt?” , a numeralelor cardinale ( „Te rog să-mi dai” , „A câtă jucărie lipsește?”) , a cuvintelor care denumesc acțiuni („Cine este și ce face?”). Sunt și jocuri care urmăresc aspecte ale structurii gramaticale: reprezentarea propoziției, discriminarea cuvintelor, despărțirea cuvintelor în silabe și precizarea sunetelor Jocul didactic contribuie atât la îmbogățirea vocabularului, activizarea și exersarea lui, cât și la însușirea unei exprimări clare, coerențe, corecte din punct de vedere gramatical, la cultivarea independenței în vorbire și stimularea creativității în
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Erau niște prelegeri de chimie, pe care, însă, nu le auzeau decât rândul întâi de bănci. Eram prea mulți, ceilalți ne bucuram doar de căldura sălii amfiteatrului. Nimeni nu ne întreba nimic; era boala cea mai grea a școlii această despărțire a lumii în două, de o parte a profesorului, unitate abstractă, vorbind în gol, de cealaltă parte tinerii necăjiți. Ne simțeam reduși la nimic, eram desființați, nici măcar o virgulă, un punct nu eram. Cred că această schizofrenie, pricinuită de tradiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
reflex al convingerilor sale radicale de stânga la care n-a renunțat niciodată, nici în timpul regimului Ceaușescu, pe care l-a urât și disprețuit, ce-i drept, dar nu pentru că era un regim comunist, ci pentru că a ejectat naționalismul roșu. Despărțirea pentru totdeauna de Paul Georgescu s-a petrecut într-o frumoasă zi din toamna anului 1989, când, la cimitirul Străulești 2, am venit să-l conducem pe ultimul drum câțiva scriitori dintre care mi-i amintesc pe Florin Mugur, Crohmălniceanu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
morții poetei, i-a spus lui George Sbârcea, mâhnit: „a fost un fir de polen care n-a ajuns în floarea de cais”. Vorbea în metafore, dar suferea. Pierduse o prietenă, deși tânără. Că era așa, ni se spune: „la despărțire, după vestea respectivă, mi s-a părut îmbătrânit pe neașteptate, barba care îi încadra fața albise parcă și mai tare, iar ochii i se tulburaseră, ca și cum un vânt rău le-ar fi stins luminile”... În anii aceștia, în 1933 chiar
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
portretul aureolat romantic la cel riguros realist sau fantezist, aventuros și așa mai departe. În anii din urmă, o asemenea întreprindere (cu ambiții de monumentalitate, firește) nu s-a făcut poate și din pricina atâtor discuții pătimașe, pro sau contra (nevoii ?!) despărțirii de Eminescu. Ceea ce, oricum am lua-o, e o aberație. Iată însă, că o prozatoare de forță, din generația tinerilor scriitori afirmați după înlăturarea totalitarismului socialist, Florina Ilis, adepta și practicanta consecventă a metodei de creație postmoderniste, ne oferă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Mănucă în studiile sale impun mai ales spiritul critic profund și obiectiv al unui temeinic și neobosit cercetător în domeniu, ce oferă, de fiecare dată, deschideri noi de interpretare și apreciere a fenomenului în sine al eminescologiei. RECEPTAREA CRITICĂ ȘI DESPĂRȚIREA DE EMINESCU? (Adrian Dinu Rachieru) În ciuda faptului că nu puțini sunt astăzi aceia care contestă eminescologia ca preocupare, ca să nu spun disciplină (desigur, e prea mult) distinctă în cadrul larg și cuprinzător al criticii și istoriei noastre literare, interesul pentru organizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se anunță fără sfârșit", or tocmai acest fapt "confirmă dominația (supremația) unui mit identitar", Eminescu fiind "un nume de brand", ce degajă un "mare impact" și o rezonanță simbolică", dincolo de o "cultură [...] confiscată de teletropism", ceea ce, evident, nu poate însemna despărțirea de Eminescu. În disputa receptării critice a operei eminesciene, o problemă majoră o reprezintă felul în care, pe de-o parte Eminescu a luat atitudine, ca publicist, în chestiunea răpirii Basarabiei și a Bucovinei, nu mai puțin în privința modernizării României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
adevărate alunecări spre o catastrofă (cuvântul nu este exagerat) culturală națională, în general. Eminescu după Eminescu este o carte cu valoare de îndrumar în susținerea actuală a dezbaterilor ce-l vizează, obsesiv, pe Eminescu. * * * Cele șase eseuri reunite în volumul Despărțirea de Eminescu? (Editura Societății Literar-artistice "Tibiscus", Uzdin, Serbia, 2012) datorat lui Adrian Dinu Rachieru, au în comun dezbaterea polemică prilejuită de diversele aspecte ale abordării critice, în actualitate, de către "frontul eminescologilor" ("armata exegeților"), a atitudinii, la drept vorbind, a cititorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
civic, n-a fost citită în sine, ci invocată pentru a sluji unor demonstrații (divergente chiar). Posteritatea ideilor politice indică mortificarea unor judecăți, inerția clișeelor și etichetelor, solicitând, așadar, întoarcerea la text și context". Adrian Dinu Rachieru nu agreează ideea despărțirii poetului de gazetar, considerând că opera acestuia trebuie evaluată în întregimea ei, rotundă și unitară ("nu îmbrățișăm ideea sciziunii, poetul și gazetarul locuind în aceeași ființă pasională, bolnavă de romantism"), pentru că, oricum am lua-o, Eminescu "invită la o pluralitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
relecturi" în care să se caracterizeze nu doar o operă literară ci și o epocă ("istorie și viață socială") prin "idei, imagini, comportamente și experiențe gânduri, speranțe, sentimente, vise, ale eroilor și ale cititorilor, la întâlnirea cu literatura și la despărțirea de poveste". Discuția privind această tipologie a catilinarilor demarează din tocmai observația că Mihai Eminescu a dorit, la început, să-și intituleze romanul Geniu pustiu, cu genericul Naturi catilinare, el dovedindu-se astfel a fi preocupat și documentându-se "asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în creativitate. Aici, la Nichita Stănescu se înregistrează ne încredințează Florin Oprescu "apogeul eminescianismului" în forma sa catalitică, pe care, de fapt, a urmărit-o cu aplicație de-a lungul întregului demers eseistic al studiului. Gradul influențelor și ruptura, însemnând "despărțirea de model" pe care îl evidențiază poezia lui Nichita Stănescu, relevă "o primă etapă importantă a reactualizării eminesciene în spațiul literar al anilor 60". Funcția catalitică eminesciană determină la Nichita Stănescu "nașterea conceptului de poezie metalingvistică, o poezie care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]