6,471 matches
-
creștină, dar eretică (ariană), care a trăit, la începutul secolului al VII-lea, alături de romanicii din Crișana, Banat și Transilvania o reprezentau gepizii, dar pierderea poziției lor politice și sociale dominante odată cu distrugerea regatului gepid de coaliția avari-longobarzi, apoi dispariția episcopiei ariene a "Gepidiei" și integrarea în nucleele creștine ortodoxe romanice au dus la asimilarea lor de către autohtoni, spre sfârșitul secolului al VII-lea. Populația autohtonă, evoluția sa religioasă (creștină), după ruperea graniței dunărene a Imperiului (614) până la creștinarea bulgarilor (864
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgarilor, moravilor, sârbilor și rușilor, s-au constituit structuri politice și bisericești ale popoarelor convertite, a fost restabilită stăpânirea bizantină între Dunăre și Haemus, între 970-1018. Apoi, au fost restabilite legăturile economice și religioase cu regiunile învecinate, au fost restaurate episcopiile în regiunea Dunării-centre religioase și culturale, cristalizarea, în secolele IX-X, a unor formațiuni statale ce au contribuit la evoluția vieții religioase (creștine), în nordul Dunării, la sfârșitul mileniului I. Dar procesul de normalizare n-a fost uniform, instabilitatea politică în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
astfel, în această perioadă, biserica ortodoxă bulgară a exercitat o puternică influență asupra comunităților neoromanice (românești). Aceasta influență s-a reflectat în terminologia creștină românească, în organizarea și ierarhia bisericească, care sunt sud-slave (bulgare). În același timp, în secolele X-XII, Episcopia de Halici și Biserica ortodoxă rusă exercita o anumită autoritate asupra Moldovei, a ținutului est-carpatic și în Rusovlahia. În general, după secolul al X-lea, odată cu revenirea Imperiului la Dunăre, comunitățile creștine românești țineau de ritul oriental-răsăritean, de Biserica bizantină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care înțelegeau vechea limbă slavă, fiind vorbită îndeosebi de clasa conducătoare. Introducerea limbii, liturghiei și alfabetului slav la români este opera ucenicilor veniți din sudul învecinat, din centre ca Pereiaslaveț, Preslav, Dristra, Rila. Organizarea noii biserici bulgare, prin înființarea unor episcopii pe malul drept al Dunării, în locul scaunelor episcopale latine anterioare (secolele IV-VI), precum Durostorum (Dârstor) și Bononia (Vidin), a contribuit mai mult la întărirea legăturilor bisericești cu slavii sud-dunăreni. Pandele Olteanu, slavist, pe baza unor elemente toponimice și lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ar trebui să acceptăm că un candidat la hirotonie din Transilvania sau Maramureș era nevoit să meargă, în condițiile de atunci, până la Thesalonic sau Constantinopol? Repetăm, asemenea întrebări sunt retorice sau inutile, atâta vreme cât nu avem date certe despre existența unor episcopii în această zonă. Autorul concluzionează astfel: "Toate acestea duc la presupunerea că episcopii aflători în teritoriile dintre Dunăre și Mare sau cei rămași în sudul fluviului după migrațiile avaro-slavo-bulgare (?) hirotoneau un preot de mir văduv (!) sau călugăr din nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că, între 602-864, la Dunăre și Pont, nu mai existau scaune episcopale, din cauza năvălirii slavo-bulgare păgâne. Nici un fel de argumente și nici o invocare a logicii istorice nu poate schimba o realitate dată. Cu toate acestea, autorul afirmă că înființarea de episcopii slave în sudul Dunării, mai ales la Vidin (Bononia) și Dârstor (Durostorum), "ne face să credem că unii din episcopii care vor activa de acum înainte pe pământ românesc au putut primi hirotonia și în aceste centre, mai ales între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
credem că unii din episcopii care vor activa de acum înainte pe pământ românesc au putut primi hirotonia și în aceste centre, mai ales între anii 681-971, când Dobrogea a ajuns sub stăpânire bulgară". Autorul știe prea bine că acele episcopii slave din sudul Dunării au fost înființate după 864 (creștinarea bulgarilor) și atunci nu poate fi vorba despre hirotonie în aceste centre, între 681-971! Contradicția este evidentă.70 În concluzie, românii au primit liturghia slavă, introdusă la Preslav, în Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de daci-asistăm acum la o uniformizare a civilizației (romane creștine), în spațiul carpato-danubiano-pontic, s-au descoperit vestigii creștine, 31 pe teritoriul dacilor liberi și 22 pe cel al fostei provincii romane. În ceea ce privește organizarea instituțională, în secolul al IV-lea, existau episcopii în regiunile din sudul Moldovei și nord-estul Munteniei-nume precum Teofil, Wulfila, Godas, Silvanus-de unde rezultă existența unor centre ecleziastice organizate. În nord-estul Munteniei, existau două orașe cu o viață creștină organizată. În plus, în secolele IV-VII, existau instituții ecleziastice și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În plus, în secolele IV-VII, existau instituții ecleziastice și în restul țării, descoperirea unor biserici la Slava Rusă, Tomis și Histria (Dobrogea), apoi Slăveni, Drobeta, Sucidava, Dierna, Porolissum. Existau apoi două episcopate în Banat, la Lederata și Recidiva. Trebuie menționată episcopia de la Tomis, ajunsă mitropolie, în secolul al VI-lea, apoi episcopiile din Scythia Minor aflate pe malul drept al Dunării, care aveau sub control și viața bisericească din partea de nord a fluviului. Caracterul creștin al credinței comunităților vechi din secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țării, descoperirea unor biserici la Slava Rusă, Tomis și Histria (Dobrogea), apoi Slăveni, Drobeta, Sucidava, Dierna, Porolissum. Existau apoi două episcopate în Banat, la Lederata și Recidiva. Trebuie menționată episcopia de la Tomis, ajunsă mitropolie, în secolul al VI-lea, apoi episcopiile din Scythia Minor aflate pe malul drept al Dunării, care aveau sub control și viața bisericească din partea de nord a fluviului. Caracterul creștin al credinței comunităților vechi din secolele VII-X, menținut și întărit prin intermediul Bizanțului, se concretizează prin existența (ființarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reședințelor celor trei formațiuni statale, de unde rezultă raporturi strânse între autoritatea politică și conducerea bisericească, bazate pe interese ideologice și sociale comune, întruchipate în cele două instituții: voievodală și bisericească.28 Cea mai veche instituție bisericească de pe teritoriul românesc este episcopia Tomisului. Existența ei poate fi documentată pe parcursul secolelor IV-VI. Era firesc ca numărul tot mai mare de creștini din Scythia Minor să impună instituirea unei episcopii proprii în această provincie-ea este atestată documentar în secolul al IV-lea (369
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievodală și bisericească.28 Cea mai veche instituție bisericească de pe teritoriul românesc este episcopia Tomisului. Existența ei poate fi documentată pe parcursul secolelor IV-VI. Era firesc ca numărul tot mai mare de creștini din Scythia Minor să impună instituirea unei episcopii proprii în această provincie-ea este atestată documentar în secolul al IV-lea (369). Cunoaștem apoi numele unor episcopi care au ocupat scaunul de la Tomis, timp de mai multe secole (vezi cap. II). Episcopia Tomisului și-a încetat activitatea în a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Scythia Minor să impună instituirea unei episcopii proprii în această provincie-ea este atestată documentar în secolul al IV-lea (369). Cunoaștem apoi numele unor episcopi care au ocupat scaunul de la Tomis, timp de mai multe secole (vezi cap. II). Episcopia Tomisului și-a încetat activitatea în a doua jumătate a secolului al VI-lea, în urma atacurilor distrugătoare ale avarilor și slavilor-în 587, aceștia au distrus principalele orașe din Scythia Minor. Dintr-o serie de texte din secolul al VI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a secolului al VI-lea, în urma atacurilor distrugătoare ale avarilor și slavilor-în 587, aceștia au distrus principalele orașe din Scythia Minor. Dintr-o serie de texte din secolul al VI-lea rezultă că pe teritoriul Scythiei Minor existau și alte episcopii, Tomisul fiind mitropolie. Să adăugăm că prin Novela XI din 14 aprilie 535, împăratul Justinian a înființat Arhiepiscopia Justiniana Prima, ca instituție bisericească autocefală, având reședința în sudul Dunării. Jurisdicția acesteia cuprindea, pe lângă teritoriile din sud, și regiuni și cetăți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din nordul Dunării. Introdusă ca limbă de cult în secolul al X-lea (cf. Panaitescu), slavona a rămas în biserica românească și după asimilarea completă a acestora de către autohtoni. Dominația bulgară în nordul Dunării, în secolele IX-X, concretizată în înființarea episcopiilor pe linia fluviului, precum cea de la Dârstor-Dristra și Bodinis-Vidin, a contribuit și mai mult la întărirea legăturilor între cele două maluri. Acestea au fost împrejurările în care s-a introdus la români ritul bizantino-slav (a se vedea cap. II). Înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării? Pe ambele maluri. Însă la nordul Dunării, ei au fost înlăturați sau dominați de către unguri. În sud, influența slavilor este mult mai puternică, slavii din Bulgaria, mai ales, iar limba bisericească este slavona. Brătianu are dreptate, spune Lot, în privința episcopiei de Ohrida: nu există nici o dovadă că românii au depins de aceasta. Însă este la fel de sigur că românii nu au o episcopie proprie până în secolul al XIII-lea ! Roma era preocupată de cumani, nu de indigeni (români), dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai puternică, slavii din Bulgaria, mai ales, iar limba bisericească este slavona. Brătianu are dreptate, spune Lot, în privința episcopiei de Ohrida: nu există nici o dovadă că românii au depins de aceasta. Însă este la fel de sigur că românii nu au o episcopie proprie până în secolul al XIII-lea ! Roma era preocupată de cumani, nu de indigeni (români), dacă nu-i confunda. Faptul că Vicina, situată pe Dunăre, ar fi fost episcopie, ar contrazice părerea că Valahia era populată cu români. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de aceasta. Însă este la fel de sigur că românii nu au o episcopie proprie până în secolul al XIII-lea ! Roma era preocupată de cumani, nu de indigeni (români), dacă nu-i confunda. Faptul că Vicina, situată pe Dunăre, ar fi fost episcopie, ar contrazice părerea că Valahia era populată cu români. Ar fi greu de înțeles cum au stat fără episcopie atâta vreme-abia în 1359 ! În legătură cu "valahii" și "Valahia", semnalăm că autorul (Brătianu) greșește acordând acestui termen o origine bizantină, cu sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era preocupată de cumani, nu de indigeni (români), dacă nu-i confunda. Faptul că Vicina, situată pe Dunăre, ar fi fost episcopie, ar contrazice părerea că Valahia era populată cu români. Ar fi greu de înțeles cum au stat fără episcopie atâta vreme-abia în 1359 ! În legătură cu "valahii" și "Valahia", semnalăm că autorul (Brătianu) greșește acordând acestui termen o origine bizantină, cu sensul de "păstor". Cuvântul este germanic: valah, adică welche. Goții au numit "valahi" populațiile latine".10 F. Lot, în notele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Bizanț. Cetățile de pe limesul danubian aveau, la rândul lor, biserici și erau probabil reședințe episcopale, în secolele X-XI. După cucerirea Bulgariei, împăratul Vasile II organizează arhiepiscopia de Ohrida, în anii 1019-1020, în partea apuseană, în timp ce Dristra devine o simplă episcopie, dependentă de centrul bisericesc și cultural din Macedonia. Arhiepiscopia de Ohrida avea jurisdicție asupra întregului teritoriu bulgar cucerit, inclusiv Dobrogea, Banat și teritoriile nord-dunărene. Episcopia Dristrei, la est, ca și Vidinul, la apus, continua activitatea bisericească și culturală a fostei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organizează arhiepiscopia de Ohrida, în anii 1019-1020, în partea apuseană, în timp ce Dristra devine o simplă episcopie, dependentă de centrul bisericesc și cultural din Macedonia. Arhiepiscopia de Ohrida avea jurisdicție asupra întregului teritoriu bulgar cucerit, inclusiv Dobrogea, Banat și teritoriile nord-dunărene. Episcopia Dristrei, la est, ca și Vidinul, la apus, continua activitatea bisericească și culturală a fostei mitropolii din secolul al X-lea. Aici veneau, în secolele XI-XII, pentru hirotonie, simplii preoți de pe ambele maluri ale Dunării răsăritene, din Dobrogea (Paristrion) și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și culturală a fostei mitropolii din secolul al X-lea. Aici veneau, în secolele XI-XII, pentru hirotonie, simplii preoți de pe ambele maluri ale Dunării răsăritene, din Dobrogea (Paristrion) și, inevitabil, din Câmpia munteană, poate și din Moldova meridională, până la înființarea episcopiei de Vicina. Nu știm nimic despre compoziția etnică a clerului din episcopia Dristrei, predomina probabil cel grec, în condițiile stăpânirii bizantine în zonă. De la începutul secolului al XI-lea, asistăm la acapararea principalelor ranguri ale ierarhiei bisericești de către greci, proces
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolele XI-XII, pentru hirotonie, simplii preoți de pe ambele maluri ale Dunării răsăritene, din Dobrogea (Paristrion) și, inevitabil, din Câmpia munteană, poate și din Moldova meridională, până la înființarea episcopiei de Vicina. Nu știm nimic despre compoziția etnică a clerului din episcopia Dristrei, predomina probabil cel grec, în condițiile stăpânirii bizantine în zonă. De la începutul secolului al XI-lea, asistăm la acapararea principalelor ranguri ale ierarhiei bisericești de către greci, proces prezent în viața bisericească de la sud de Dunăre, unde se constată o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XI-lea, asistăm la acapararea principalelor ranguri ale ierarhiei bisericești de către greci, proces prezent în viața bisericească de la sud de Dunăre, unde se constată o adevărată bizantinizare până în 1204. Dar, la sfârșitul secolului al XI-lea, sub Alexie Comnenul (1081-1118), episcopia Dristrei este ridicată la rang de mitropolie (1087), subordonată patriarhiei de Constantinopol. Noua mitropolie cuprindea numeroși clerici. Aceasta se petrecea, nu întâmplător, tocmai într-o vreme de întărire a autonomiei politice a orașelor și a feudalilor locali-statul paristrian ! Bizanțul le-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XI-lea, pentru creștinarea pecenegilor lui Kegenes. În secolul al XII-lea, istoria politică, ca și cea bisericească, a Dobrogei a continuat pe cea din secolul precedent, sub autoritatea mitropoliei de Dristra și oblăduirea patriarhiei de Constantinopol, ea avea cinci episcopii dependente, cum aflăm dintr-un text din 1143-1144. O episcopie subordonată Dristrei pare să fi fost la Dinogetia-Garvăn, așa cum indică un sigiliu de plumb descoperit aici. În același timp, mitropolia Dristrei întreținea relații cu cea a Kievului-expresie bisericească a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]