5,981 matches
-
este domeniul filologiei care se ocupă de cercetarea bazelor teoretice ale științei literare (metodologia literară, istoria literară, critica literară, stilistica, textologia și analiza textului literar, studierea comparată a literaturii române în contextul literaturii europene și universale, problematica comunicării literare în contextul teoriilor contemporane
Teoria literaturii () [Corola-website/Science/320852_a_322181]
-
profesor particular. Devine învățător la Sadagura, apoi, este contabil la Bacău, pregătindu-se să-și dea bacalaureatul la Suceava. În toamna lui 1869 a plecat la Berlin și se înscrie la Facultatea de medicină, dar se simte mai atras de filologie și frecventează "Akademie für Philologie", urmând totodată, ca audient, filosofia. Studiază în mai multe orașe din Germania, dar nu finalizează nici o facultate. Călătorește prin Franța și Italia și în această perioadă își schimbă numele, împrumutat, de Moise Roman în Ronetti
Ronetti Roman () [Corola-website/Science/315396_a_316725]
-
(n. 1 decembrie 1934, satul Floroaica, comuna Vâlcelele, județul Călărași - d. 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, București) a fost un poet român. 1948 - 1952 Liceul Gheorghe Șincai București 1952 - 1957 Facultatea de Filologie 1963 - 1965 angajată la ziarul "Scânteia tineretului" 1965 - 1995 angajată la revista "Viața românească" Între anii 1953-1955 frecventează cenaclul Theodor Neculuță; 1955 - debutează în publicistică la revista "Tânărul scriitor"; 1959 - nu i se permite publicarea unui volum cu versuri dedicate
Florența Albu () [Corola-website/Science/315407_a_316736]
-
(n. 12 octombrie 1952, Herăstrău, Vrancea) este un scriitor și traducător român. Este doctor în filologie. De la 1 octombrie 1993 a funcționat că lector titular la Univ. "Dunărea de Jos" - Galați (după ce, în anul univ. 1992-1993 fusese lector asociat). În prezent, este profesor la Universitatea Danubius din Galați. Între anii 2003-2005, a fost decanul Facultății de
Constantin Frosin () [Corola-website/Science/315405_a_316734]
-
(n. 1 noiembrie 1898, Mallemort, Bouches-du-Rhône, Franța - d. 29 ianuarie 1967) a fost un filolog francez, specialist în filologia romanică. A lucrat o vreme ca profesor de franceză la Oradea, a învățat limba română și a călătorit prin România pentru a descoperi tradiții și obiceiuri. Fascinat de viața și creațiile scriitorului Ion Creangă și la îndemnul lui Mario Roques
Jean Boutière () [Corola-website/Science/317404_a_318733]
-
Unele denumiri toponimice întâlnite în munții Bucegi ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaica de Buceci. Formă Buceci este identică cu a antroponimicului Bucșa sau că numirea ar fi o variantă a lui Bugeac ""un complex de mai mulți mușchi care formează un covor verde și moale
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1967); doctor în Istoria Artei (1992). Activitate: muzeograf coordonator și director la Muzeul de Istorie din Blaj (1967-1992); lector (1992-1999), conferențiar (1999-2004), profesor (din 2004) la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității „1 Decembrie 1918” din Albă Iulia, conducător de doctorat (din 2008). Istoric și critic de artă preocupat deopotrivă de istoria cărții și a tiparului. A scos în evidență mai ales aportul Blajului la dezvoltarea artelor plastice românești, folosind
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
de teatru la o vârstă precoce. L-a întâlnit pe poetul Stefan George la 17 ani și și-a publicat câteva poeme în ziarul lui George, "Blätter für die Kunst" ("Foi de artă"). A urmat studii de drept, iar apoi filologia la Viena, dar, după absolvirea universității, în 1901, a decis să se consacre până la urmă scrisului. Alături de Peter Altenberg și Arthur Schnitzler, a fost membru al grupării de avangardă "Tânăra Vienă" ("Jung Wien"). În 1900, Hofmannsthal îl întâlnește pentru prima
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
a fost educată la această școală. Primul cancelar al universității a fost Piotr Wysz iar primii profesori erau cehi, germani și polonezi, majoritatea cu studii la Universitatea Carolină din Praga, Boemia. Până la 1520 Constanzo Claretti și Wenzel von Hirschberg introduseseră filologia greacă și se preda și limba ebraică. Epoca de aur a Universității din Cracovia a avut loc în timpul Renașterii Poloneze între 1500 și 1535, când a avut 3.215 studenți în primul deceniu al secolului al XVI-lea. Pe măsură ce popularitatea
Universitatea Jagiellonă () [Corola-website/Science/321845_a_323174]
-
se reîntoarce în Norvegia, la Stavanger, unde începe să învețe pianul cu Jeanette Mohr. Termină liceul în anul 1906 cu nota maximă la toate materiile, cu excepția matematicii. Se duce în același an la Kristiania să studieze muzica. În paralel studiază filologia, dar întrerupe studiul după un timp pentru a se dedica total studiilor muzicale: armonie, contrapunct și compoziție cu profesorul Catharinus Elling. Își ia examenul de organist în 1909. Elling îl sfătuiește să meargă la Conservatorul din Berlin să-și continue
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]
-
să se refugieze cu ultimul tren spre București, ca urmare a anexării Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, conform Pactului Ribbentrop - Molotov. Părinții și cei șase frați au rămas dincolo de noua graniță cu URSS. Octav Măgureanu a absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea București și a debutat, în 1947, ca autor de reportaje și cronici literare, eseuri, schițe și povestiri, publicate în "Frontul Plugarilor" și "Vestea Satelor". Activitatea de prozator a continuat cu publicarea a numeroase nuvele și scenarii de film
Octav Măgureanu () [Corola-website/Science/316377_a_317706]
-
notar și de secretar al regelui. A dobândit o atât de vastă știință, încât Erasmus din Rotterdam îl numea "Minunea Franței". La începutul domniei regelui Francisc I, s-a apropiat de curtea regală pentru a pleda acolo cauza literaturii și filologiei. Este părintele "Colegiului cititorilor regali", actualul Collège de France, militând pentru crearea unui colegiu unde să fie predate limbile Antichității, latina, greaca și ebraica, fondat în anul 1530, de către regele Francisc I. Guillaume Budé a fost sprijinit în aceste demersuri
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
colegiu unde să fie predate limbile Antichității, latina, greaca și ebraica, fondat în anul 1530, de către regele Francisc I. Guillaume Budé a fost sprijinit în aceste demersuri de episcopul Jean du Bellay. Acest savant îmbrățișase toate științele, teologia, jurisprudența, matematicile, filologia, dar a fost cunoscut, mai cu seamă, în calitate de elenist. La cererea lui Erasmus, "Guillaume Budé" a întreprins o compilație a notelor lexicografice despre limba greacă, care a fost, vreme îndelungată, în Franța, operă de referință pentru cel care dorea să
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
(n. 14 august 1945, Cuca, județul Argeș ‒ d. 17 octombrie 2010, București) este un critic și istoric literar, cronicar dramatic, eseist și prozator român. În anul 1969 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. A făcut parte din gruparea revistei studențești „Echinox”. Și-a susținut doctoratul în estetică teatrului cu teza "Direcții estetice în comedia contemporană" la Universitatea Națională de Teatru și Cinematografie din București (1995). A fost profesor
Mircea Ghițulescu () [Corola-website/Science/322335_a_323664]
-
rugăciunea "Tatăl nostru" pentru a-i arăta unui învățat polon un exemplu de limbă română. Cel care, prin multele sale scrieri și prin profundele cunostințe, a contribuit la înlăturarea chirilicelor a fost Timotei Cipariu. E. Hodoș îl consideră ca fiind părintele filologiei române, dat fiind faptul că a făcut cele mai valoroase cercetări asupra limbii române în timpul său și totodată a urmărit-o în dezvoltarea ei istorică. Probleme legate de limba noastră sunt înfățisate de E. Hodoș și în cartea "Cercetări. Probleme
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
80 de ani - "Festrede zum 80...") i-au dat posibilitatea să publice în 1883 "Gramatica română" (reeditată în 1945 de editura Tempo). În 1884, după ce și-a luat la universitatea din Leipzig doctoratul în filosofie (lingvistică) cu teza "Studiu de filologie română", a revenit la Iași, unde a fost primit cu apreciere și prietenie de către vârfurile intelectualității literare: Nicolae Iorga, Gheorghe Kirileanu, Titu Maiorescu, Alexandru Philippide, A. C. Cuza, Ovid Densușianu, Alexandru Vlahuță, Bogdan Petriceicu Hasdeu, etc.. A colaborat la "Revista pentru
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
la Iași, unde a fost primit cu apreciere și prietenie de către vârfurile intelectualității literare: Nicolae Iorga, Gheorghe Kirileanu, Titu Maiorescu, Alexandru Philippide, A. C. Cuza, Ovid Densușianu, Alexandru Vlahuță, Bogdan Petriceicu Hasdeu, etc.. A colaborat la "Revista pentru istorie, arheologie și filologie" a lui Gr. Tocilescu și la revista "Convorbiri literare", fiind bine primit la asociația culturală Junimea condusă de Maiorescu. A ținut numeroase conferințe pe teme de filologie română și germană. În perioada 1884-1890 a scris studiul "Viața cuvântului" despre evoluția
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
Vlahuță, Bogdan Petriceicu Hasdeu, etc.. A colaborat la "Revista pentru istorie, arheologie și filologie" a lui Gr. Tocilescu și la revista "Convorbiri literare", fiind bine primit la asociația culturală Junimea condusă de Maiorescu. A ținut numeroase conferințe pe teme de filologie română și germană. În perioada 1884-1890 a scris studiul "Viața cuvântului" despre evoluția limbii. În 1889 a fost numit redactor lingvist al publicației " Arhiva" din Iași. În pofida activității fructuoase, inclusiv cea de profesor de gramatică, filologie și limbă germană, latină
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
conferințe pe teme de filologie română și germană. În perioada 1884-1890 a scris studiul "Viața cuvântului" despre evoluția limbii. În 1889 a fost numit redactor lingvist al publicației " Arhiva" din Iași. În pofida activității fructuoase, inclusiv cea de profesor de gramatică, filologie și limbă germană, latină și elină la o serie de licee din Iași (Școala comercială, liceul Alexandru cel Bun, liceul Național), situația materială i-a rămas precară, iar restricțiile de ordin etnic îi blocau accesul la un post corespunzător, care
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
în satul Karbanovo din regiunea Kostroma în Rusia. După terminarea studiilor de liceu la Kostroma, Yuri Edelstein junior a dorit să se înscrie la Școala Înaltă de Limbi, dar nu a fost acceptat din cauza originii evreiești. A început să învețe filologie engleză la Institutul pedagogic din Kostroma, apoi din anul 1978 la facultatea de limbi străine a Institutului pedagogic din Moscova, dar a fost exclus după ce în 1979 s-a înscris pentru plecare în Israel. Cererile sale de emigrare au fost
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
fiindu-i dezvoltate cunoștințele de franceză, italiană, limbi clasice și încurajate înclinațiile literare și istorice. În orașul natal a început în 1837 să studieze teologia evanghelică, pentru a îndeplini dorința tatălui său. S-a ocupat în paralel de istorie și filologie, pentru a se muta după patru semestre la Universitatea din Berlin, unde s-a dedicat studiului istoriei, istoriei artei și filologiei. Între 1839 și 1843, i-a audiat în Berlin pe Leopold von Ranke, Johann Gustav Droysen, August Böckh, Franz
Jacob Burckhardt () [Corola-website/Science/328977_a_330306]
-
1837 să studieze teologia evanghelică, pentru a îndeplini dorința tatălui său. S-a ocupat în paralel de istorie și filologie, pentru a se muta după patru semestre la Universitatea din Berlin, unde s-a dedicat studiului istoriei, istoriei artei și filologiei. Între 1839 și 1843, i-a audiat în Berlin pe Leopold von Ranke, Johann Gustav Droysen, August Böckh, Franz Kugler și Jacob Grimm, printre alții. Aici a făcut cunoștință și cu Bettina von Arnim. În vara lui 1841 a petrecut
Jacob Burckhardt () [Corola-website/Science/328977_a_330306]
-
publicate de numeroase ori, de la scurtă vreme după scriere până în prezent. Apariția culegerii de Rondalles Mallorquines a fost elogiată de oameni de litere și filologi ca francezul Frédéric Mistral sau italianul Giuseppe Pitré. Puțin câte puțin, s-a specializat în filologie romanică și a călătorit în toate zonele unde se vorbește catalana: Valencia, Aragon, Tarragona, partea franceză a Cataloniei, Menorca... Țelul său era să alcătuiască un Dicționar al limbii catalane, cu toate cuvintele vechi și moderne, din limba vorbită și scrisă
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
și scrisă. A călătorit prin Europa - Germania, Franța, Elveția, Belgia, Anglia, Italia etc. - pentru a lua legătura cu cei mai buni filologi și romaniști ai vremii. În decembrie 1901 a apărut Bolletí del Diccionari de la Llengua Catalana, prima revistă de filologie din Spania, a cărei lansare a avut un ecou marcant printre romaniști ca francezul Pierre Vidal, germanul Wilhelm Meyer-Lübke sau spaniolul Ramón Menéndez-Pidal. Antoni M. Alcover a fost unul dintre cei mai de seamă investigatori și savanți din domeniul filoloiei
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
un al doilea aflat în curs de publicare), asupra originii și a impactului acestora în anumite circumstanțe istorice. Totodată, ARSBN a fost gândită ca o publicație multi- și pluridisciplinară găzduind articole în domenii precum istorie, istoria relațiilor internaționale, literatură și filologie, economie și afaceri, științe fundamentale și aplicate etc. Revista este deja integrată în zece baze de date naționale și internaționale și se bucură de un deosebit interes ce este vizibil și prin numărul de biblioteci din străinătate care au integrat
Asociația Română pentru Studii Baltice și Nordice () [Corola-website/Science/324871_a_326200]