6,039 matches
-
uneori ca deși această dezvoltare ar putea să nu aibă sens pentru "x" = 0, în funcție de ce formalism se folosește pentru a da sens integralelor ce implică "δ". Se poate defini o formă alternativă a treptei unitate ca funcție de o variabilă discretă "n": unde "n" este număr întreg. Impulsul unitate în timp discret este prima diferență a treptei unitate Această funcție este suma cumulativă a funcției delta Kronecker: unde este funcția impuls unitar discret. Pentru o aproximare derivabilă a funcției treaptă, se
Treapta unitate Heaviside () [Corola-website/Science/309882_a_311211]
-
alternativă a treptei unitate ca funcție de o variabilă discretă "n": unde "n" este număr întreg. Impulsul unitate în timp discret este prima diferență a treptei unitate Această funcție este suma cumulativă a funcției delta Kronecker: unde este funcția impuls unitar discret. Pentru o aproximare derivabilă a funcției treaptă, se poate folosi funcția unde un "k" mai mare corespunde unei tranziții mai bruște la "x" = 0. Dacă se ia "u"(0) = ½, egalitatea este valabilă la limită: Există multe aproximări derivabile analitice ale
Treapta unitate Heaviside () [Corola-website/Science/309882_a_311211]
-
dezvoltat o pasiune pentru decorul și stilul arhitectonic musulman. Despre ea contemporanii spuneau: Fernandez de Oviedo : „ Să o vezi pe ea vorbind era divin.” Andres Bernaldez: „ A fost o femeie strașnică, foarte puternică, foarte prudentă , deșteaptă, foarte onesta, castă, devotată, discretă,de incredere, curată, pură. Toate astea se socoteau la excelența foarte catolicei și fericitei regine, tot timpul demnă de laudă.” Hernando de Pulgar : „ O femeie foarte bună: exemplu al bunătații și meritoriului... nimic incomplet nu a fost vreodată văzut în
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
introducerea a ceea ce astăzi se numesc variabilele Ashtekar, aceasta conduce la un model promițător cunoscut ca gravitație cuantică cu bucle. Spațiul este reprezentat de o structură sub formă de plasă, denumită rețea de spin, care evoluează în timp în pași discreți. În funcție de care dintre caracteristicile relativității generale și ale teoriei cuantice sunt acceptate ca neschimbate, și de la ce nivel se introduc schimbările, există numeroase alte tentative de a ajunge la o teorie viabilă a gravitației cuantice, printre exemple numărându-se triangulările
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
sau TCD (în engleză : DCT sau Discrete Cosine Transform) este o transformată asemănătoare cu transformata Fourier discretă (DFT). Primitiva utilizată în această transformată este un cosinus și deci această transformată generează coeficienți reali, spre diferență de DFT, care face apel la o exponențială complexă generând coeficienți complecși
Transformata cosinus discretă () [Corola-website/Science/310438_a_311767]
-
sau TCD (în engleză : DCT sau Discrete Cosine Transform) este o transformată asemănătoare cu transformata Fourier discretă (DFT). Primitiva utilizată în această transformată este un cosinus și deci această transformată generează coeficienți reali, spre diferență de DFT, care face apel la o exponențială complexă generând coeficienți complecși. Există în mai multe variante. Varianta cea mai utilizată este
Transformata cosinus discretă () [Corola-website/Science/310438_a_311767]
-
mod unic, coordonatizarea ei (originea și vectorul unitate). Tipurile de linii din geometrie sunt unic determinate de corpurile de coordonate asociate. Linia geometrică proiectivă, supusă transformărilor Möbius, presupune existența unui grup triplu tranzitiv, adică a unui corp complet. Deoarece exponențierea discretă (calcularea lui "x") este rapidă (prin exponențiere binară, care are complexitatea formula 1), dar nu se cunoaște o metodă rapidă de calculare a logaritmului discret, astfel de corpuri sunt deseori folosite în criptografie, ca în protocolul Diffie-Hellman. Corpurile finite sunt de
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
supusă transformărilor Möbius, presupune existența unui grup triplu tranzitiv, adică a unui corp complet. Deoarece exponențierea discretă (calcularea lui "x") este rapidă (prin exponențiere binară, care are complexitatea formula 1), dar nu se cunoaște o metodă rapidă de calculare a logaritmului discret, astfel de corpuri sunt deseori folosite în criptografie, ca în protocolul Diffie-Hellman. Corpurile finite sunt de asemenea folosite în teoria codurilor: multe coduri sunt construite ca subspații ale unor spații vectoriale peste corpuri finite. CG, corpul Galois cu 2 elemente
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
A fost propus în 1954 de lingvistul structuralist american Uriel Weinreich în încercarea de a aplica metodele structuraliste în dialectologie. El definește diasistemul ca un sistem ce poate fi construit de lingvist din cel puțin alte două sisteme omogene și discrete care prezintă asemănări parțiale, acestea făcând din diasistem ceva diferit de simpla sumă a sistemelor componente. Weinreich mai menționează că această construcție nu este totdeauna rezultatul unui demers științific, putând fi practicat intuitiv de vorbitori care stăpânesc cel puțin două
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
visele. Dicționar de simboluri onirice", de Marie Coupal (editura Humanitas). 2000 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade, ediția a II-a (editura Humanitas). - "După 40 de ani. Cartea femeii fără prejudecăți", de Josette Rousselet-Blanc și Marianne Buhler (editura Humanitas). - "Farmecul discret al adulterului. Scenariile infidelității", de Jacqueline Raoul-Duval (editura Humanitas). - "George Apostu. 1934-1986", album comentat bilingv, cu traduceri din și în limba franceză. - "Roumanie. Aperçu encyclopédique" (editura Meronia). - "Le café de Monsieur le Ministre" de Horia Gârbea, și "Moi, quand je
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
fotoni, și anume că, energia și impulsul unui electron sunt frecvența și numarul de undă ale unei unde. Presupunând că undele călătoresc cu aproximație de-a lungul traseelor clasice, a arătat că ele formează unde staționare numai pentru anumite frecvențe discrete, și anume, pentru nivele de energie discrete care reproduc condițiile cuantice clasice. Urmând acestă idee, Schrödinger s-a decis să găsească o ecuație de undă corespunzătoare pentru electron. El s-a ghidat de analogia lui Hamilton dintre mecanică și optică
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
unui electron sunt frecvența și numarul de undă ale unei unde. Presupunând că undele călătoresc cu aproximație de-a lungul traseelor clasice, a arătat că ele formează unde staționare numai pentru anumite frecvențe discrete, și anume, pentru nivele de energie discrete care reproduc condițiile cuantice clasice. Urmând acestă idee, Schrödinger s-a decis să găsească o ecuație de undă corespunzătoare pentru electron. El s-a ghidat de analogia lui Hamilton dintre mecanică și optică, prin observația că limita zero a lungimii
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
că norma totală a funcției de undă, care reprezintă suma pătratelor valorilor tuturor punctelor, adică: are derivata de timp zero. Derivata funcției formula 73 este: unde operatorul formula 75 este definit ca un analog continuu al operatorului Hermitian conjugat: Pentru o bază discretă, matricea elementelor operatorului liniar H se supune legii: Derivata produsului scalar este: fiind proporțională cu partea imaginară a lui opratorului H. Dacă operatorul H nu are parte imaginară, adică este autoadjunct, atunci probabilitatea se conservă. Acest lucru este adevărat nu
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
atunci probabilitatea se conservă. Acest lucru este adevărat nu numai pentru ecuația Schrödinger de mai sus, ci și pentru ecuația Schrödinger cu discontinuități: atâta timp cât: Alegerea particulară: reproduce saltul local din ecuația ordinară a lui Schrödinger. Într-o aproximare a laticei discrete pe un spațiu continuu, H(x,y) are forma simplă: ori de câte ori x și y sunt cele mai apropiate valori. Pe diagonală unde n este numărul celor mai apropiate valori. Dacă potențialul este mărginit inferior, funcțiile proprii ale ecuației lui Schrödinger
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
aceste pot fi egalate. Ca un exemplu standard, degerenescența oscilatorului armonic tridimensional și a potențialului central este o consecința a simetriei. Energia stărilor proprii formează o bază - și orice funcție de undă poate fi scrisă ca o sumă a tuturor stărilor discrete sau ca o integrală a tuturor stărilor energetice continue. Aceasta este teorema spectrală din matematică, iar într-un spațiu de stări finite este doar o exprimare completă a vectorilor proprii ai matricii Hermitiene. Probabilitatea densității unei particule este formula 105. Probabilitatea
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
care ecuația lui Schrödinger admite probabilitatea fluxului este acela că toate salturile sunt locale și transmise în timp. Există mulți operatori liniari care acționează asupra funcției de undă, fiecare dintre ei definind o matrice Heisenberg atunci când stările proprii energetice sunt discrete. Pentru o singură particulă, operatorul de derivare al funcției de undă pe o anumită direcție este: El este numit operatorul "impuls". Multiplicarea operatorilor este la fel ca multiplicarea matricilor, adică, produsul A și B actionând asupra lui formula 57 este de
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
vectori care sunt diferiți doar printr-o constantă, sau două funcții de undă care diferă printr-o constantă, reprezintă aceeași stare fizică. Ca vector, funcția de undă poate fi scrisă în mai multe feluri: Demarcația dintre baza continuă și cea discretă poate fi acoperită prin limitarea argumentelor. Cele două pot fi formal unificate considerându-le pe fiecare ca o măsură pe o linie reală. În cea mai abstractă notație, ecuația Schrödinger se scrie: care spune că funcția de undă evoluează liniar
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
ca o măsură pe o linie reală. În cea mai abstractă notație, ecuația Schrödinger se scrie: care spune că funcția de undă evoluează liniar în timp și numește operatorul liniar, care dă derivata cu timpul, hamiltonianul H. În termenii listei discrete a coeficienților avem: care doar reafirmă că evoluția în timp este liniară, deoarece hamiltonianul acționează doar prin multiplicarea matricii. Într-o reprezentare continuă hamiltonianul este un operator liniar, care acționează printr-o versiune continuă a multiplicării matricii: Complex conjugata este
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
conjugata este: Pentru ca evoluția în timp să fie unitară, pentru a se păstra produsul scalar, derivata cu timpul a produsului scalar trebuie să fie zero: pentru o stare arbitrară formula 248, care cere ca H să fie hermitiană. Într-o reprezentare discretă acest lucru înseamnă că formula 259. Când H este continuu, devine autoadjunct, ceea ce înseamnă că, H cere suplimentar stărilor normalizate să nu se amestece cu stări care încalcă condițiile la limită, sau care sunt nenormalizate. Soluția formală a ecuației este matricea
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
naturale): care este un operator autoadjunct când V nu este singular și nu crește prea repede. Operatorul autoadjunct are proprietatea că valorile lui proprii sunt reale în orice bază, iar vectorii proprii formează un set complet, indiferent dacă starea este discretă sau continuă. Exprimată într-o bază a lui H de vectori proprii, ecuația lui Schrödinger devine trivială: ceea ce înseamnă că, fiecare stare proprie energetică este multiplicată printr-o fază complexă: care arată ce înseamnă matricea exponențială - evoluția în timp acționează
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
energetică este multiplicată printr-o fază complexă: care arată ce înseamnă matricea exponențială - evoluția în timp acționează ca rotație a funcțiilor proprii ale lui H. Când H este exprimat ca o matrice pentru funcțiile de undă dintr-o bază energetică discretă, avem: astfel că: Proprietățile fizice ale lui C sunt obținute prin acțiunea operatorului asupra matricilor. Redefinind baza astfel încât să se rotească cu timpul, matricea devine dependentă de timp, ceea ce se numește reprezentarea Heisenberg. Simetria galileană cere ca H(p) să
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
sale. Au fost lansate zvonuri de înalta trădare, iar Boulanger a fugit în Belgia și apoi în Anglia, unde se sinucide doi ani mai târziu. Mișcarea Boulangista intră astfel în declin. Politică nu se mai putea face într-un cadru discret. Politică se manifestă în stradă prin mobilizarea cetățenilor prin organizarea mitingurilor și apariția Ligilor care jucau rol de partide. În 1882 apare Liga Patrioților care promova patriotismul francez care se manifesta în stradă și utiliza presa. Antisemitismul avea în Franța
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
zilei de 15 februarie 1955, grupul s-a deplasat de la Konstanz la Berna, iar doi dintre membrii săi au intrat în apartamentul șoferului legației, unde au găsit-o numai pe soția acestuia. După aceasta, membrii grupului au trecut la cercetarea discretă a documentelor din ambasadă. Atașatul Miron, secretarul Sandru și "șoferul" Șețu s-au deplasat în după amiaza zilei de 14 februarie 1955 la Zürich pentru a prelua curierul diplomatic, sosit din România cu trenul Arlberg-Express. Acești funcționari ai legației s-
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
în istoria Revistei românești nu numai cu valoarea artei lor, ci mai presus de toate, cu gestul - care adesea mi se pare incomensurabil, de a fi trăit și de a fi murit prieteni` - scria Aurel Storin în cartea sa `Farmecul discret al revistei`. Și-au legat NUMELE de scenă și notorietatea de primă emisiune `Oră veselă` care s-a transmis la Radio București pe data de 9 ianuarie 1929. În fiecare duminică la ora 14.30, cei doi se auzeau la
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
publicul. Virgula reprezintă miezul tripticului ePIsodia, titlul pe care îl poartă al 3-lea album cu 14 piese: 3,14. Virgula separă și unește în același timp întregul de fracționar, raționalul de irațional, realitatea de vis, sentimentele distincte și episoadele discrete de șirul continuu al vieții, șir plasat în labirintul Alternosfera - Sfera - Cerc - π - 3,14 - al 3-lea album - Virgula - 14 piese - piesa a 3 de pe album e Virgula și are 3:14. Formația are deja câteva piese puse la
Alternosfera () [Corola-website/Science/304858_a_306187]