7,018 matches
-
el - prezintă pretutindeni o profunzime uriașă de corpuri de tot felul, frumoase și interesante. Navem decât să privim în jurul nostru, excitându-ne simțurile. În fiecare fir de mușchi sau în fiecare fir de iarbă, într-un cărăbuș sau într-un fluture, un examen minuțios ne face să descoperim frumuseți, înaintea cărora, de obicei, omul trece fără să le observe”.”. În 1905 a scos „Portrete de călătorie”, o lucrare artistică ce cuprinde 40 de tablouri cu vederi din Ceylon, făcute în două
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
s-a manifestat sub forma ei vegetativă, pentru a lăsa loc manifestării unei forme superioare de viață. acest principiu poate fi observat și în lumea insectelor, unde extraordinara și dizgrațioasa vitalitate a omizii dă viață frumuseții fragile și efemere a fluturelui ”. O observație genială îți găsește o explicație limpede și clară ca de cristal în logica marelui poet. Desigur că moartea unei flori este nesfârșit mai dureroasă decât a unei frunze. Dar, moartea florii marchează o gestație; floarea care moare renaște
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
locuri inaccesibile ocrotesc valea de avalanșe. Frumuseți bănuite în amurg de noapte așteptau ziua ca să-și copleșească privitorul prin splendori ascunse. Splendori care își iau tributul lor în fiecare an. Oameni parcă paralizați de atîta frumusețe își ard aripile ca fluturii de noapte. Lumina generată de comorile greu accesibile ale naturii arde uneori ființele care acceptă sacrificiul cu resemnare. Munții, acești seniori semeți, se înfrățesc doar cu cei care sînt pe măsura lor, cu cei care îi cunosc, îi respectă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de lupi... Cât despre noi, Îi dau dreptate latinului: Homo homini lupus... „Radioalmanah“, 31 ianuarie 1998, ora 18,49 23. A pluti Aibă oricine altă părere, dar eu cred că un cercetător care se respectă trebuie să aibă musai câțiva fluturi. În paranteză fie spus, prefer ca asta să fie luată drept infatuare decât nebunie; oricum, e ceva „altfel“ ce permite, printr’o abordare neconformă a lumii, aflarea a ceva nou. Și vă spun și câți fluturi: 5, și asta chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să aibă musai câțiva fluturi. În paranteză fie spus, prefer ca asta să fie luată drept infatuare decât nebunie; oricum, e ceva „altfel“ ce permite, printr’o abordare neconformă a lumii, aflarea a ceva nou. Și vă spun și câți fluturi: 5, și asta chiar acum În miez de iarnă, astronomică cel puțin, când nu un zbor cu patru aripi colorate stăpânește văzduhul, ci unul cu 6, precum heruvimii și acela alb: fulgii de nea, chiar dacă februarie e cam zgârcit, ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
patru aripi colorate stăpânește văzduhul, ci unul cu 6, precum heruvimii și acela alb: fulgii de nea, chiar dacă februarie e cam zgârcit, ca luna cea mai secetoasă a anului ce este, oarecum paradoxal. Dar nu paradoxal ci explicabil, voi bârfi fluturii căci, deși fug ca dracu’ de tămâie, ca om sunt și eu supus uneori subiectivismului, reacționând la stimuli neașteptați: realii fluturi evocați deunăzi. Și de care ne e dor, de ei și de culorile lor, acum când totul e cenușiu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zgârcit, ca luna cea mai secetoasă a anului ce este, oarecum paradoxal. Dar nu paradoxal ci explicabil, voi bârfi fluturii căci, deși fug ca dracu’ de tămâie, ca om sunt și eu supus uneori subiectivismului, reacționând la stimuli neașteptați: realii fluturi evocați deunăzi. Și de care ne e dor, de ei și de culorile lor, acum când totul e cenușiu: arbori desfrunziți ca și cerul, situați undeva Între antitezele albului zăpezii și negrului pământului umed, Între negentropie și entropie adică, ambele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cerul, situați undeva Între antitezele albului zăpezii și negrului pământului umed, Între negentropie și entropie adică, ambele la fel de greu de suportat. Și Încă, avem și acum fluturi: molia din covor și din punga cu făină, și ele tot cenușii. Niște fluturi antropofili aș putea spune, iubitori de oameni adică, neștiind că noi nu-i dorim. Dar riscă, În inconștiența lor, servitute a bietului ganglion nervos ce le ține loc de creier, de fapt un stadiu incipient al polarizării cap-coadă, adică gură-anus
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce tinde spre perfecțiune. Căci acel trupșor Își caută, cu bietul lui ganglion, o devenire mai bună, În primul rând trăind, adică supraviețuind mereu Într’un mediu nu neapărat ostil, dar sigur incitant. O face uneori În șirul generațiilor, precum fluturele monarh, acela silit a bate America de la Nord la sud și retur, după anotimp; dar În fiece an altul Împodobește copacul pe care doarme. Alteori sacrifică o parte din sine, precum „ochiul de păun“ aripioarele, frumoase - pentru noi - pentru a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ochiul de păun“ aripioarele, frumoase - pentru noi - pentru a-și salva acel ganglion și a crea ceva, poate În alt plan, dar Încă mai frumos; sau pentru a-și slava viitoarea progenitură. À propos: cândva, În copilărie, am văzut un fluture „cap de mort“ fixat Într’un ac: peste noapte lăsase acolo, pe scândurică, ponta. Altfel spus, viața trebuie să continue, măcar prin urmași... În primăvara ce vine, printre flori, fluturii ne vor Încânta privirea cu culorile aripioarelor lor. Dar ei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viitoarea progenitură. À propos: cândva, În copilărie, am văzut un fluture „cap de mort“ fixat Într’un ac: peste noapte lăsase acolo, pe scândurică, ponta. Altfel spus, viața trebuie să continue, măcar prin urmași... În primăvara ce vine, printre flori, fluturii ne vor Încânta privirea cu culorile aripioarelor lor. Dar ei vor percepe această lume ca cenușie, căci ochii lor nu posedă celulele conice - proprii animalelor superioare - și care dau senzația de culoare. Senzație? Desigur, căci În realitate nu există culoare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dau senzația de culoare. Senzație? Desigur, căci În realitate nu există culoare, ci doar cantitate de energie transportată de lumină, multă dacă e violetă, puțină dacă e roșie. Adică informație. Și, dacă am exprima În alb-negru școlărescul ROGVAIV pe Înțelesul fluturelui, am obține alb, respectiv negru, Între care s’ar etala o mulțime de griuri. Modul nostru de a percepe lumina, În culori, ne oferă oare un avantaj? La prima vedere da, căci În alb-negru putem distinge doar câteva - puține - zeci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
primar, secundar, liceal, superior... de fapt tot un continuum, dar educațional. Natura nu știe Însă decât de nuanțele - sau proporțiile - unui amestec dintre entropie - negru, deficitar energetic - și negentropie - alb, excedentar energetic. Și totuși, În lumea lor cenușie, handicapați deci, fluturii trăiesc, adică răspund la stimulii mediului, la fel ca și noi. Asta Înseamnă că ei pot decela mai bine finețurile, se pot dispensa deci de principiul tomografului. Sau compensează “handicapul”, de fapt o servitute a stadiului lor evolutiv, cu alte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un câine să „știe“ cu ce gânduri ne apropiem de el? Reacții tot mai puțin evidente spre om, care nu mai reacționează nicidecum... Și Întorc placa: a vedea În culori e, pentru noi, o compensație... Poate că lumea cenușie a fluturilor e „colorată“ prin parfumuri, la care sunt - o dovedește fluturele de mătase - extrem de sensibili: una sau două molecule din feromonul bombicol pun pe fluturoi pe jar... unul pe care-l poate stinge abia peste câțiva kilometri, drum pe care poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
el? Reacții tot mai puțin evidente spre om, care nu mai reacționează nicidecum... Și Întorc placa: a vedea În culori e, pentru noi, o compensație... Poate că lumea cenușie a fluturilor e „colorată“ prin parfumuri, la care sunt - o dovedește fluturele de mătase - extrem de sensibili: una sau două molecule din feromonul bombicol pun pe fluturoi pe jar... unul pe care-l poate stinge abia peste câțiva kilometri, drum pe care poate cădea, și adesea așa se Întâmplă, pradă vreunui liliac... Din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câțiva kilometri, drum pe care poate cădea, și adesea așa se Întâmplă, pradă vreunui liliac... Din nou riscul presupus de perpetuarea speciei, prima datorie față de mama Natură. Dar, știați că bombicolul e un alcool?... Florile nu-și etalează culorile pentru fluturi și nici ei nu-și etalează aripioarele pentru ei sau pentru Încântarea noastră. Există un chemotactism - o atracție pentru polen, respectiv feromoni pentru fluturi, Întru Îndeplinirea nevoilor propriilor specii. Poate o fac pentru altcineva, un spectator imparțial, nu neapărat dezinteresat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
față de mama Natură. Dar, știați că bombicolul e un alcool?... Florile nu-și etalează culorile pentru fluturi și nici ei nu-și etalează aripioarele pentru ei sau pentru Încântarea noastră. Există un chemotactism - o atracție pentru polen, respectiv feromoni pentru fluturi, Întru Îndeplinirea nevoilor propriilor specii. Poate o fac pentru altcineva, un spectator imparțial, nu neapărat dezinteresat. O fi dumnezeu sau mai degrabă Însăși Natura? Dar asta Înseamnă că Natura crează, legată la ochi, un scenariu și - dezlegată - Îl contemplă sau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și - dezlegată - Îl contemplă sau fluieră, Îl aruncă adică la coș, de nu-i e pe plac... Și ajungem la imaginea, comună multor cultúri, a zeului primordial care se autofecundează spre a crea lumea; actor și spectator deopotrivă... După cum „sună“, fluture seamănă cu francezul flotter - a pluti... Poate sensul celor spuse acum e undeva În aer... În zborul, aparent fără noimă, al unui fluture... „Radioalmanah“, 28 februarie 1998, ora 17,23 24. Barbologie... Dacă ai barbă, Îți trebuie și foarfece. Sau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cultúri, a zeului primordial care se autofecundează spre a crea lumea; actor și spectator deopotrivă... După cum „sună“, fluture seamănă cu francezul flotter - a pluti... Poate sensul celor spuse acum e undeva În aer... În zborul, aparent fără noimă, al unui fluture... „Radioalmanah“, 28 februarie 1998, ora 17,23 24. Barbologie... Dacă ai barbă, Îți trebuie și foarfece. Sau, la turtă, spuză. Pe care am s’o trag pe turta tagmei mele, susținând că bărbatul pare mai generos decât femeia. Nu prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de mii de tone de astfel de material cosmic. Dar aerul e destul de diafan cât să devină purtătorul mesajelor subtile ale vieții, cum ar fi feromonii. O moleculă de bombicol, un soi de alcool, dar și parfum natural al femelei fluturelui de mătase, poate pune pe jar un mascul aflat la câțiva kilometri. Se vede treaba că vodca nu-i de ieri de-alaltăieri... Ce să mai spun de Însăși umanizarea speciei noastre făcută, pe lângă muncă, mai ales prin cuvânt? Dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se poate -, dar sunt prea mic pentru a-mi adjudeca un șoarece. Dar trebuie să trăiesc. Cum? Păi există o categorie de animale numai potrivite vânătorii mele, mai ales că, lăsate În pace, se Înmulțesc exploziv: insectele. Zis și făcut. Fluturi, molii, cărăbuși... À propos: mama se ocupă cu sârg de ei chiar și acum; știe ea ce știe cu dăunătorii: o recoltă slabă Înseamnă șoareci puțini... Iar eu, deși motan În toată firea, cu grija zilei de mâine În seama
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două picături de apă cu o frunză ori o crenguță. Cutare gâză Îl avertizează pe pofticios, prin asemănarea la fel de izbitoare cu o altă specie, toxică ori pur și simplu indigestă, că nu-i de mâncare deși e chiar delicioasă. Cutare fluture Își ridică aripile astfel Încât pare capul unui animal care impune respectul, fie numai prin mărimea ochilor, cu ghilimele desigur, pictați pe aripi. În sfârșit, se lasă confundată cu o mortăciune, căci nu’s prea mulți cei care procedează precum hiena
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu crengi grele de boabe-ntunecoase/ Și lanțul ce se mișcă în valuri de smarald 68. Sunt extrem de pregnante sunetele, culorile și miroasnele în structura intimă a imaginarului eminescian: Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa69 (s.n.). De altfel, trecute în basm, casa și incinta apar în aceeași proză eminesciană la fel ca în poezie, ele par a fi de pe tărâmul celălalt, dar nu cel al Zmeului, ci al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ale dimineții și i le așezase pe frunte 195. În fapt, toate acestea nu sunt altceva decât raiul, insula lui Euthanasius, lumea de dincolo de moarte: E insula lui Euthanasius, gândi el uimit [...]. Până și insectele erau îmblânzite în acest rai. Fluturii curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încât capul lui părea presărat cu flori 196. În deplină concordanță cu originea reală a lacului care este izvorul, în planul strict al realului, lacul-"minune" din vârful dealului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cadru mediul citatin, iar cea de-a doua izolarea din insulă, spațiu metaforic atât al vieții, cât și al morții. Întocmai ca în Edenul copilăriei, universul înconjurător este același: Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea raiul 306. Atmosfera însăși este aceeași: Ca cusute p-o pânzărie albastră trămurau stelele mici și albe pe cer și argintul cald al lunei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]