6,141 matches
-
Preaslăvitul?! Pohtește: "Slobozirea prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia, destul mi-au împuțit temnițele și mi-au mâncat păsatul! Altceva! Ce mai pohtește Prealuminatul?! "Să fie înturnați tinerii talieni din Caffa, fugarii pripășiți în Moldova!" De unde să-i iau?! I-am slobozit! Parcă nu știe!? Poate... poate câțiva oploșiți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moscovei, în decembrie 1941? * Regret că nu avem copii? Firește. Dar parcă nu atât de mult. Poate pentru că am înțeles că nu poți avea totul. Dumnezeu ne-a dat atâta fericire în căsnicie, încât și-o fi zis: e prea destul pentru ei. De copii e nevoie în căsniciile nefericite. Tot așa îmi explic de ce am rămas, de o bucată de vreme, fără prieteni. Eu, care și la Cluj, și la București, am avut întotdeauna prieteni, eu care - sunt convins de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru o clipă” să bem ceva) - îl ascultam cu respectuoasă atenție pe fostul nostru profesor explicându-ne, ca de obicei, foarte argumentat și meticulos ce ar însemna o eventuală intervenție chineză. Nu neapărat prin forța de șoc militară: ar fi destul - spunea el - ca vreo 20 milioane de chinezi să se lase prinși, făcuți prizonieri pentru ca întreaga mașinărie de război sovietică să fie dereglată”. Originalitatea, caracterul cam năstrușnic al ipotezei a constituit, probabil, coagulantul acestei amintiri. De aici, nu mi le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
reuși, ceea ce nu face mai puțin tragică vânătoarea. „El se apropiase pe furiș, dar cum se poticnise și rața îl observase, acum își continua fuga fără să se mai ascundă. Pasărea însă nu putea zbura: era obosită. Ar fi fost destul să se ridice în văzduh, și acolo, afară de țipetele furioase ale omului, n-ar mai fi amenințat-o nimic. Dar ca să se ridice spre cer, ar trebui să aibă forță în aripi. Rața era însă prea obosită. Tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de te-am putut părăsi... Iartă-ne, Țiți... Am plecat cu trenul și călătoria dura zece ore, n-ai fi putut-o suporta, iar vagonul de marfă închiriat pentru a ne transporta mobila și celelalte lucruri și unde loc era destul, te-am fi putut băga și pe tine, știam că face mult de tot pe drum, mai mult stă decât merge, în funcție de garniturile disponibile... care îl preluau și îl abandonau, rând pe rând... a și ajuns de altfel la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
parcă de aerul încălzit de razele neobișnuit de fierbinți, pentru acel anotimp, ale soarelui. Vă prinsesem în obiectiv și vă priveam cu lăcomie și deodată am început să sper că vă veți abate pe la Glina, la mine în cimitir. Era destul să-l rugați pe domnul Golumbeanu, nu v-ar fi refuzat. V-ați rușinat însă, v-ați jenat, ca de obicei, și n-ați spus nimic, încât atunci când ați ajuns în locul unde drumul se bifurcă, mașina a luat-o, agale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Eliade și mai târziu, în Revista Fundațiilor regale, un eseu de 16 pagini, cules apoi în Insula lui Euthanasius. În Oceanografie îi consacră doar o pagină și jumătate, ca introducere la altceva, dar ce spune despre el acolo a fost destul ca să mă stârnească. Interesul constant al lui Eliade pentru acest scriitor, total neluat în seamă în timpul vieții, e cu atât mai remarcabil, cu cât e vorba de un spirit față de care se afla la antipod : un „agnostic” ireductibil, ireligios și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
numai ea poate înțelege și dragostea altora, suferința sau bucuria lor. „Filantropul”, generosul, poate foarte bine fi egoist și orgolios, poate tot așa de bine să fie invidios și plin de resentimente. Dragostea nu are de ce să fie generoasă, e destul să fie dragoste. Ea e singura legătură a umanului cu divinul, alta nu există. Misticul sufit Ibn’ Arabi spunea că „Dumnezeu nu poate fi contemplat în afara unei ființe concrete și e văzut mai bine în ființa umană decât în oricare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Montaigne, Nietzsche, Voltaire (nu atât Voltaire, cât Candide), am înțeles lucruri care-mi erau înainte mai mult ori mai puțin îndepărtate sau chiar indiferente. Nu aici e locul să evoc etapele acestei reevaluări și întoarceri la izvorul divin al vieții. Destul că, într-un sfârșit de septembrie, la zece ani de la moartea unei ființe mult iubite, trecut fiind timpul parastaselor, am făcut o simplă pomenire la biserica Popa Rusu, unde s-a întâmplat să slujească în acea duminică părintele Stăniloae. M-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
biserica Popa Rusu, unde s-a întâmplat să slujească în acea duminică părintele Stăniloae. M-a impresionat și am aprobat autoritatea cu care a admonestat forfota și neastâmpărul enoriașilor, invitându-i să asculte slujba, cu atenție la text. Nu e destul să faci gesturile ce se obișnuiesc, fără nici un efect asupra minții și sufletului. Am văzut în această severitate un act de trezire și un îndemn la o participare conștientă, la o înțelegere a efectului real al liturghiei. E uimitor cum
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vor unii să admită. Dar nici de Topîrceanu, nici de alții, foarte buni, unii strălucitori, să zicem un Prévert, de pildă, nu poate fi vorba. Chiar când există „mister poetic”, emoție, tulburare, nu e negreșit vorba de mare poezie, e destul dacă e poezie adevărată. Topîrceanu se apropie însă de marea poezie (și am subliniat „se apropie” fiindcă o face deliberat și conștient) când sursa de inspirație e luată din cultură. Nu mă refer pentru moment numai la „parodii”. O poezie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spunerii. În asta consta marea, extraordinara lui artă. Aș prefera de altminteri să evit epitetul „mare”, nu din prudență, nu, vai de mine, din prețuire moderată (din contra), dar epitetul e prea lipsit de determinări, spunând prea mult, nu spune destul. Era un poet extraordinar. Poezia lui e de o inteligență extraordinară. De o profunzime extraordinară. De o frumusețe extraordinară. Așa cum e și poezia lui Daniel Turcea, cum e și poezia lui Nichita Stănescu. Sigur, se pot spune cuvintele acestea despre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a fost dat afară din jandarmerie și a beneficiat de un lot de pământ arabil la împroprietărirea din anul 1924 și s-a mutat cu întreaga familie la Corbeni ca un țăran simplu-sărac. Ca simplu gospodar, bunicul a dus-o destul de greu. Într-un timp avea opt copii și cinci nepoți la casa lui. Conștient că viitorul copiilor trebuie pregătit de părinți, conștient că nu are avere, pământ arabil ca să dea fiecăruia, și- a dus copiii la „școala normală”. Într-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mă bați și aș fi învățat”. „Te-am bătut mă dar tot n-ai învățat”! El umilit de necazuri: „Trebuia să mă bați mai tare și aș fi învățat și eu ca Florica sau ca Ștefan. Nu m-ai bătut destul, mamă”. Ce jale la înmormântarea soției lui! Câte lacrimi istovitoare! După decesul soției, copii lui au fost îngrijiți de bunica Iordana un timp. După o vreme de doliu, unchiul Scarlat s-a recăsătorit pentru că nu era în stare să-și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
au devenit adulți, au familie și, în curând, vor avea poate propriii lor copii. Somnul e o repetiție generală la somnul de veci - așa obișnuia René să spună când se străduia să doarmă cât mai puțin, adăugând că vom dormi destul când vom muri. Peste tot văd urmele cuvintelor și chiar ale pașilor lui. Se pare că este cu mine și mă privește mereu din spațiul invizibil pentru mine. Toată lumea se miră de cruzimea de care sunt capabili copiii. În Anglia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dar profunda detașare de care dau dovadă în fața criticii pe care noi o avem la adresa lor, de exemplu diferitele corecții ce le sunt aplicate, permițând să ne închipuim că ei trag un mare folos pentru imaginația lor, că ei gustă destul delirul lor, pentru a fi valabil numai pentru ei. Și, de fapt, halucinațiile, iluziile etc. ... nu sunt deloc o sursă de plăcere neglijabilă. Senzualitatea mai bine ordonată își va găsi partea ei, știind că vor domestici seri de-a rândul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fine, a venit și vinerea, ziua mult așteptată. Iancu a găsit un om de la Enichioi, urmând să vie la rând norocul meu. Iar acesta avea să se numească Feodor Andreev, om de 30 de ani ca și soția. Bărbatul vorbea destul de bine românește, soția nici un cuvânt. Am plecat mai spre seară și când am ajuns la Damianovca, o suburbie a Chiliei, a început să amurgească. Se mergea greu, căruța mare, noroiul până aproape de butucul roții, noroc că erau caii voinici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
muncitoare și maturizarea ei, apar și luptele economico-sociale ca și grevele. În perioada 1917 - 1940 clasa muncitoare din orașele județului iau parte efectiv fie împotriva șomajului, a salariilor mici, ca și alte probleme sindicale și politice și cred că e destul să amintim grevele textiliștilor, în 1933 grevele de la Atelierele C.F.R. Nicolina și Pașcani sau greva și demonstrațiile împotriva Dictatului de la Viena. Odată cu înființarea Universității din 1860, Iașul devine un centru universitar și leagăn al culturii. În același timp cu aplicarea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a făcut ca țăranii să prindă gustul filmului și prin căminul cultural s-a trimis mașina caravană care proiecta filme sovietice și indiene, iar înainte de film se prezenta un jurnal cu actualități. Pentru a se face cunoscută prezența caravanei, era destul să se cânte muzică populară cu Maria Tănase sau Lătărețu, că toată lumea lăsa lucrul și hai la Cămin, la caravană! Așa s-a fixat, la Hlipiceni un program săptămânal de două zile pentru prezentarea a filmului. Anii 1952-1953 se pare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
muncitoare și maturizarea ei, apar și luptele economico-sociale ca și grevele. În perioada 1917 - 1940 clasa muncitoare din orașele județului iau parte efectiv fie împotriva șomajului, a salariilor mici, ca și alte probleme sindicale și politice și cred că e destul să amintim grevele textiliștilor, în 1933 grevele de la Atelierele C.F.R. Nicolina și Pașcani sau greva și demonstrațiile împotriva Dictatului de la Viena. Odată cu înființarea Universității din 1860, Iașul devine un centru universitar și leagăn al culturii. În același timp cu aplicarea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a făcut ca țăranii să prindă gustul filmului și prin căminul cultural s-a trimis mașina caravană care proiecta filme sovietice și indiene, iar înainte de film se prezenta un jurnal cu actualități. Pentru a se face cunoscută prezența caravanei, era destul să se cânte muzică populară cu Maria Tănase sau Lătărețu, că toată lumea lăsa lucrul și hai la Cămin, la caravană! Așa s-a fixat, la Hlipiceni un program săptămânal de două zile pentru prezentarea a filmului. Anii 1952-1953 se pare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
era o singură persoană - prințul Carol, care avea tot de câștigat și foarte puțin de pierdut, avea de câștigat independența și coroana de rege, și n- avea de pierdut decât un tron Într-o țară, care până atunci Îl umilise destul. Dar cum era domn Într-o țară constituțională, trebuia să țină cont de oamenii politici. În ianuarie 1877, când s-a aflat că În Constituția lui Midhad-pașa prințul României era considerat „un șef al unei provincii privilegiate”, a avut loc
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
este pozițiunea care se face României prin această convențiune? Este Întocmai pozițiunea care o făceau romanii popoarelor pe jumătate cucerite, și n-am nevoie să amintesc aici care a fost soarta așa numiților socii populi romani. Aceasta Însă nu este destul. Dacă ar fi numai atâta că noi, părăsiți de toți am fost siliți să ne apucăm de singura ramură de scăpare care ni se Întindea, și că nevoia ne-a silit să Încheiem această convențiune, tot poate că a-și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
gismentul semnalat era destul de bogat pentru a putea fi exploatat; În cazul În care proprietarul refuza, dreptul de exploatare era cedat unui terțiu, fără ca proprietarul să fie obligat la cheltuieli. În caz că exploatarea dădea rezultate afirmative, În sensul găsirii unui gisment destul de bogat pentru a fi exploatat, proprietarul avea Întâietate la dreptul de exploatare, stabilindu-se Între el și exploatator un fel de asociație. Dacă proprietarul refuza să participe la exploatare i se acorda o redevență de 3% din venitul net
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
trecându-se repede peste birocrația care uneori întârzie eliberarea acestui act, Vasile a căpătat un buletin. Atunci, l-am descoperit pe tânărul devenit "cineva". Parcă era într-adevăr altul și părea conștient și mândru de noul său statut. A fost destul pentru a ne simți mai legați. Vasile, care nu este prea comunicativ, și-a dat drumul, mă trata ca pe un părinte; nu era puțin, în mintea lui, să ai un act cu fotografie, să fii într-adevăr cineva. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]