7,586 matches
-
18 ani, școala latină sau colegiul; de la 18 la 24 de ani, academia. În optica sa, educația îmbracă următoarele forme: educația intelectuală, educația morală, educația fizică și educația religioasă. În ce privește educația intelectuală, aceasta însemna un proces continuu de transmitere a fundamentelor științelor, dar și de formare a unor abilități de observație asupra lucrurilor și de apreciere corectă a acestora. Educația morală avea drept scop acțiunea conștientă de a inocula omului anumite virtuți: înțelepciunea, cumpătarea, curajul și dreptatea. A fi înțelept, considera
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
față de sistemul educativ al contemporaneității sale, exprimând plenar dorința ca în procesul de educație să i se asigure copilului întreaga libertate de manifestare. Principiul conformității cu natura, cu ceea ce a sădit natura umană în copil încă de la nașterea sa, formează fundamentul întregii sale concepții pedagogice. Filosoful francez de formație profund umanistă sugera faptul că zestrea nativă, dispozițiile și înclinațiile originare ale copilului sunt hotărâtoare în procesul de formare a acestuia ca ființă socială, afirmație ce demonstra că procesul educativ trebuie să
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mai devreme. Deșteptarea forțelor morale ale copilului debutează cu sentimentul de dragoste față de propria mamă, care apoi se va amplifica față de ceilalți membri ai familiei, mai târziu față de grupul de la școală, pentru ca la tinerețe acest sentiment să se constituie în fundamentul pe care se va înălța conștiința apartenenței la umanitate. Sentimentul de dragoste odată format și sistematizat, va sta și la baza cristalizării deprinderilor copilului pentru acțiuni morale. Prin exercitarea și repetarea unor astfel de acțiuni se constituie la copii spiritul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
La temelia întregii educații, filosoful englez statua studiul riguros al științelor, prin care să se creeze o bază informativă sănătoasă, cât și una formativă pentru educație. Luând în considerație o serie de idei formulate de înaintașii săi, la care adaugă fundamentele concepției sale evoluționiste, Spencer ajungea în final să formuleze principiile educației, prin care să fie canalizat procesul instructiv-educativ: principiul trecerii de la concret la abstract; principiul trecerii de la simplu la complex; principiul dobândirii cunoștințelor prin activitatea proprie a elevului. În legătură cu ultimul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
intoleranța de orice factură fiind considerată de autor un adevărat viciu; 4. Educația modernă se poate înfăptui doar prin intermediul instrucției sistematice care, la rândul ei, nu trebuie să capete aspect informativ, ci mai degrabă unul formativ, respectiv un gen de fundament de valori culturale, un temei axiologic în formarea personală a fiecăruia. În domeniul didacticii, Popescu este cunoscut drept primul autor român al unui abecedar, ,, Întâia carte de lectură și învățătură pentru școalele poporale române”, un manual însoțit de numeroase îndrumări
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mod treptat, astfel încât trecerea de la joc la muncă să nu devină o etapă frustrantă. Dacă principiile pe care teoria sa se întemeiază sunt valabile pentru instruirea școlarilor de vârstă mică, în schimb ele nu se mai pot constitui într-un fundament pentru educația morală, care se realizează la vârste mult mai mari. Ovide Decroly (1871-1932), pedagog și psiholog belgian, a fost fondatorul ,,școlii pentru viață, prin viață”. ,,Educația nouă”, prin toate reușitele sale de până atunci, n-a putut să rezolve
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
integrează sintetic către o privire generală, cu adevărat sociologică, în stare să ne dea imaginea exactă a realității sociale, atât static, cât și dinamic.” Cercetarea monografică are o dublă misie socială, una politică și alta pedagogică, ea putând fi socotită fundamentul reformelor socio-politice, a celor educaționale și culturale. Cea mai importantă unitate a vieții sociale rămâne națiunea: ,, Viața socială a omenirii civilizate se înfăptuiește în cuprinsul națiunilor. Națiunea este realitatea centrală, care însumează toate realitățile firești ale indivizilor și de la care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a unei lucrări anteriore a lui Toma de Aquino, Summa Contra Gentiles. Aceasta avea o orientare intens apologetică, fiecare articol fiind o respingere a câte unei credințe specifice unei erezii. Scrisă la cererea expresă a papei, lucrarea lui Toma devine fundament doctrinar al acțiunii sociale, fiind revendicată de mulți gânditori și curente care s-au apropiat de analiza vieții sociale. Învățăturile * Lumea este creația lui Dumnezeu și se conduce permanent după poruncile sale. * Viața socială trebuie cercetată cu mijloacele raționalității fără ca
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
legislativă trebuie încredințată unui organ care funcționează independent. Cele trei forme de guvernământ pot fi caracterizate prin prisma modului de distribuție a puterii, totală în republică, limitată în monarhie, nediferențiată în despotism. Montesquieu este adeptul separației limitate și, de pe acest fundament teoretic, îmbrățișează monarhia considerând-o cea mai favorabilă oamenilor. * Imaginează modelul sociologului ca inginer social și mâna dreaptă a legiuitorului în măsură să-l sfătuiască, pentru că el este prudent în consiliere și utilizează spiritul legilor precum și cunoașterea poporului (caracteristicile locului
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
este deosebit de variată, cuprinzând lucrări de filosofie, muzică, literatură. Importante pentru problematica sociologiei sunt: * Discours sur les Sciences et les Arts (Discurs despre științe și arte) * Discours sur l'origine et les fondements de l'inégalité (Discurs despre originea și fundamentele inegalității) * Discours sur l'Économie politique (Discurs despre economia politică) * Du Contract Social (Contractul social) * Émile ou de l'Éducation (Emil sau despre educație) * Les Confessions (Confesiuni) Învățăturile * Dezvoltarea științelor și artelor nu a promovat progresul omului și al societății
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de altă parte, a psihologiei, istoriei, economiei; * nașterea condițiilor sociale, politice, economice, care anunțau imanența schimbării sociale, trecerea societății umane în alt stadiu, superior, al devenirii sale. Critica societății existente solicita tot mai acut proiectul unei noi societăți și, totodată, fundamentul ei teoretic, adică decantarea teoretică a unei necesități obiective inerente mișcării istorice ireversibile. Prima generație de sociologi (pionierii sociologiei) s-a născut în Europa, incluzându-i pe Saint-Simon, Comte, Spencer și Marx. Aceștia au pus bazele sociologiei, făcându-i loc
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
caută identitatea, propriul eu. A doua generație de sociologi (clasicii sociologiei), respectiv Durkheim în Franța, Tonnies, Simmel, Weber în Germania, Small și Giddings în Statele Unite ale Americii, au reușit să-i ofere noii modalități de investigare a realității sociale un fundament științific autentic (obiect, metode, conținut). Ei reprezintă perioada în care sociologia și-a găsit propriul eu ca știință a vieții sociale. Prima și a doua generație de sociologi (pionierii și clasicii sociologiei) au făcut posibilă, prin opera lor, o nouă
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
forța și impactul abordărilor realizate, prin capacitatea de sinteză, de corelare inovativă a celor mai importante idei inedite și generoase în conținut vehiculate în timpul lor. Există deosebiri semnificative între ei, dar sunt evidente și numeroase aspecte care-i unesc oferind fundament grupării realizate aici. Deosebiri: * Sunt produsul unor medii socio-economice și intelectuale diferite, aflate în stadii de dezvoltare diferite, Franța, Anglia, Germania. * Sursele elaborărilor lor, maeștrii lor spirituali, au fost recrutați din medii intelectuale de conținut diferit și situați în timpi
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
mult de intuiție și experiența comună. Cu privire la al treilea argument, Durkheim susține: > tributar dezvoltării impetuoase a științelor naturii, gândirea socială din secolele precedente a considerat ca unic valabil modelul de determinare al fenomenelor naturale pe care l-a extrapolat ca fundament explicativ al determinării prezente în viața socială. Durkheim înțelege falsitatea acestei extrapolări din care s-a hrănit cugetarea anterioară și specifică faptul că natura legilor din societate, acțiunea lor, sunt diferite de ale celor prezente în natură, constatare prin care
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
au menirea de a explica și controla fenomenele, iar cele din urmă își propun să pătrundă prin înțelegere fenomenele sociale individuale și să faciliteze astfel manifestarea posibilității relaționării mutuale între componenții umani ai acestora. Înțelegerea în concepția lui Weber, ca fundament al științelor sociale, reprezintă o formă de cunoaștere care presupune identitatea obiectului și subiectului cunoașterii, dezvăluirea motivelor interne care joacă rol de vectori cauzali ai acțiunii umane. Prin aceasta, științele sociale pot dobândi rangul de științificitate strictă, singurul care le
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
multe atacuri, dovadă clinică obiectivă a două sau mai multor leziuni (2-2). Două atacuri tipice de SM documentate prin dovadă obiectivă a două leziuni separate în timp și spațiu, pot fi suficiente pentru a stabili diagnosticul de SM numai pe fundamente clinice. Nu sunt necesare teste adiționale. Totuși, ar fi de așteptat ca unul sau mai multe astfel de teste (RMN, LCR, PEV) să fie anormale dacă sunt efectuate. Dacă aceste teste sunt totuși efectuate și nu sunt anormale în maniera
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ce include analiza bioinformatică a tuturor informațiilor și tehnicilor care pot realiza acest obiectiv. Reiese că genomica, ca ramură a biologiei moleculare, reunește cunoștințele și metodele geneticii clasice, ale biologiei celulare și geneticii moleculare pe care le prelucrează cu ajutorul bioinformaticii. Fundamentul acestei noi și spectaculoase discipline este constituit din datele obținute până în prezent cu ajutorul programelor de descifrare ale genomului uman și a programului de secvenționalizare a genomului celulelor canceroase. Deosebim în prezent o genomică structurală, care are ca obiectiv studiul structurii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ca bază ideologică și care au următoarea întemeiere: 1) doctrina lingvistică Philippide Ivănescu, 2) teoria culturală Blaga Ivănescu, 3) modelul lui Coșeriu în schimbarea limbii și 4) atitudinea lui Eminescu în analiza și interpretarea faptelor culturale și sociale. Întrucît aceste fundamente reprezintă latura implicită a lucrării, fără a fi relevate de fiecare dată, se impune necesitatea prezentării lor pe scurt încă de la început sub aspectul trăsăturilor principiale și teoretice care au fost valorificate în mod deosebit. Potrivit doctrinei lingvistice Philippide Ivănescu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și starea limbii, încît, deși cultura și limba sînt două realități distincte, corespondențele dintre ele sînt multiple. Pe lîngă aceasta, limba însăși este un aspect al culturii, cu o componentă spirituală și cu vizarea reperelor valorice, reprezentînd în același timp fundamentul creației culturale, atît la nivel popular, cît și la nivelul erudiției. Se înțelege astfel, de ce, această lucrare, consacrată comunicării, are o extinsă dimensiune lingvistică, care vizează, pe de o parte continuarea și răspîndirea elementelor specifice focarelor antice și, pe de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Aceste capitole au la bază un punct de vedere ontologic în caracterizarea categoriilor gramaticale, potrivit căruia organizarea limbii este un reflex al modului în care lumea reală este captată de conștiință -așa cum subliniază G. Ivănescu-, și contribuie la crearea fundamentului pentru realizarea unor investigații ulterioare privind creația lexicală, tipologia lingvistică și comunicarea prin traduceri. Prin raportarea la limbile-bază din care descind, atît limbile romanice cît și cele germanice ilustrează, uneori în maniere diferențiate însă, fenomene de gramaticalizare a topicii și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o cultură strălucitoare și o moștenire intelectuală a libertății, toleranței și exactității, în cadrul căreia gîndi-rea politică combina solidaritatea civică cu inteligența critică. În această moștenire lăsată de spiritul grec, Platon și Aristotel concurează în a stabili că educația adecvată este fundamentul sănătății sociale, ideal însușit și devenit caracteristic mai tîrziu pentru Europa vestică. De altfel, sinteza dintre tradiția greceas-că și creștinism a însemnat marea realizare a Europei civiliza-te, caracterizată pînă astăzi prin luciditate și responsabilitate, apropiere lipsită de prejudecăți de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
reprezintă însă o simplă îmbinare de elemente de dogmă și de cult preexistente, ci este o religie cu profil propriu, original, o religie cu un conținut radical diferit în raport cu cele europene pe care le-a înlocuit. Învățătura creștină a răsturnat fundamentele ideologice și morale ale lumii vechi, în care omului i se contrapunea din afară obiectivitatea silnică a naturii, căreia trebuia să-i facă față și s-o îmbuneze tot prin elemente obiective, fizice, precum jertfele. Această învățătură a venit cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
eforturi de laicizare a culturii și de promovare a gîndirii umaniste, care să aibă omul drept valoare centrală. Din acest motiv, admirația pentru antichitatea greacă și latină nu a devenit o imitare servilă, ci numai o preluare a ei ca fundament pentru realizarea culturii și civilizației omului modern. În epoca Renașterii, a apărut noțiu-nea de "stat", s-a trecut la o urbanizare accentuată a societății, au luat avînt științele, s-a dezvoltat tehnica și s-a descoperit tiparul (de către germanul Johannes
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tradiții, limbă, religie) de cei cu alt tezaur spiritual, și astfel, prin acest concept, comunitatea capătă identitate și nu mai rămîne la nivelul unui conglomerat de indivizi. Fiind preluată apoi de gîndirea socială și politică, ideea de "națiune" a devenit fundamentul ideologic al luptei pentru realizarea statelor naționale unitare, pentru care s-au stipulat și exigențele unor limbi literare unice, comune pentru întreaga națiune. Astfel, procesele culturale care s-au desfășurat în spațiul european după apariția Reformei au fost direct sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deosebit sub aspect lingvistic, încît o cultură influențatoare se impune mai ales prin elemente de vocabular pe care le preiau culturile influențate. Apoi, întrucît influențarea este modul obișnuit de comunicare prin care etniile din spațiul european se unesc printr-un fundament spiritual comun în cadrul căruia prevalează umanismul greco-latin și ideologia creștină, se impun atenției limbile reprezentînd culturi aflate în situația de a le influența pe altele și de a crea conștiința unei Europe cu un procent ridicat de elemente unificatoare. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]