KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...229 230 231 ...258 >

6,426 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

artificiu să știrbească În vreun fel prestigiul lui Brândușă, care creștea văzând cu ochii. Până când, nimeni nu putea ști cu precizie. Doar Gheretă Își aminti că și trupul domnului Ster plutise la fel În urmă cu mulți ani, tot aici. Dom' profesor, batem palma, zise Brândușă când socoti că ajunsese destul de sus pentru a nu fi dat uitării prea curând. Băiatu', cupa de șampanie! 6. Unul dintre cei trei chelneri scoase dintr-o cutie Îmbăcată În pluș vișiniu o cupă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care tocmai se despărțise În Austria și care puteau În acest fel să-și bea În liniște prima bere de Ioni-fără-țară. Pe fiecare Îl chema Ion. N-am dreptate, dom' șef? Șeful Însă dormea stând țeapăn pe scaun, cu ochelarii lui rotunzi pe nas, dar avea fața cuiva care vedea ceva chiar și așa. Domnul Tobă nu se lăsă intimidat de chipul Îngândurat al șefului și continuă să vorbească cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Întocmai. Optimist din fire și adept al soluțiilor naturale, spera că lucrurile se vor aranja și că tablourile nu vor avea astfel de suferit, acum când făceau parte din colecția Ignat P. Brândușă, cum atât de frumos scrisese gagica lu' dom' profesor, cu vârful limbii Între dinți, ca și cum altfel mâna nu i-ar fi alunecat pe hârtie cu atâta ușurință și cu o moliciune care lui Îi dădea amețeli. Nu degeaba i se zicea Nemțoaica. Rasă pură. Ar fi trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Klaus era printre ei era Încă bine. Îi ceru În gând iertare pentru că a Îndrăznit să-i privească femeia altfel decât de obicei. Pentru el, orice s-ar Întâmpla, Nemțoaica va rămâne În veci femeia lui Klaus și gagica lu' dom profesor. El se mulțumea cu Zorela. El era cu ștoarfele. Femeile de rasă Îl lăsau fără erecție, ca o amputare de organ fără durere, ceea ce era un sacrificiu mult prea mare. Mai urma o tură de poze, de data asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Ce semn poate fi mai bun decât o aspirație ca a dumneavoastră spre plus infinit, Îl liniști pe loc Petru, spre perfecțiunea atât de greu dacă nu cumva imposibil de atins Într-o viață de om... Să vă spun drept, dom' profesor, dacă aspirația asta s-ar face cu mai puține zerouri, ar fi mai bine, dar acum e târziu. Am semnat, ori eu ce scuip nu mai ling. Rămâne deci să mă văd cu doamna Ster și să terminăm afacerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îndreptă spre ieșire urmat de cei trei chelneri. Afară Îl aștepta mașina lui Terente Marcovici. Mulțumi lui Petru pentru ospitalitate și se pregătea să urce În mașină când Își aduse aminte de ceva ce trebuia spus neapărat. Era să uit, dom' profesor! Domnul cu ochelari și fular zicea că vinde antene parabolice. Spuneți-i din partea mea că e târziu. Cine să dea atâția bani pe o farfurie, chiar dacă prinde cincizeci de canale? Mai ales În cartierul ăsta! Or fi câțiva nebuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
probe și ea Își fixează salariul. Are un bonus pentru fiecare limbă În plus față de media națională care se ridică la un sfert de limbă străină la zece mii de locuitor. Din datele pe care le dețin eu. Și Încă ceva, dom' profesor. Am de gând să-mi fac un partid. Deocamdată i-am găsit un sediu și un nume: PARTIDUL NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL PE CALE DE A SE NAȘTE! Totul cu litere mari! Vă place? În felul acesta nu se va desființa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
prea? Dacă nu-i porc atunci ce e? E un porc fără coadă și fără urechi, anunță celălalt polițist, tăcut până atunci, dar nu mai puțin atent la mersul anchetei, cum fac mai toți experții de la FBI În filme. Copiii, dom' șef!, zise În sfârșit un bărbat cu autoritate În grup. N-au avut răbdare. Știți cum sunt copiii. Da' mâine, dom' șef, cumpărăm altele de la măcelărie: cu cap cu tot, dacă vrea domnul. Schimbăm capul, numa' să nu ajung iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
atunci, dar nu mai puțin atent la mersul anchetei, cum fac mai toți experții de la FBI În filme. Copiii, dom' șef!, zise În sfârșit un bărbat cu autoritate În grup. N-au avut răbdare. Știți cum sunt copiii. Da' mâine, dom' șef, cumpărăm altele de la măcelărie: cu cap cu tot, dacă vrea domnul. Schimbăm capul, numa' să nu ajung iar la pușcărie pentru un porc care grohăia pe aici de nu puteam dormi din cauza lui. De nervi l-am tăiat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
am tăiat și ca să apăr ca și dumneavoastră liniștea publică... Și era atât de gras că putea să facă infarct. Și cine mai tăia un porc mort? Și n-a guițat? L-aș fi auzit, interveni domnul Gusti Careja. Nu, dom' șef, că mă pricep. A horcăit el un pic, da' i-am pus și o pernă pe cap, plus un spay paralizant, așa că nu... Gata, zise polițistul tăcut, dar mai mare, se pare, În grad, ajunge, că avem treabă. Ducem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Gata, zise polițistul tăcut, dar mai mare, se pare, În grad, ajunge, că avem treabă. Ducem porcul la locuința numitului Gusti Careja, apoi, cu toții, mai puțin copiii, la poliție pentru declarații. Să chemăm o mașină de la sediu. Nu-i nevoie, dom' șef, vă duc eu cu microbuzul. Mercedes ultimul tip. Intrăm toți, cu porc cu tot. Dacă vreți, pun și girofar. Pentru impresie și colaborare cu ordinea publică. Polițiștii nu aveau nimic de obiectat. Domnul Gusti Careja nici atât, iar cei deposedați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

din casele de pe Bunker Hill, de care s-au ocupat sergenții Vogel și Koenig. Fritzie, Bill, ați citit raportul Departamentului de Investigații Speciale? Doi bărbați așezați unul lângă altul cu câteva rânduri mai în față răspunseră într-un glas „Nu, dom’le căpitan“ și „Nț, domnule“. Îl vedeam bine din profil pe cel mai în vârstă - era leit grăsanul Johnny Vogel, ba încă și mai gras. Tierney continuă: — V-aș sugera să-l citiți imediat după ședință. Pentru informarea voastră, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
visător în nas și-mi făcu semn spre doi bărbați care citeau ziarul pe treptele de la intrare. — Mă ocup eu de ei. Tu ocupă-te de muieri. Știi cum îi cheamă? — Cred că Harold Costa și Donald Leyes. Pari istovit, dom’ sergent. Nu vrei să rămâi în mașină? M-am plictisit. Ce-ar trebui să-i întreb pe tipii ăștia? — Am eu grijă de ei, dom’ sergent. — Vezi să nu îmbătrânești prea repede, Bleichert. Cam asta li se întâmplă tipilor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de muieri. Știi cum îi cheamă? — Cred că Harold Costa și Donald Leyes. Pari istovit, dom’ sergent. Nu vrei să rămâi în mașină? M-am plictisit. Ce-ar trebui să-i întreb pe tipii ăștia? — Am eu grijă de ei, dom’ sergent. — Vezi să nu îmbătrânești prea repede, Bleichert. Cam asta li se întâmplă tipilor care mă calcă pe bombeu când Fritzie nu-i prin preajmă. Acu’ pentru ce anume-i tăbăcesc pe tipii ăștia? — Dom’ ser... Koenig mă împroșcă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Am eu grijă de ei, dom’ sergent. — Vezi să nu îmbătrânești prea repede, Bleichert. Cam asta li se întâmplă tipilor care mă calcă pe bombeu când Fritzie nu-i prin preajmă. Acu’ pentru ce anume-i tăbăcesc pe tipii ăștia? — Dom’ ser... Koenig mă împroșcă cu salivă: — Sunt mai mare în grad, deșteptule! Faci cum îți zice Marele Bill! Am văzut roșu în fața ochilor. — Cere-le un alibi și întreabă-i dacă Betty Short se prostitua. Drept răspuns, Koenig chicoti răutăcios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
te măriți cu mine? Cu o figură imobilă, Kay mă întrebă: — Și o să îngropăm totul? Inclusiv pe răposata aia a drac..? — Da. Și pe ea. Kay îmi sări în brațe. — Atunci da! Ne-am îmbrățișat. Copiii au început să strige: — Dom’șoara Lake are un prieten! Dom’șoara Lake are un prieten! • • • Ne-am căsătorit peste trei zile, pe 2 mai 1947. A fost o treabă făcută pe fugă. Preotul protestant al Departamentului de Poliție din Los Angeles ne-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
figură imobilă, Kay mă întrebă: — Și o să îngropăm totul? Inclusiv pe răposata aia a drac..? — Da. Și pe ea. Kay îmi sări în brațe. — Atunci da! Ne-am îmbrățișat. Copiii au început să strige: — Dom’șoara Lake are un prieten! Dom’șoara Lake are un prieten! • • • Ne-am căsătorit peste trei zile, pe 2 mai 1947. A fost o treabă făcută pe fugă. Preotul protestant al Departamentului de Poliție din Los Angeles ne-a dat binecuvântarea, iar slujba s-a ținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
funcționarilor care treceau pe lângă mine și mi-am imaginat cum o să fie când o să le dau vestea cea mare lui padre, lui Thad Green și comandantului Horrall. Mă și vedeam transferat la Birou, locotenent în mai puțin de un an - domul Gheață depășind și cele mai mari așteptări ale tandemului Gheață și Foc. Îmi vedeam numele pe prima pagina a ziarelor. O vedeam pe Kay întorcându-se la mine. Familia Sprague la pământ, căzută în dizgrație pentru complicitate la crimă, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

În spațiu, cum știți, nici țipenie de om. Cât vedeai cu ochii, nu vedeai nimic. Am stat ce-am stat, doar-doar o trece vreo navetă, până s-a trezit tovarășa Smaranda și m-a strigat: „Ce faci, dragule, acolo? Vino, dom’le, înăuntru, că intră frigu’!”. Episodul 3 Se iau hotărâri importante — Tovarășe robot, spuse cu gravitate Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, eu te cunosc pe dumneata de când erai reșou și am deplină încredere în convingerile dumitale. Totuși, ești sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
dă vreun lunatic peste ea?... Avem o misiune, nu putem părăsi incinta, spuse Felix S 23. Să vină ea la noi, e mai democratic. Dacă doriți, pot să mă duc eu să repar, interveni sfios Stejeran 1. — Ia te uită, dom’le! făcu Felix S 23. Te-a apucat hărnicia! Stai, tovarășe, aici și mătură, că de-aia ai fost trimis în Univers! — Chem „Sanda”! Chem „Sanda”! Recepție, spuse în microfon Dromiket 4. — Ce recepție? întrebă glasul. — Așa se spune, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
ani-lumină! Vă învârtiți toată viața în jurul Soarelui, vai de orbita voastră!” „Și la voi cum e?” - șovăia Stejeran 1. „La noi se-nvârte Soarele în jurul nostru, și-nainte, și-napoi, după cum vrem. Acolo să vezi tu trai!” „Ia te uită, dom’le!” - gândi Dromiket 4, atent să nu facă vreo mișcare și pregătindu-se să asculte mai departe. Câteva cuvinte despre Dromiket 4. Se născuse într-o familie de roboți agricoli care lucrau în dijmă pământul fermei pomicole Andromeda de Munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
scărpină încurcat în cap. — Mda, ai dreptate... Știți ce? N-ați vrea să stabilim noi de comun acord la cât e ceasul? Uite, eu propun să fie ora cinci dimineața. De acord? — În ce sistem? întrebă Stejeran 1. — Lasă-mă, dom’le, cu sistemele astea, că m-ai înnebunit! urlă Felix S 23. Ești de acord sau nu să fie cinci dimineața? — Eu propun să fie cinci, cinci și ceva, interveni atunci Dromiket 4, ca să nu dăm ocazia la interpretări. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
se poate conta, o oră imprecisă, deviaționistă, în ultimă instanță, o oră retrogradată. Episodul 17 Popas în spațiu După ce stabiliră de comun acord să fie ora cinci, cinci și ceva, comandantul Felix S 23 se apropie de hublou. — Ce pustietate, dom’le! mormăi el privind în spațiu. Când eram mic și făceam vreo prostie, tata, ierte-l Odobleja, mă vâra în camera de încercări și dădea drumul la imponderabilitate. Și când începeam să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Nu știm! răspunse Felix S 23. Hai noroc! — Să trăiți! zise mogâldeața. Urmări multă vreme cum se depărtează nava, apoi se uită prin periscop. Tăntălăii se liniștiseră. Stoenescu Petre, mulțumit, începu să fluiere o doină. Episodul 19 Spre omuleții verzi — Dom’le - spuse cu năduf comandantul Felix S 23 în timp ce planeta Tăntălăilor rămânea în urmă -, umblăm de patru zile și satelitul ăsta parc-a intrat în pământ! Nu-mi dau seama unde poate fi: dacă ar fi explodat, am fi auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
23. Bănuiam eu, zâmbi chelnerul. V-am recunoscut după accent. — Da’ dumneata, de unde ești? îl întrebă Felix S 23. — Din Jimbolia, dacă știți cumva... — Cum să nu știu! exclamă Felix S 23. Acolo mi-am făcut armata! Ia te uită, dom’le! Hai noroc! — Să trăiți, răspunse chelnerul, cu o undă de tristețe în glas. Domnișoarele nu servesc nimic? Uitaseră de femeiuștile verzi! Acestea stăteau picior peste picioruș și se uitau cu reproș la Felix. — Dumneavoastră ce-ați servi? întrebă acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]