KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...229 230 231 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

-o pe domnișoara Trixie cum înșiră conținutul pungii pe birou și începe să sorteze peticele. Nu a trecut de vârsta pensionării? — Șșș, îl avertiză domnul Gonzalez. Doamna Levy nu ne lasă să o pensionăm. Crede că este mai bine pentru domnișoara Trixie să-și continue activitatea. Doamna Levy este o femeie foarte inteligentă și cultivată. A urmat niște cursuri de psihologie prin corespondență, îl puse la curent domnul Gonzalez. Dar să revenim la perspectivele dumitale. Ai mare noroc să începi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
puse la curent domnul Gonzalez. Dar să revenim la perspectivele dumitale. Ai mare noroc să începi cu salariul despre care ți-am vorbit. Face și el parte din Planul Levy Pants, în scopul de a atrage sânge proaspăt în întreprindere. Domnișoara Trixie a fost angajată, din păcate, înainte ca planul să înceapă să fie aplicat. Nu este retroactiv și din această cauză nu beneficiază și ea. — Nu-mi place să vă decepționez, domnule, dar mi-e teamă că salariul nu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
domnul Gonzalez. — A! Păi asta schimbă lucrurile, recunoscu Ignatius. Voi accepta să iau slujba temporar. Trebuie să recunosc că Planul Levy Pants mă atrage. — O, sunt încântat, lăsă să-i scape domnul Gonzalez. Îi va plăcea aici, nu-i așa, domnișoară Trixie? Domnișoara Trixie era prea preocupată de peticele ei ca să-i răspundă. — Mi se pare ciudat că nici nu m-ați întrebat cum mă cheamă, pufni Ignatius. — Vai de mine! Am pierdut complet din vedere. Cine sunteți? În ziua aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
A! Păi asta schimbă lucrurile, recunoscu Ignatius. Voi accepta să iau slujba temporar. Trebuie să recunosc că Planul Levy Pants mă atrage. — O, sunt încântat, lăsă să-i scape domnul Gonzalez. Îi va plăcea aici, nu-i așa, domnișoară Trixie? Domnișoara Trixie era prea preocupată de peticele ei ca să-i răspundă. — Mi se pare ciudat că nici nu m-ați întrebat cum mă cheamă, pufni Ignatius. — Vai de mine! Am pierdut complet din vedere. Cine sunteți? În ziua aceea a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
totuși destul de amabil. Pare tot timpul îngrijorat, mult prea îngrijorat ca să mai critice felul cum își fac datoria ceilalți. De fapt, e gata să accepte aproape orice și, în consecință, este admirabil de democrat în felul său înapoiat. De exemplu, domnișoara Trixie, mama noastră pământească din lumea comerțului, vrând să aprindă un radiator, a dat foc din neatenție unei comenzi importante. Domnul Gonzalez s-a arătat destul de tolerant față de această gaffe, dacă te gândești că în ultima vreme compania a primit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
din Kansas City, pentru produse în valoare de cinci sute de dolari (500$!) unul. Trebuie însă să ne aducem aminte că domnul Gonzalez e la ordinele doamnei Levy, acea misterioasă bogătașă, renumită pentru inteligența și cultura ei, care a hotărât că domnișoara Trixie trebuie să fie tratată bine, făcută să se simtă activă și necesară. Dar a fost foarte curtenitor și cu mine, îngăduindu-mi să-mi aleg singur registrele. Intenționez să o fac pe domnișoara Trixie să mi se destăinuie cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cultura ei, care a hotărât că domnișoara Trixie trebuie să fie tratată bine, făcută să se simtă activă și necesară. Dar a fost foarte curtenitor și cu mine, îngăduindu-mi să-mi aleg singur registrele. Intenționez să o fac pe domnișoara Trixie să mi se destăinuie cât mai curând. Presupun că această Meduză a capitalismului are de oferit multe intuiții valoroase și nu o singură observație esențială. Singura notă discordantă — și aici am să degenerez în argou pentru a fi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
dintre numeroasele birouri goale — unul lângă fereastră. Am stat acolo întreaga după-amiază, cu radiatorul meu cu gaz deschis la maximum, privind cum vapoarele venite din multe porturi exotice scoteau aburi pe apele reci și întunecate ale portului. Sforăitul domol al domnișoarei Trixie și scrisul furios la mașină al domnului Gonzalez ofereau un contrapunct agreabil gândurilor mele. Domnul Levy nu a apărut astăzi. Mi s-a dat de înțeles că vizitează rar întreprinderea, ba chiar, cum spune domnul Gonzalez, „încearcă să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
îi furase unei mătuși bătrâne cincizeci de cenți, o verișoară fusese lovită de tramvaiul de pe Magazine Street, un unchi mâncase o prăjitură cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Mark Twain! — Tocmai am fost s-o văd. S-a dus să stea în casa fiului ei, de pe St. Mary Street. — A, băiatul acela nesuferit. Ignatius urcă treptele înaintea mamei sale. Dar bine că am scăpat pentru un timp de domnișoara Annie. Acum probabil am să pot cânta la lăută, fără să mai fiu asaltat de invectivele ei enervante de dincolo de alee. — M-am oprit la Lenny și i-am cumpărat o pereche de mătănii cu apă sfințită, de Lourdes. — Vai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
în viața mea nu am văzut un alt magazin atât de plin cu vrăjitorii religioase. Presupun că magazinul acela de bijuterii va fi în curând scena unui miracol. S-ar putea ca Lenny însuși să se înalțe la cer. — Lu’ domnișoara Annie i-au plăcut mult mătăniile. A început pe loc să spună un rozariu. — Fără îndoială, e mai plăcut decât să stea la discuții cu tine. Ia un scaun, copile, ș-am să-ți pregătesc ceva de mâncare. — În confuzia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
plăcut mult mătăniile. A început pe loc să spună un rozariu. — Fără îndoială, e mai plăcut decât să stea la discuții cu tine. Ia un scaun, copile, ș-am să-ți pregătesc ceva de mâncare. — În confuzia produsă de leșinul domnișoarei Annie, se pare că ai uitat că m-ai expediat azi-dimineață la Levy Pants. — O, Ignatius, ce s-a întâmplat? întrebă doamna Reilly, aprinzând un chibrit în dreptul unui ochi al aragazului pe care îl deschisese cu câteva secunde mai înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
se schimbe curând. — Așa crezi? Oricum, tot sunt mândră de tine, copile. Scoate-ți haina. Doamna Reilly deschise o conservă de tocăniță și o vărsă într-o cratiță. Este cumva și vreo fată drăguță care lucreaz-acolo? Ignatius se gândi la domnișoara Trixie și spuse. — Da, este una. — Nemăritată? — Așa pare să fie. Doamna Reilly îi făcu cu ochiul și îi aruncă pardesiul deasupra dulapului. — Uite ce, drăguțule, am pus tocana la încălzit. Deschide-ți o conservă de mazăre și găsești pâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
albastră: DEPARTAMENTUL PENTRU CERCETĂRI ȘI REFERINȚE I.J. REILLY, RESPONSABIL Neglijase înregistrările de dimineață ca să-și facă anunțul, întinzându-se jos pe podea cu cartonul și vopseaua albastră pentru afișe și pictând cu meticulozitate timp de mai bine de o oră. Domnișoara Trixie călcase pe carton într-unul dintre tururile ei fără rost prin birou, dar stricăciunea se limitase doar la o mică urmă de pantof de tenis pe unul dintre colțuri. Totuși, pe Ignatius îl supăra mica amprentă și picta deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
pe Ignatius îl supăra mica amprentă și picta deasupra ei o versiune dramatică și stilizată a unui crin. — Ce frumos! spuse domnul Gonzalez, când Ignatius termină de bătut cuiele. Dă întregului birou un anumit ton. — Ce vrea să spună? întrebă domnișoara Trixie, stând exact dedesubtul anunțului și examinându-l concentrată. — E doar o indicație, spuse mândru Ignatius. — Nu înțeleg nimic din toate astea, spuse domnișoara Trixie. Ce se petrece aici la noi? Se întoarse spre Ignatius. Gomez, cine-i persoana aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ignatius termină de bătut cuiele. Dă întregului birou un anumit ton. — Ce vrea să spună? întrebă domnișoara Trixie, stând exact dedesubtul anunțului și examinându-l concentrată. — E doar o indicație, spuse mândru Ignatius. — Nu înțeleg nimic din toate astea, spuse domnișoara Trixie. Ce se petrece aici la noi? Se întoarse spre Ignatius. Gomez, cine-i persoana aceasta? — Domnișoară Trixie, doar îl cunoști pe domnul Reilly. Lucrează de o săptămână aici la noi. Serios? Am crezut că este Gloria. — Du-te la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Trixie, stând exact dedesubtul anunțului și examinându-l concentrată. — E doar o indicație, spuse mândru Ignatius. — Nu înțeleg nimic din toate astea, spuse domnișoara Trixie. Ce se petrece aici la noi? Se întoarse spre Ignatius. Gomez, cine-i persoana aceasta? — Domnișoară Trixie, doar îl cunoști pe domnul Reilly. Lucrează de o săptămână aici la noi. Serios? Am crezut că este Gloria. — Du-te la loc și vezi-ți de cifrele tale, îi spuse domnul Gonzalez. Trebuie să trimitem evidența aceea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
la noi. Serios? Am crezut că este Gloria. — Du-te la loc și vezi-ți de cifrele tale, îi spuse domnul Gonzalez. Trebuie să trimitem evidența aceea la bancă înainte de prânz. — O, da. Trebuie să trimitem evidența, fu de acord domnișoara Trixie și porni târșâindu-și picioarele spre toaleta doamnelor. — Domnule Reilly, n-aș vrea să te grăbesc, spuse prudent domnul Gonzalez, dar observ că ai un teanc întreg de hârtii pe birou care nu au fost încă înregistrate. — A, hârtiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
e ceva grav. — Lasă-mă în pace, strigă Ignatius. Imbecilule. Refuz să-mi petrec restul zilelor într-un scaun cu roți. Domnul Gonzalez simți cum picioarele i se răcesc și îi înțepenesc. Bubuitura căderii lui Ignatius o făcuse și pe domnișoara Trixie să se întoarcă de la toaletă. Veni din dosul fișierelor și calcă peste grămada de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu, răspunse aspru domnul Gonzalez. — O, sunt bucuroasă, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Trixie să se întoarcă de la toaletă. Veni din dosul fișierelor și calcă peste grămada de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu, răspunse aspru domnul Gonzalez. — O, sunt bucuroasă, spuse domnișoara Trixie, călcând pe una dintre mâinile întinse ale lui Ignatius. — M-ai nenorocit! tună Ignatius și se ridică dintr-un salt în șezut. Mi-ai zdrobit oasele de la mână. N-am să mai fiu niciodată în stare să o folosesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Trixie, călcând pe una dintre mâinile întinse ale lui Ignatius. — M-ai nenorocit! tună Ignatius și se ridică dintr-un salt în șezut. Mi-ai zdrobit oasele de la mână. N-am să mai fiu niciodată în stare să o folosesc. — Domnișoara Trixie e foarte ușoară, îl consolă șeful de birou. Nu cred că ți-a putut face prea mult rău. — A călcat vreodată pe tine, idiotule? Cum poți să știi? Ignatius ședea la picioarele colegilor săi de birou și își examina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
înregistrări într-un moment ca acesta? Sunt gata să iau legătura cu avocații mei și să le cer să te dea în judecată pentru că m-ai făcut să mă așez pe taburetul acela obscen. — Te ajutăm să te ridici, Gloria. Domnișoara Trixie luă ceea ce părea să fie poziția ei când urma să se opintească. Desfăcu mult picioarele încălțate în tenișii îndreptați cu vârfurile spre exterior și se lăsă pe vine, ca o dansatoare balineză. — Ridică-te! se răsti Gonzalez la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nu vă oferă nici un punct de sprijin. Presupun că ne vom accidenta toți trei. Vă sfătuiesc să încercați stând în picioare. În felul acesta vă veți putea ușor apleca pentru a mă trage în sus. — Nu te enerva, Gloria, spuse domnișoara Trixie, legănându-se înainte și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Trixie, legănându-se înainte și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care se afla imediat dedesubtul ei. Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah! — Ce faceți, cu toții, acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care se afla imediat dedesubtul ei. Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah! — Ce faceți, cu toții, acolo jos pe podea? întrebă un om din pragul ușii. Chipul voios al domnului Gonzalez se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]