5,962 matches
-
ordonat eliberarea clericilor ortodocși și mustrarea acestuia. În anul 1373 catedrala a suferit daune în timpul raidurilor genoveze. În urma unui nou cutremur din anul 1491 ce a deteriorat catedrala, Senatul de la Veneția, ce controla insula în această perioadă, a ordonat renovarea edificiului. Pe lângă aceata, venețienii au întărit și zidurile orașului rezultând unul dintre cele mai frumoase orașe medievale din Europa. Între anii 1570-1571, Ciprul a fost cucerit de trupele otomane conduse de către comandantul Lala Mustafa Pașa. În timpul asediului asupra orașului din 1570
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
și distruse, iar edificul a fost spălat și pregătit pentru ziua de vineri. Pe data de 15 septembrie, la rugăciunea de vineri, în prezența comandantului Lala Mustafa Pașa, catedrala a fost oficial transformată în moschee. După trecerea locașului la islam, edificiul a devenit proprietatea Fundației Sultanului Selim, fiindu-i adăugate și două minarete. În perioada otomană, aceasta era cea mai mare moschee din Cipru și locul unde guvernatorul turc și ceilalți funcționari participau la rugăciunea de vineri. Lângă moschee au fost
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
datorează faptului că Mimi a studiat viticultura și vinificația la Montpellier. Se consideră că acesta a fost primul chateau adevărat din Moldova. Construit din două etaje și beton armat, ceea ce era o noutate pe atunci, castelul a fost considerat un edificiu modern nu doar din ținutul Bender, dar în toată Basarabia. Pivnița castelului avea o capacitate de 300.000 litri de vin, păstrat în poloboace. În anul 2011 a început renovarea clădirii care va fi un punct de atracție pentru turiști
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
noului imperiu din aceea perioadă, Askia Mohammad I, a hotărât construirea unei mari moschei în acest important punct comercial. Moscheea a fost construită în stil sudano-sahelian, caracterizat prin folosirea ca materiale principale a lemnului și argilei. Arhitecții tuaregi au construit edificiul după ce au învățat noi tehnici și s-au documentat vizitând moscheile din Timbuktu. este principalul loc de cult al orașului. Minaretul ei înalt de 27 de metri este considerat a fi un adevărat "far al deșertului" , de-a lungul timpului
Marea Moschee din Agadez () [Corola-website/Science/334153_a_335482]
-
asemenea, moscheea a găzduit o importantă școală de învățământ islamic. În prezent, moscheea din Agadez este o importantă atracție turistică ce atrage mulți vizitatori și este considerată a fi simbolul orașului Agadez și al Nigerului de Nord. În anul 2013, edificiul și vechile clădiri înconjurătoare au fost incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Marea Moschee din Agadez () [Corola-website/Science/334153_a_335482]
-
a fost construită în anul 1327 din ordinul lui Manșă Musa I, celebrul împărat din Mâli. Arhitectul care a proiectat construcția a fost Abu Es Haq es Saheli, un maur andaluzian stabilit în Cairo. Stilul în care a fost construit edificiul este cel sudano-sahelian ce se distinge prin folosirea de materiale principale a argilei și lemnului. Alte cracteristici ale moscheii sunt prezenta celor două minarete, unul din ele de forma conica sau ușor triunghiulara ce amintește de piramidele egiptene. După construirea
Moscheea Djinguereber () [Corola-website/Science/334167_a_335496]
-
langă cunoștințele legate de recitarea Coranului și alte aspecte legate de legislația și tradiție islamică materii precum medicină, matematică, geografia sau fizică. Universitatea a prosperat în timpul imperiilor Mâli și Songhai și chiar până în prezent. În anul 1988, moscheea împreună cu celelalte edificii ce alcătuiau vechea universitate din Timbuktu au intrat pe lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO. Locașul s-a aflat în pericol de prăbușire în anul 1990, dar a fost restaurat sub patronajul companiei Aga Khan Trust for Culture, lucrările fiind
Moscheea Djinguereber () [Corola-website/Science/334167_a_335496]
-
linii mari în această perioadă s-au păstrat elemente din stilurile precedente, nefiind făcute modificări semnificative. Tot în această perioadă a activat la curtea șahului celebrul Mirza Shah Hussein Isfahani, cel mai priceput arhitect al acestei perioade, ce a construit edificii precum mausoleul misticului Harun-e Vilayat din Isfahan, construit între 1512-1513 și Moscheea lui Ali, construită în anul 1522. La începutul domniei sale, șahul Tahmasp I, s-a dovedit a fi destul de indiferent în materie de arhitectură, mulțumindu-se totuși cu restaurarea
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
totuși cu restaurarea moscheilor și sanctuarelor din Kerman, Shiraz, Isfahan, Mashhad și Ardabil. În anul 1548, Tahmasp mută capitala la Qazvin, unde va înfrumuseța orașul prin lucrări publice frecvente. Ca o inovație a acestei perioade o reprezintă pictura murală din edificiile laice ce înfățișează scene de vânătoare sau petreceri. O astfel de clădire este casa guvernatorului din Nain, construită în stilul edificiilor cu patru "iwanuri" între anii 1565-1575, prezentând fabuloase picturi cromatice. Un alt exemplu îl reprezintă grădinile din Sadatabad, cu
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
unde va înfrumuseța orașul prin lucrări publice frecvente. Ca o inovație a acestei perioade o reprezintă pictura murală din edificiile laice ce înfățișează scene de vânătoare sau petreceri. O astfel de clădire este casa guvernatorului din Nain, construită în stilul edificiilor cu patru "iwanuri" între anii 1565-1575, prezentând fabuloase picturi cromatice. Un alt exemplu îl reprezintă grădinile din Sadatabad, cu alei, coloane, băi și trei pavilioane fantastice: Gombad-e Muhabbat, Iwan-e Bagh și Chehel Sutun. Picturile celui din urmă pavilion sunt considerate
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
Isfahan, acest lucru însemnând transformarea orașului în principalul centru al arhitecturii safevide. Noua capitală a fost organizată în jurul piețeii Meydan-e Imam, un spațiu imens cu dimensiunile de 519 metri lungime și 159 lățime. Aici au fost construite cele mai importante edificii ale orașului. Palatul Ali Qapu, reședința șahului, este una dintre ele. Având o dimensiune destul de mare, palatul este decorat cu numeroase picturi murale ce reprezintă păsări, păduri și diferite alte animale, aceste picturi fiind asemănătoare cu cele din China. De
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
veche din oraș. Principalul arhitect al acestei perioade este Shaykh Bahai. De asemenea, au avut loc numeroase lucrări la vechile orașe sfinte ale șiismului, moscheile și sanctuarele de acolo fiind acoperite cu aur. Sub patronajul ultimilor șahi au fost construite edificii de dimensiuni mai mici în comparație cu perioadele anterioare. Pavilionul Hasht Behesht este un exemplu fiind compus din opt cămăruțe dispuse circular în jurul unei clădiri acoperite cu un dom și având patru iwanuri. Clădirea datează din anul 1671, din perioada șahului Suleyman
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
este o moschee din orașul Istanbul, Turcia. Ea este situată lângă Bosfor, în apropiere de renumitul Palat Dolmabahçe. reprezintă unul dintre principalele edificii construite sub domnia sultanului Abdul-Medjid (1839-1861). Ctitorită de către sultana Bezmi Alem, mama sultanului, aceasta este o combinație între arhitectura otomană târzie și stilul european baroc. Moschea este operă a arhitecților Garabet Balyan și Nigoğos Balyan, renumiți și pentru alte edificii
Moscheea Dolmabahçe () [Corola-website/Science/334386_a_335715]
-
edificii construite sub domnia sultanului Abdul-Medjid (1839-1861). Ctitorită de către sultana Bezmi Alem, mama sultanului, aceasta este o combinație între arhitectura otomană târzie și stilul european baroc. Moschea este operă a arhitecților Garabet Balyan și Nigoğos Balyan, renumiți și pentru alte edificii precum Palatul Dolmabahçe sau Moscheea Ortaköy. Structura clădirii este una simplă, similară cu cea de la Ortaköy, cu un singur dom și două minarete înalte de aproximativ 40 de metri. Interiorul este bogat decorat cu marmură albă și vișinie în special
Moscheea Dolmabahçe () [Corola-website/Science/334386_a_335715]
-
el la Ierusalim și depozitate în Biserica Sfânta Maria cea Nouă.Aceasta fusese construită de Iustinian în partea cea mai sudică a Ierusalimului de atunci, pe culmea Muntelui Sion. Istoricul bizantin Procopius din Cezareea susține că Iustinian a construit un edificiu imens și impunător care să găzduiască toate acele comori. Când orașul a început să fie amenințat de apropierea unor oștiri străine aceste comori ar fi fost transferate la Mănăstirea Sfintei Cruci, unde ar fi fost îngropate într-o tainiță, al
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
ele fiind din timpul domniei împăratului Dioclețian (284-305). Mozaicul este compus din covoare colorate cu imagini amănunțite de mamifere, păsări, pești, plante și corăbii de epocă. Nu conține inscripții, și de aceea se apreciază ca făcea parte nu dintr-un edificiu public, ci dintr-o vilă particulară, poate a unui armator sau comerciant. Mozaicul s-a conservat neobișnuit de bine, excepție făcând o avariere a imaginii uneia din cele două corăbii, în cursul săpării unui veceu turcesc în epoca otomană. În ciuda
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
ridicări de chivote bizantine, din cauza modului inconfundabil în care încap în văzduh volumetriile lor omogene. “Potrivit tradiției Bisericii Una”, continuă artistul, “a ridica o biserică înseamnă a construi o pogorâre. A înaltă o pogorâre, iată paradoxul care deosebește esențial bizantinitatea edificiului Bisericii dinainte de Schisma de elanul ascensional al goticității edificiilor de dupa ruptură din Duecento. Două mentalități de constructor de biserici care se exclud și care au sfârșit prin a înlocui sculpturalitatea edificiului eclezial tradițional, cu principiile secularizante ale funcționalității arhitectonice”. Am
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
încap în văzduh volumetriile lor omogene. “Potrivit tradiției Bisericii Una”, continuă artistul, “a ridica o biserică înseamnă a construi o pogorâre. A înaltă o pogorâre, iată paradoxul care deosebește esențial bizantinitatea edificiului Bisericii dinainte de Schisma de elanul ascensional al goticității edificiilor de dupa ruptură din Duecento. Două mentalități de constructor de biserici care se exclud și care au sfârșit prin a înlocui sculpturalitatea edificiului eclezial tradițional, cu principiile secularizante ale funcționalității arhitectonice”. Am fost mișcat de această paradoxala afirmație: “ridicarea pogorârii”. Privind
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
înaltă o pogorâre, iată paradoxul care deosebește esențial bizantinitatea edificiului Bisericii dinainte de Schisma de elanul ascensional al goticității edificiilor de dupa ruptură din Duecento. Două mentalități de constructor de biserici care se exclud și care au sfârșit prin a înlocui sculpturalitatea edificiului eclezial tradițional, cu principiile secularizante ale funcționalității arhitectonice”. Am fost mișcat de această paradoxala afirmație: “ridicarea pogorârii”. Privind la lumea românească și la locul pe care regalitatea îl alcătuiește astăzi, săpăamână de săptămână, ca pe un culcuș inițial, ca pe
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
este un edificiu religios, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, inclus în registrul monumentelor de arhitectură de importanță națională din Republica Moldova. Biserica a fost construită în stil neogotic. Curtea bisericii este înconjurată de un gard înalt de fier forjat. Biserica a fost ctitorită de
Biserica romano-catolică din Orhei () [Corola-website/Science/335203_a_336532]
-
polonezi și germani. În perioada sovietică, clădirea a servit ca sală de sport, apoi nod de radio și depozit de materiale pentru Moldtelecom, operatorul național de telefonie fixă. În anul 1989, conducerea orașului a decis demararea lucrărilor de restaurare a edificiului, cu intenția de a-l transforma în sală de concerte de muzică de cameră, dar acest lucru nu a fost posibil din cauza problemelor de finanțare. Abia în anul 2005, biserica a fost retrocedată comunității catolice din Orhei, datorită implicării preotului
Biserica romano-catolică din Orhei () [Corola-website/Science/335203_a_336532]
-
impunătoare cu zeci de cupole vospite in alb și cu o curte mare îndreptată în direcția Mecca și înconjurată de 120 încăperi. Complexul arhitectonic se întinde pe o suprafață de circa 5000 m². Moscheea conținând mormântul lui Musa, provenită din edificiul în versiunea sa mai restrânsă inițială, construită de sultanul Beibars, se află în centrul curții, lângă zidul de vest al curții. Ea conține un mihrab (nișă) în direcția Mecca, și lângă acesta un minbar, de unda imamul își rostește predica
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
Partea superioară a pereților este mărginită de o friză masivă rezultată din console legate printr-o arcatură. În toamna anului 2014, administrația muzeului de artă a primit o donație de 1 milion de euro din partea Guvernului României, bani destinați restaurării edificiului. Termenul limită al proiectului era, inițial, sfârșitul anului 2015. Lucrările au fost finisate în toamna anului 2016, iar Muzeul de Artă a fost redeschis la 4 noiembrie în același an.
Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani () [Corola-website/Science/335236_a_336565]
-
cartierul al-Adel din vestul Bagdadului, zona cu cea mai mare comunitate musulmană sunnită din oraș, construcția Moscheii Umm al-Qura a costat aproximativ 7,5 milioane de dolari. are un design arhitectural unic, dovedind în acelaș timp puternica amintire a războiului. Edificiul are 4 minarete situate în perimetrul său, toate de forma unor țevi de Kalașnikov înalte de 43 de metri, marcând cele 43 de zile ale Războiului din Golf. În jurul cupolei există alte 4 minarete, fiecare înalte de 37 de metri
Moscheea Umm al-Qura () [Corola-website/Science/335388_a_336717]
-
gotic târziu, ce permiteau preluarea tensiunilor, unele dintre acestea (mai ales bolțile ogivale) fiind utilizate chiar și în perioada precedentă. Multe castele au fost construite în această perioada, dar fiind depășite că număr de biserici. Cele mai largi grupuri de edificii romanice ce au supraviețuit timpului se găsesc în sudul Franței, nordul Spaniei și în Italia rurală, constând în case, palate, mănăstiri. Conform dicționarului englez Oxford, cuvântul "romanic" semnifică "de proveniență romană" fiind utilizat în engleză pentru a denumi limbile roanice
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]