6,873 matches
-
zidului dintre pridvor și pronaos, câte doi pe absidele laterale și unul sub ferestra din mijloc al absidei altarului. După modelul creat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Țara Românească (la Mănăstirea Dealu, Mănăstirea Snagov, Biserica domnească din Târgoviște etc.), fațada bisericii a fost împărțită în două registre separate de un brâu median continuu încadrat între două rânduri de cărămizi. În registrul superior, pereții bisericii sunt decorați cu două rânduri de arcade asemănătoare cu ocnițele tradiționale. În
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
închinată, a jucat un rol deosebit de important în istoria națională a Moldovei. Astfel, la 1402, Mănăstirea „Sf. Sava” din Iași își dovedea capacitatea organizatorică și ecleziastică, aici fiind găzduit domnitorul Alexandru cel Bun împreună cu Mitropolitul Iosif și cu întreaga suita domnească la primirea și închinarea credincioșilor la Sfintele Moaște ale Sf. Ioan cel Nou de Trapezund aflate în drum spre Suceava. Importanța acestui lăcaș ecleziastic este dovedită și de înzestrarea acesteia, în anul 1468, cu un clopot foarte mare , ce avea
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
case și la Biserică, restaurează toate obiectele de cult și a sistematizat arhiva mănăstirii. Mănăstirea „Sf. Sava” a fost un important centru cultural al orașului medieval Iași. În anul 1714, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, aici își desfășura cursurile Academia Domnească din Iași și lua ființă o tipografie slavo-română care din anul 1744 a tipărit și în limbile greacă și arabă. În anul 1864, în casele stăreției își deschidea cursurile Colegiul „Sf. Sava", ulterior Gimnaziul „Sf. Sava”. Tot aici, în anul
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
independente de Spoleto și Benevent. Lângă acest fapt mai încheie un contract pentru Veneția cu primul doge cunoscut cu numele Paulutius. Urmașul său, regele Ratchis (744-749) este înlăturat și trimis la mănăstirea Monte Cassino de propriul frate, Aistulf care a domnit între anii 749-756. Acesta reușește să înlăture definitiv dominația bizantină din Ravenna, desființând exarhatul și alungând pe ultimul exarh Eutychus în anul 751. În 774, Carol cel Mare, viitorul împărat, îl învinge pe ultimul lor rege, punând capăt istoriei lombarde
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
chenar dreptunghiular, format în brâu torsadă. Zidul despărțitor dintre pronaos și naos a fost dărâmat, fiind înlocuit cu două coloane puternice de secțiune octogonală, cu capiteluri, sprijinind trei arcade. În biserică s-au mai păstrat din vechiul mobilier doar strana domnească și cea arhierească, bogat decorate cu frunze, flori aurite și îngeri cu mâinile întinse. Ansamblul pictural al bisericii este de o mare valoare artistică. Biserica a fost pictată în 1673, în frescă, de meșteri aromâni, frații Mihai, Gheorghe și Dima
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
de apoi", "Scara lui Climax" și sfintele pictate în medalion. În pronaos, pe peretele vestic, s-a păstrat tabloul votiv în care este reprezentată familia ctitorului: domnitorul Gheorghe Duca, Doamna Anastasia, Doamna Ecaterina (probabil soacra domnitorului), Constantin Duca (care va domni între anii 1693-1695 și 1700-1703), fiica sa Elena (viitoarea soție a cronicarului Nicolae Costin), fiica sa Maria, alături de un alt copil, al cărui nume nu se poate descifra. Ei sunt pictați în costume de ceremonial, brodate cu flori cu fire
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
amplasată în 1930 o placă de marmură cu următoarea inscripție: Pe latura de nord-est a incintei, la mică distanță de curtină ca să nu întrerupă drumul de strajă, se află o clădire fortificată cu un etaj, care a servit drept casă domnească pentru Gheorghe Duca. Palatul este construit din piatră, cu bolți de cărămidă și are ferestre și uși cu chenare de piatră profilată. Rolul său era pur defensiv, fără nicio preocupare pentru lux sau cel puțin de confort, pentru a servi
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
un tunel care lega Sfânta Masă a altarului cu palatul domnesc, pentru a se salva odoarele bisericii în caz de necesitate. N.A. Bogdan povestea că ar fi existat niște hrube ce făceau legătura între Palatul domnesc de la Cetățuia și Curtea domnească din Iași. Scriitorul Alecu Russo descrie astfel tainițele: "„Iar intrarea în tainițe se găsește în peretele palatului care privește spre oraș. O ușă mică, rotundă și ridicată de la pământ ca de vreo doi coți, duce într-un fel de tindă
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
quakerilor din acea vreme, cum ar fi abstinența de la alcool, dans și cuvinte licențioase. Nixon a avut patru frați: Harold (1909-33), (1914-87), Arthur (1918-25) și (născut în 1930). Patru dintre cei cinci băieți au fost botezați după regi care au domnit în Anglia istorică sau legendară; Richard, de exemplu, a fost botezat după Richard Inimă-de-Leu. Tatăl lui Nixon era în timp ce mama lui era de origine mixtă germană, engleză și irlandeză. Copilăria lui Nixon a fost marcată de greutăți, iar el a
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
(în , în , iar în sau Cibele), era o zeitate de origine frigiană, considerată drept "Magna Mater" (""Marea Mamă a Zeilor""), zeița peșterilor și a Pământului în starea sa naturală și protectoare a vegetației, adorată pe culmile munților. Domnea peste animalele sălbatice, fiind și protectoarea albinelor. A fost preluată în mitologia romană, cultul ei fiind primul din calendarul roman. Împreună cu soțul ei, Attis, era venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase, orgiastice. La romani, Cybele era zeița naturii și a fertilității
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
animalele sălbatice, fiind și protectoarea albinelor. A fost preluată în mitologia romană, cultul ei fiind primul din calendarul roman. Împreună cu soțul ei, Attis, era venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase, orgiastice. La romani, Cybele era zeița naturii și a fertilității. Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoți eunuci denumiți "coribanți", care îi conduceau pe credincioși în riturile orgiastice, acompaniate de țipete sălbatice și muzică interpretată
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
, fiul lui Oedip și al Iocastei și frate cu Polynices. După descoperirea incestului săvârșit de Oedip și după plecarea acestuia din cetatea Teba, și Polynices hotărăsc să domnească pe rând, fiecare câte un an. La împlinirea termenului convenit, Eteocles refuză să cedeze locul fratelui său. Atunci Polynices cere ajutor regelui Adrastus și organizează expediția "celor șapte împotriva Tebei". În cursul ciocnirii, cei doi frați au pierit într-o
Eteocles () [Corola-website/Science/302468_a_303797]
-
frați au pierit într-o luptă corp la corp, ucigându-se reciproc. În timp ce tebanii, socotindu-l trădător, au refuzat să îngroape trupul neînsuflețit al lui Polynices. Eteocles a fost înmormântat cu mare cinste. Unul dintre fiii săi, Laodamas, avea să domnească peste cetatea Teba în timpul expediției organizate de epigoni.
Eteocles () [Corola-website/Science/302468_a_303797]
-
Amarna din istorie. Mai mult decât atât a început să distrugă sistematic monumentele Amarna și a făcut presiuni să schimbe structura preoțimii și ritualurile religioase, încercând să le aducă la forma în care erau înainte de domnia lui Akhenaton . După ce a domnit timp de 30 de ani, Ramses s-au alăturat grupului select format doar dintr-o mână de faraoni ai Egiptului, care au fost atât de longevivi. Prin tradiție, în anul 30 al domniei, s-a sărbătorit festivalul Sed, iar Ramses
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
celebrează, apoi, la fiecare trei ani până la moartea faraonului. Înainte să moară Ramses suferea de grave probleme dentare și de asemenea, avea probleme cu circulația sângelui, din pricina arteritei. Ramses a murit la Pi-Ramses pe data de 1 septembrie 1213 î.Hr., domnind peste Egipt aproape șaizeci și șapte de ani. Răspândirea știrii morții faraonului a umplut Egiptul de lacrimi și durere. Cei mai mulți dintre contemporanii săi nu cunoscuseră un alt suveran și credeau că lumea se va sfârși odată cu moartea acestuia. Ceremonia de
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
slavilor răsăriteni. Aceste state erau княжество - "cniajestvo - cnezatele", așa cum au fost Rusia Kieveană sau Cnezatul Moscovei. Odată cu creșterea gradului de centralizare, a întinderii și forței economice și militare a statului feudal, titlul s-a schimbat în "Velikii " - Mare Cneaz, el domnind peste un "Velikoe Cniajestvo" - Mare Cnezat, în vreme ce vasalii săi erau "udelni cniaz", sau mai simplu "cneaz", iar statele conduse de aceștia din urmă fiind numite "udel", "udelnoe cneajestvo" ori "volost". Când Rusia Kieveană a fost fragmentată în secolul al XIII
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
și nepoții pe linie masculină a împăraților Imperiului Rus. Termenul "cneaz" a continuat să fie un titlu nobiliar al membrilor din familiei Rurikide, (Repnin, Gorciakov) sau Gediminide (Galițîn, Trubețkoi). Rurikizii și Gediminizii erau numiți cneji (prinți) încă din vremea când domniseră în mici cnezate (principate) medievale suverane. După ce statele lor au fost absorbite de Marele Cnezat al Moscovei, conducătorii acestor stătulețe au ajuns membri ai Curții țarilor, fiind autorizați să-și păstreze titlurile princiare. Începând cu secolul al XVIII-lea, titlul
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
Capitanatului general Chile (Regatul Chile) în perioada 1554 - 1556. A fost prinț suveran al Celor Șaptesprezece Provincii din 1556 până în 1581 și a deținut numeroase titluri de duce și conte pentru anumite teritorii. Cunoscut sub numele Filip cel Prudent, a domnit asupra unuia dintre cele mai mari imperii, care deținea teritorii pe toate continentele cunoscute atunci de europeni. Filip s-a născut la Valladolid, fiind fiul lui Carol al V-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și al soției sale, Isabela
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
locul ziua următoare deși cardinalul de la Rochefoucauld a rămas președintele consiliului (oficial Richelieu a fost numit președinte în noiembrie 1629). Politica cardinalului Richelieu a implicat două obiective principale: centralizarea puterii în Franța și opoziția față de dinastia de Habsburg (care a domnit atât în Austria cât și în Spania). La scurt timp după ce a devenit ministrul principal a lui Ludovic, el s-a confruntat cu o criză în Valtellina, în nordul Italiei. Richelieu i-a sprijinit pe protestanți ai cantonului elvețian Grisons
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
Ludovic al XIII-lea (n. 27 septembrie 1601 - d. 14 mai 1643, Saint-Germain-en-Laye), supranumit "cel Drept" (în franceză "Le Juste"), fiul lui Henric al IV-lea al Franței, a domnit ca rege al Franței și Navarei între anii 1610 și 1643. Imaginea regelui este inseparabilă de cea a primului său ministru cardinalul Richelieu. Ludovic s-a născut la Castelul Fontainebleau și a fost primul fiu al regelui Henric al IV
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
tron, tânăr fiind, probabil in anul 3407 î.Hr. Numele său de rege Șoim era Aha "luptătorul", iar cel de Menes pare să-i fi fost dat cu ocazia încoronării. El s-a căsătorit cu Neithotep, se pare moștenitoarea reginelor care domniseră asupra indigenilor adoratori ai lui Seth, deoarece mormântul ei a fost găsit in orașul Nubt (Ombos), una din capitlele acestor populații dispersate. O astfel de ipoteză explică de ce Menes și-a luat titlul de "Senior al Vulturului și al Cobrei
Prima Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/302984_a_304313]
-
în timpul mersului. Femeile nu purtau niciodată văl, și erau libere să-și vadă de treburile lor, beneficiind de o condiție socială la un nivel destul de ridicat, ba chiar din punct de vedere legl, mult superioară celei a bărbațiilor. Menes a domnit șaizeyi și doi de ani; el a fost ucis la vânătoare, de un hipopotam pe care îl hărțuia. I-a urmat la tron Athothis, fiu al uneia din nevestele sale de rang inferior; se spune ă acesta era și un
Prima Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/302984_a_304313]
-
(n. 27 februarie 1711, Constantinopol - d. 23 noiembrie 1769, Iași) a fost domn al țărilor române. În Țara Românească a domnit de șase ori: septembrie 1730 - octombrie 1730; 24 octombrie 1731 - 16 aprilie 1733; 27 noiembrie 1735 - septembrie 1741; iulie 1744 - aprilie 1748; c. 20 februarie 1756 - 7 septembrie 1758 și 11 iunie 1761 - martie 1763 și în Moldova de patru
Constantin Mavrocordat () [Corola-website/Science/299485_a_300814]
-
o perioadă de 200 de ani, începând cu anul 450, și se petrec pe teritoriul Danemarcei. Poemul are un caracter sincretic, combinând valorile germanice vechi și cele creștine, și definește relațiile dintre rege și tanii (războinicii) săi. Atunci când el a domnit 50 de ani, Regatul său a fost invadat de un dragon de foc, care a reușit să-l omoare cu ajutorul unui tânăr nobil, Wiglaf, restul de urmașii săi au fugit. Grendel, mama, dornică de a-și răzbuna fiul, efectuate de pe
Beowulf () [Corola-website/Science/299497_a_300826]
-
Moesia și Scythia Minor. Valens, fost dux limitis în Dacia ce a fost ridicat la demnitatea de Cezar de către Licinius, a fost demis și executat, în locul sau fiind proclamați fii lui Constantin: Crispus și Constantin II și Licinius Iunor. Concordia domnea în imperiu, iar succesiunea era asigurată. În 322, sarmatii au invadat la Dunăre, fiind oprită de către Constantin. În 323, atacul gotic a fost respins din nou, și urmărindu-i, a intrat pe teritoriul lui Licinius. În Bătălia de la Adrianopol și
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]