5,988 matches
-
unui cerc restrâns de «inițiați». (Ă). Cel mai brutal aspect al naturalismului În limba literară este folosirea unor termeni vulgari, triviali, obsceni. (Ă). Foarte apropiată de această tendință este predilecția pentru jargoanele de clasă, profesionale etc. (Ă). Am văzut cum disprețul față de limba vie a poporului se poate manifesta pe linia formalismului și naturalismului. Disprețul acesta poate lua Însă și alt chip: În locul unei false și periculoase «Îmbogățiri» a limbii literare prin utilizarea abuzivă a expresiilor triviale și de jargon, a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literară este folosirea unor termeni vulgari, triviali, obsceni. (Ă). Foarte apropiată de această tendință este predilecția pentru jargoanele de clasă, profesionale etc. (Ă). Am văzut cum disprețul față de limba vie a poporului se poate manifesta pe linia formalismului și naturalismului. Disprețul acesta poate lua Însă și alt chip: În locul unei false și periculoase «Îmbogățiri» a limbii literare prin utilizarea abuzivă a expresiilor triviale și de jargon, a regionalismelor, arhaismelor, neologismelor, apare tendința de a «simplifica» limba. (Ă). În versurile lui Tulbure
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de partid și a neadormirii pe lauri, la conferința tinerilor scriitori din august, În rapoartele Uniunii Scriitorilor s-a atras atenția asupra pericolului schematismului și clișeului, Îndeosebi În zugrăvirea „eroului pozitiv”. În 1951 toate aceste slăbiciuni: manierism, șablon, clișeu, schematism, dispreț față de Înaintași, incultura, lirismul facil, lipsa de meșteșug, optimismul tembel, „neadâncirea realității, a experienței sovietice În domeniu”, superficialitate stilistică, epigonismul, expresia lozincardă, infantilă și altele, vor primi un nume: proletcultism. A existat proletcultul În cultura sovietică, Îndată după revoluția din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
EPLA ies la iveală unele slăbiciuni foarte serioase. Aceste slăbiciuni ilustrează limpede o tendință nesănătoasă care se manifestă pe tărâmul poeziei noastre, dar care e caracteristică În special unora dintre tinerii noștri poeți. (Ă). Dar, tocmai În rândurile tinerilor poeți, disprețul față de muncă, față de Învățătură, refuzul de a duce o activitate intensă, răbdătoare, modestă, pentru a crea lucrări cât mai izbutite, se manifestă În chip mai primejdios. (Ă). De multe ori n-a fost suficient de combătută această tendință nesănătoasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a privi pe marii scriitori din epoca 1848, de a-i Îngloba burgheziei, de a socoti că ceea ce este valoros, progresist, În operele lor se datorește burgheziei și nu legăturii lor cu poporul duce de asemenea la atitudinea proletcultistă de dispreț și chiar de combatere față de moștenirea culturală. (Ă). Fără Îndoială că nu poate fi pus un semn de egalitate Între schemantism și proletcultism. (Ă). Greșeala aceasta nu aparține numai poeziei ci și prozei. Nu sunt deloc rare producțiile În care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
desfășoară, sentimentul acesta se Întărește, se colorează cu toate nuanțele sale. (Ă). Dar valoarea tipologică a lui Mateica nu stă numai În descoperirea acestor trăsături. Petru Dumitriu reușește să creeze o ființă care exprimă atât de bine neîmpăcata ură și disprețul pe care exploatatorii Îl poartă clasei muncitoare, Încât Îl urăști pe Mateica nu numai pentru ceea ce face, ci În general ca existență, Într-atât e de inumană, ticăloasă, nepăsarea, scârba lui pentru tot ce e nou. Tocmai de aceea spunem
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
al XVII-lea, divorț care nu va face decît să se agraveze: minoritatea de oameni ai bisericii, de nobili și de burghezi care dețin putere și bogăție se închid între valori care le sînt proprii și, ca urmare, resping cu dispreț moduri de a gîndi și de a trăi considerate de ea de acum încolo reprobabile, stupide și grosolane. Cadrele vieții cotidiene Familia. Dincolo de clivajul dintre dominanți și dominați, fiecare francez sau aproape, oricărui mediu i-ar aparține, trăiește inserat în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sentiment își trage seva din ostilitatea față de ierarhie și de practicile autoritare, din nemulțumirea față de condițiile de lucru care au cunoscut mai puține îmbunătățiri decît în țările vecine , din ideea că în societatea franceză munca manuală rămîne obiectul unui oarecare dispreț. Toate aceste motive explică faptul că se menține o conștiință muncitorească. Ea se poate exprima, în afara organizațiilor sindicale, a căror pondere este mică față de alte țări industrializate, prin greve neorganizate, pornite de jos. O societate de consum și elitele ei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prin petele ei răzlețe de „brit“ gălbui, trăda prezența în apropiere a unor balene normale, o specie de leviatan, pe care puțini s-ar fi așteptat să le întîlnească pe-acolo în acest anotimp. Și deși marinarii privesc îndeobște cu dispreț capturarea unor astfel de făpturi inferioare, iar Pequod nu fusese trimis în expediție spre a le vîna îde fapt, trecuse pe lîngă multe din ele în preajma insulelor Crozett fără a-și lăsa la apă ambarcațiunile), totuși, spre uimirea întregului echipaj
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de a fi primiți în Ordinul Sfîntului Gheorghe. De aceea, cavalerii acestui prea distins Ordin îspre deosebire de marele lor patron, nici unul dintre ei n-a avut, cred, vreodată de-a face cu o balenă) să nu se uite cu dispreț la vreun nantucketez, căci noi sîntem, chiar în straiele noastre de lînă și în pantalonii noștri mînjiți cu catran, mult mai îndreptățiți decît ei să purtăm decorația Sfîntului Gheorghe. Dacă e sau nu cazul să-l primim pe Hercule în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu care înoată cînd e furios. Aripile laterale îi slujesc doar drept cîrmă. 2) Faptul că, atunci cînd se bate cu un alt cașalot, cașalotul își folosește numai capul și falca, dar recurge mai ales la coadă - în semn de dispreț - cînd se bate cu omul, e destul de grăitor. Cînd izbește o ambarcațiune, cașalotul își îndoaie coada și și-o trage numaidecît, lovitura fiind dată doar prin recul. Cînd cade de sus, drept la țintă, lovitura asta e pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rugăminți. Observînd toate aceste lucruri, Stubb se gîndi că ele se potriveau de minune cu planul lui; de aceea, se întoarse la omul din Guernesey și stătu puțin de vorbă cu el. în cursul acestei conversații, secundul străin își mărturisi disprețul față de căpitanul său, un individ îngîmfat și ignorant, care-i vîrîse pe toți într-o treabă pe cît de neplăcută, pe atît de nefolositoare. Iscodindu-l cu grijă, Stubb își mai dădu seama că omul din Guernesey nu avea nici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pe piciorul ăsta o să stea! Dar ce-o fi vrut să spună cu piciorul ăla care stă în trei locuri deodată, care la rîndu-le, stau, toate, în iad - cum adică? A, nu mă mir că m-a privit cu atîta dispreț! Lumea zice că-mi vin uneori niște idei năstrușnice, dar zău că numai din întîmplare. Vasăzică, un omuleț bătrîn și mărunțel ca mine n-ar trebui niciodată să se încumete să treacă prin ape adînci împreună c-un căpitan lung
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
magnetică! Soarele e la răsărit, iar busola îi adeverește poziția! Marinarii veniră unul după altul să privească - fiindcă niște ageamii ca ei credeau doar în ceea ce vedeau cu ochii - apoi se depărtară în tăcere. în ochii strălucitori și plini de dispreț ai lui Ahab se putea citi în clipele acelea întreaga-i trufie fatală. Capitolul CXXIV LOCHUL ȘI SAULA De cînd pornise Pequod în lunga și fatidica-i călătorie, lochul și saula lui fuseseră foarte rar folosite. Unele vase de comerț
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
străină în capetele românești, căci și autorul Catehismului luteran de la 1544, și Miron Costin, și Maior sunt - istoricește și filozoficește - predecesorii acelei generații de la 1848 - Kogălniceanu, Brătianu, Bălcescu, Russo, Eliade Rădulescu, Rosetti, Ghica, Alecsandri -, de care vorbesc conservatorii doctrinari cu dispreț, căci toți au transplantat pe pământul românesc cultura străină. Dacă această imigrare a culturii nu ar fi avut loc, Romî-nia ar fi rămas cu totul în afară de sfera civilizației, căci, încă o dată, civilizația română se pierduse pe pământul Daciei. Dacă ar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de un an, lung cât un secol; tu ai mai rămas 1 Opere complete, Teatru, I, p. VII. la Paris, o ! fericitule între fericiți!, iar eu m-am întors la Iași"... pe care (în Iașii în 18441) îl descrie cu dispreț ca pe un oraș "semi-oriental", fără arhitectură, fără splendoare, incult și plin de glod2, în care meritul bonjuriștilor nu e recunoscut și unde, cum zice aiurea: " Noi ă bonjuriștii î nu mai avem lege, suntem eretici, provocăm boierii la duel
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e scris pe copertă; pe mahalagioaică o interesează cartea, subiectul, și nu cine a scris cartea. Când Anton Pann publică Noul Erotocrit, nici pentru dânsul, nici pentru cititorii săi, nu avea importanță autorul. De aceea, cei care vorbesc astăzi cu dispreț despre plagiatul din prima jumătate a veacului al XIX-lea greșesc. Pe vremea Contemporanului însă, oameni sus-puși, profesori de universitate și de liceu, nu mai pot fi tratați ca un Anton Pann. Aceștia, acumulând prin furt capitalul intelectual, românesc, sunt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dl Maiorescu n-a fost nici romantic, nici democrat, nici n-a luptat așa de mult, cum am văzut, pentru păstrarea originalității în limbă și literatură: dl Maiorescu n-a stăruit, deci, asupra curentului poporan și a tratat cu oarecare dispreț, în orice caz cu nepăsare, curentul istoric. Așadar - din cauza deosebirii de epocă -, pe când vechea școală critică, reprezentată mai ales de A. Russo, va fi cu precauțiune, constituționalistă liberală, va lupta mai mult pentru păstrarea originalității limbii și spiritului românesc, insistând
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
constituționalistă liberală, va lupta mai mult pentru păstrarea originalității limbii și spiritului românesc, insistând asupra curentului poporan și istoric, și va lupta mai puțin pentru triumful bunului-gust literar și respectarea adevărului în știință sau formei științei -, dl Maiorescu va avea dispreț și neîncredere față de constituționalismul liberal, va lupta mai puțin pentru păstrarea originalității limbii și a spiritului românesc, va insista foarte puțin asupra curentului poporan și aproape deloc asupra celui istoric, va lupta mai mult pentru triumful bunului-gust în literatură și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Alecsandri, când se pune pe caricaturizare, nu se-ncurcă. Am spus, vorbind de Muza de la Burdujăni, că scriitorii vechi au umorul facil și procedeul copilăros. Iorgu se întoarce acasă și scandalizează pe toți invitații lui Enache prin manierele sale, prin disprețul său și prin franțuzismul său contractat la Sadagura. Găsește o singură ființă care-l "pricepe", pe Gahița Rosmarinovici, o văduvă bătrână, pretențioasă, franțuzită, o "précieuse ridicule", în genul Muzei de la Burdujăni. Tânărul Iorgu declară un amor ridicol de înfocat Gahiței
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prețuiască greutățile unei scene începătoare ca a noastră, care nu se rușinează de a merge să vadă piese naționale... Acele persoane sunt vrednice de toată lauda..." etc., vorbe pe care le spune Iorgu, tipul ridicol, pentru că Kiulafoglu a vorbit cu dispreț despre teatrul românesc și pentru că Alecsandri a găsit ocazia să facă o tiradă cu privire la o chestie de care îi ardea inima. Aceste contraziceri, care slăbesc și valoarea literară, se repetă adesea la Alecsandri. Așa, după ce Iorgu se pocăiește, zice, cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
bine nici acum. Se știe că dl Maiorescu a vorbit 1 Scrieri politice și literare, p. 14 ăFragment fără titlu, intitulat de I. Scurtu Purificarea limbiiî. 2 Ibidem, p. 68 ăDespre curentele filologice românești din Bucovina. O polemicăî. întotdeauna cu dispreț despre istoricii ardeleni, mai întîi pentru că falsificau adevărul istoric și al doilea pentru că au fost niște simpli cronologiști. Eminescu răspunde: " Acei oameni, acei istorici care au început istoria noastră cu o minciună, după cum zice dl Maiorescu - de au scris tendențios
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
versurile lui Rică Venturiano adresate Ziței! Nu vedeți pe poetul netalentat și ridicol, răsărit în urma introducerii stângace a culturii apusene, pe poetul împotriva căruia a luptat atât dl Maiorescu! Dar Zița, cu limba ei împestrițată de franțuzisme, care vorbește cu dispreț despre "mitocanul de Țîrcădău", bărbatul ei! Nu vedeți în ea pe Gahița Rozmarinovici ori pe Coana Chirița a lui Alecsandri, pe femeia care a apucat să se "civilizeze" mai înainte de bărbați?! Vorbind de teatrul lui Alecsandri, am arătat cum femeile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sfârșitul piesei: "E d-ai noștri!"... Numai pentru "scîrțai-scîrțai", cum îl credea Jupân Dumitrache pe Rică, înainte de a-l ști cine e, numai pentru micul funcționar, servitor al claselor care formează substratul formelor noi, numai pentru acesta are Jupân Dumitrache dispreț. "Scîrțai-scîrțai" nu e puterea intelectuală, ca Rică, nici cea guvernamentală, ca Nae Ipingescu, nici cea bănească, ca Jupân Dumitrache: el e un "bagabont", un "coate-goale". El nu e o pârghie a stării noi de lucruri, ci un mititel șurub al
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai tîrziu", crezând că vremea aceea nu era a simboliștilor, iar revista și-o numea a "celorlalți", având impresia că locul era ocupat de alții. Ca amator, oricine are dreptul să guste ce-i place și să arunce restul cu dispreț. Ca cercetător - hai să zicem cuvântul cel mare: ca om de știință -, nimene nu poate face abstracție de nici o manifestare literară, pentru că orice școală sau curent e un fenomen tot atât de real și de legitim ca oricare altul. Domnișoara care se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]