5,845 matches
-
Există în această carte semnale de intertextualitate, de referiri la mitologia românească (un exemplu, între altele, e oferit de scenariul mioritic al uciderii lui Daie Gulu, cel nemuritor, de către doi mocani). Un repertoriu de ingrediente din basme, balade, povestiri fantastice folclorice și istorisiri de demonologie populară e mobilizat în capitolul Un orb, unde e prezentată povestea misteriosului personaj Sfânta de pe Vale: oaia năzdrăvană, viziunea paradisiacă a „gurii de rai”, șerpii și smârcul malefic, câinele iadului, fata frumoasă și iubeață ca metamorfoză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
și de duioșie a lui Eugen Frunză; sau ca și suplețea în exprimare unduioasă ca un izvor ce-și face loc printre pietre, a Veronicăi Porumbacu; sau ca și precizia de redarea imaginilor a lui Mihu Dragomir sau ca izul folcloric al versului lui D. Corbea ș.a.m.d. Chiar poeții mai tineri, ca A. Baconsky sau Ștefan Iureș, unul subordonează întregul, al doilea, tăios și sarcastic cu o uimitoare siguranță a cuvântului just gândit (...). Desigur că volumul Poezia nouă în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Aici a cunoscut una din cele mai autentice regiuni românești, cu un folclor deosebit. Din Soveja, Alecu Russo a cules perla între perle a poeziei populare românești, Miorița, pe care a dat-o prietenului Alecsandri spre înmănunchere, alături de alte juvaieruri folclorice, și spre publicare. Deși nu se află printre semnatarii proclamației întocmite după întrunirea de la Hotelul Petersburg din Iași și lansată la 28 martie 1848, Alecu Russo a participat la mișcarea revoluționară din Moldova. După evenimentele din 1848, Alecu Russo pleacă
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
colaborarea parțială a lui Ion Mărcuș și Laurențiu F. Nemeș), se tipărește Bibliografia curentă a folclorului românesc. Alături de aceasta, în fiecare volum au mai fost publicate și alte tipuri de bibliografii (a revistei „Muza”, bibliografii regionale, bibliografia lucrărilor cu caracter folcloric și etnografic apărute sub egida Academiei Române între anii 1877 și 1929). Specialiștii socotesc că meritele cele mai însemnate și le-ar fi câștigat A. A. de F. prin publicarea monografiilor etnografico-folclorice regionale. Modelul acestora l-a constituit, desigur, cea gândită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
între anii 1877 și 1929). Specialiștii socotesc că meritele cele mai însemnate și le-ar fi câștigat A. A. de F. prin publicarea monografiilor etnografico-folclorice regionale. Modelul acestora l-a constituit, desigur, cea gândită de Ion Mușlea și intitulată Cercetări folclorice în Țara Oașului (publicată în volumul I, din 1932), care se impune prin bogăția, vechimea și autenticitatea materialului, prin marcarea elementelor de specific zonal, prin tendința de exhaustivitate și, mai cu seamă, prin metoda de cercetare, pertinentă, aflată în acord
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
metoda de cercetare, pertinentă, aflată în acord cu exigențele științei folcloristicii de la acea dată. Vor mai publica asemenea monografii parțiale sau generale, la fel de solid alcătuite (semne diacritice, glosar, ilustrații foto, hărți etc.), P. V. Ștefănucă (Folclor din județul Lăpușna, Cercetări folclorice în valea Nistrului de Jos), Emil Petrovici (Folclor din Valea Almăjului, Folclor de la moții din Scărișoara), N. P. Smochină (Din literatura populară a românilor de peste Nistru), Vasile Scurtu (Cercetări folclorice în Ugocea românească), Ion Pătruț (Folclor de la românii din Serbia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
hărți etc.), P. V. Ștefănucă (Folclor din județul Lăpușna, Cercetări folclorice în valea Nistrului de Jos), Emil Petrovici (Folclor din Valea Almăjului, Folclor de la moții din Scărișoara), N. P. Smochină (Din literatura populară a românilor de peste Nistru), Vasile Scurtu (Cercetări folclorice în Ugocea românească), Ion Pătruț (Folclor de la românii din Serbia), Gh. Pavelescu (Cercetări folclorice în sudul județului Bihor). Ele rezistă și astăzi sub raport științific. Dintre studiile de teorie folclorică sunt de reținut excelentele contribuții ale lui Petru Caraman (Contribuție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
de Jos), Emil Petrovici (Folclor din Valea Almăjului, Folclor de la moții din Scărișoara), N. P. Smochină (Din literatura populară a românilor de peste Nistru), Vasile Scurtu (Cercetări folclorice în Ugocea românească), Ion Pătruț (Folclor de la românii din Serbia), Gh. Pavelescu (Cercetări folclorice în sudul județului Bihor). Ele rezistă și astăzi sub raport științific. Dintre studiile de teorie folclorică sunt de reținut excelentele contribuții ale lui Petru Caraman (Contribuție la cronologizarea și geneza baladei populare la români), Ion Diaconu (Psihologie și creație populară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
Din literatura populară a românilor de peste Nistru), Vasile Scurtu (Cercetări folclorice în Ugocea românească), Ion Pătruț (Folclor de la românii din Serbia), Gh. Pavelescu (Cercetări folclorice în sudul județului Bihor). Ele rezistă și astăzi sub raport științific. Dintre studiile de teorie folclorică sunt de reținut excelentele contribuții ale lui Petru Caraman (Contribuție la cronologizarea și geneza baladei populare la români), Ion Diaconu (Psihologie și creație populară) și Gh. Pavelescu (Pasărea suflet), toate ilustrând aspecte ale reflecției contemporane în marginea fenomenelor ținând de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
se revine la vechea denumire: „Anuarul Arhivei de Folclor”. Noua publicație era închinată „împlinirii a 50 de ani de la întemeierea Arhivei de Folclor a Academiei Române” și își propunea drept prim obiectiv să continue, pe linia lui Ion Mușlea, tradiția cercetărilor folclorice din acest centru universitar. În al doilea rând, așa cum procedase și Ion Mușlea, se încerca să se concentreze „contribuții ale unora dintre cei mai valoroși cercetători din întreaga țară” și să se publice „studii referitoare la toate regiunile folclorice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
cercetărilor folclorice din acest centru universitar. În al doilea rând, așa cum procedase și Ion Mușlea, se încerca să se concentreze „contribuții ale unora dintre cei mai valoroși cercetători din întreaga țară” și să se publice „studii referitoare la toate regiunile folclorice ale țării”, elaborate de specialiști din țară sau de peste hotare. Astfel, în paginile lui pot fi întâlnite, în afară de semnăturile aparținând clujenilor, și numele lui Petru Caraman, Ovidiu Bârlea, Silvia Ciubotaru, Nicoleta Coatu, Mihai A. Canciovici, Tiberiu Alexandru, Corneliu Dan Georgescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
sensul obișnuit al unei interogații: Cine ești? De unde vii ? Încotro mergi?, evident apelând la un răspuns interior. 50 la sută din comunicare aparține limbajului non-verbal. Michelangelo, Moise Gesturile sfinte se deosebesc de gesturile: de joc prin comunicare estetică indirectă (dansul folcloric) și directă (baletul), prin mimetism (asemănare) și joc (ritm, dans cu temă). Gesturile cu mâinile ale ființelor pot fi: a) gesturile cu mâinile embleme - (gestul OK) sunt elemente nonverbale, al căror înțeles este cunoscut de majoritatea membrilor grupului social și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
semnifica și ananta, absența timpului sau veșnicia, cum scrie Eminescu în Scrisoarea I: Acestor contrastante accepții privind mitul șarpelui în antichitate, și unele întâlnite și la șarpele egiptean Kneph, considerat divin și binevoitor, li se mai adaugă dragonii chinezi: balaurii folclorici, șarpele casei-prezent în mitologia africană dar și la români, șarpele zburător și cei prezenți în cărțile de vise, cu semnificație falică precum cea adamică. șarpele sculptat spiralat pe baston, întâlnit la popoarele antice și preluat de Asklepios, zeul medicinii la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Herodot, Tucidide, au scris despre ea, bibliotecile lumii îmbogățindu-se și azi pe această temă. Istorie, eroism, voință de libertate și un autohtonism spiritual. Între uscat și ape, între țărmuri și zări, Grecia unei lumi de zei, de mituri, legende folclorice și istorie, a făcut loc lui Apollo, zeul sănătății, al frumuseții și încrederii în viață. Iată cum prezintă Homer acest leagăn al civilizației (2700 - 1200 î.Chr.) din Creta: Această Cretă, premisă și ilustrare a civilizației și culturii grecești, cunoaște
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție sinonimică a limbii noastre (în terminologia numismatică și juridică, în denumirile calului, „dracului”); a rezolvat numeroase cazuri de etimologie populară (Glose românești în patronimice armenești din Ardeal, Contribuții onomastice, Din onomastica folclorică, Note de toponimie dobrogeană, Din toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost interesat de folclor (Cercetări de literatură populară) și de cărțile vechi, explicând termeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
Romanului lui Alexandru” și a „Romanului Troadei”), înțelesuri pierdute (În jurul „Alexandriei”. „Paștele blajinilor” și altele, O străveche formulă de exorcism în descântecele noastre, Sfinții-medici în graiul și folclorul românesc), mecanismele gândirii mitizante (Dunărea, fluviu al Paradisului), străvechi credințe (Trei probleme folclorice și aspectele lor românești). Umanismul, rod al formației de clasicist, dar și opțiune spirituală, este afirmat cu un patetism particular și este fundamentul întregii sale activități. B. definește poporul nostru ca pe unul creator de civilizație (Cântece istorice ungurești despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
o fetiță cu care protagonistul are relații erotice vinovate ș.a. -, mitul e revitalizat pe coordonatele actualității. Secvența finală, memorabilă, reprezintă o nuntire cosmică tulburătoare, construită în registrul carnavalescului tragic și al onirismului alegoric, replică la alegoria morții din finalul baladei folclorice. Cuvântul nisiparniță (1994), carte bilingvă (textul începe în limba română, treptat apar tot mai frecvent ample secvențe în franceză, astfel încât spre sfârșit curge exclusiv în limba franceză), este jurnalul textualist și autoreferențial al migrării lingvistice a lui Ț. În Roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
lege a oralității studiată pe plan universal de F.M. Luzel, P. Sébillot, R. Petsch, R. Basset, J. Polívka, R.M. Volkov și, la noi, de G. Călinescu - în basmele populare românești, abordând concomitent numeroase aspecte care ating raporturile esențiale ale creației folclorice: universal-național, tradiție-inovație, stabil-variabil, toate clarificând, de fapt, raportul stereotipie-originalitate. Spre deosebire de V.I. Propp, care în Morfologia basmului (1928) face un examen al stereotipiei compoziției, R. își alege ca obiect de studiu „locurile comune” ale formulelor stereotipizate, pe care le inventariază, cercetându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
investigațiile hibride, experimentele gratuite, ermetismul, „limbajele secrete”. SCRIERI: Stereotipia basmului, București, 1973; Tradiționnâe formulî skazki, Moscova, 1974; Folclor literar rus, București, 1979; Eseuri despre folclor, București, 1984; Folclor și folcloristică, București, 1996; Model și variantă în folclor, București, 1996; Poetică folclorică, București, 1997; Il linguaggio degli inizi: letteratura, cinema, folklore, Torino, 1998. Antologii: Maxime și cugetări din folclorul și literatura rusă și sovietică, tr. și introd. edit., București, 1974; Maxima populară rusă și corespondențele românești, tr. și introd. edit., București, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
koncepcji formuly, „Literatura ludowa” (Varșovia), 1975; Paul Anghel, Nouă arhivă sentimentală, București, 1975, 171-181, 187-196; Nicolae Constantinescu, „Stereotipia basmului”, CREL, 1977, 1; St. Gencărău, „Eseuri despre folclor”, AAF, 1987; O. Kovacková, Tradicna formulka, „Philologica” (Bratislava), 1992, 151-155; Antoaneta Olteanu, „Poetică folclorică”, REF, 1998, 1-2; Marian Vasile, Din nou despre teoriile folclorice. Stereotipia, „Azi literar”, 1998, 76, 77; Datcu, Dicț. etnolog., II, 188-189; Popa, Ist. lit., II, 1152. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
sentimentală, București, 1975, 171-181, 187-196; Nicolae Constantinescu, „Stereotipia basmului”, CREL, 1977, 1; St. Gencărău, „Eseuri despre folclor”, AAF, 1987; O. Kovacková, Tradicna formulka, „Philologica” (Bratislava), 1992, 151-155; Antoaneta Olteanu, „Poetică folclorică”, REF, 1998, 1-2; Marian Vasile, Din nou despre teoriile folclorice. Stereotipia, „Azi literar”, 1998, 76, 77; Datcu, Dicț. etnolog., II, 188-189; Popa, Ist. lit., II, 1152. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
a subiectului: morfologia tematică, formulele de expresie, tematica motivelor de contaminare, versificație și probleme de compoziție, tipologia subiectului, raportul dintre tradiție și inovație, versiunea baladă, versiunea colind, variantele externe. Așa cum a remarcat Mircea Eliade, „tot ce privește tehnica și problematica folclorică a fost tratat amănunțit”. Etnograful F. își face simțită prezența în toate secțiunile studiului, dar mai cu seamă în subcapitolul Baza etnografică a imaginii nupțiale din Miorița, care - aprecia Ion Mușlea - „a surprins în mod deosebit pe mulți”. Cea de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
subiecte, câte însumează cântecul epic românesc, doar 41 de subiecte pot fi considerate ca fiind comune cu ale bulgarilor, 29 sunt în comun cu sârbii, unul cu istroromânii, 12 cu macedoromânii, 13 cu neogrecii și 13 cu albanezii. În Paralele folclorice. Coordonatele culturii carpatice (1984) identifică 26 de subiecte comune pentru români și maghiari, 22 cu ucrainenii, 17 cu slovacii, 12 cu lituanienii, 11 cu rușii și bielorușii, 10 cu polonezii, 8 cu cehii și moravii și 3 cu sașii-germanii. Cercetarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
populare românești, București, 1975; Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densușianu, București, 1976; Estetica oralității, București, 1980; Femeia lui Putiphar (K 2111). Cercetare comparată de folclor și literatură, București, 1982; Paralele folclorice. Coordonatele culturii carpatice, București, 1984; Cântecul epic tradițional al românilor, București, 1985; Valori ale culturii populare românești, I-II, îngr. Rodica Fochi, introd. Iordan Datcu, București, 1987-1988. Ediții: Ioan Urban Jarnik, Andrei Bârseanu, Doine și strigături din Ardeal, București, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
mărturisesc. Așezat în linia marilor tradiții moderniste (simbolism, expresionism, suprarealism), poetul nu se poate sustrage chemării timpului său, lăsându-se profund marcat de ceea ce se va numi postmodernism. Dacă se adaugă la toate acestea prezența unei subtile, însă tenace influențe folclorice (de sorginte bănățeană), rezultă o poetică originală, alimentată din surse diverse. De altfel, A. cultivă cu stăruință o stilistică a paradoxului, a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]