KorAP: Find »[drukola/base=gen & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...229 230 231 ...2244 >

56,083 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

prima oară când ne Întâlneam după mai multe luni. Abia o recunoscusem pe Dora. Poate de asta uitasem să-i spun lui Wickert. Era tunsă neobișnuit de scurt și arăta puțin altfel, dacă pe doamna inspector o interesau impresii de genul ăsta. Mai puțin... Cum să formulez? Mai puțin extravagant, poate. Vreți să spuneți că nu era machiată? Deloc impresionată, Manetti continuă să frunzărească caietul Dorei. Observ aici că În ultimii ani se Întâlnea cu un anumit „AK“. Se pare că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să fi fost mai degrabă „exaltare“, bibliotecarul anunță vizitatorul că „Mătușa Martina nu se Întoarce până când...“ — Foarte bine, Îl Întrerupse vizitatorul. Dacă ar Înțelege adevăratul sentiment de fraternitate, și-ar Împărtăși rezultatele. Faci ce trebuie, prieten drag. Informațiile de acest gen n-ar trebui restricționate. Îndreptându-și spinarea, Întinse niște dosare. Gestul păru să-l intimideze pe Röser. Întinzându-se după mâna bărbatului, ca și când ar fi vrut să-i domolească entuziasmul, Îl Întoarse cu spatele la mine - și discuția se Întoarse la nivelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pe care erau demonstrate diferitele etape ale procesului, cu ajutorul unor săgeți multicolore și semne groase de exclamație. Nu observasem desenele din ziare? Am dat din cap. Nu prea eram atent la reclame, i-am mărturisit, mai ales la cele de genul ăsta. Else continuă descrierea procesului. După ce luai o pastilă, dura un minut să se dizolve și să se amestece cu fluizii intestinali. Asta ca fază primară. În următoarea, drogul era asimilat În circulație și, În a treia fază, afluența de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu o voce ca de șmirghel. Cu verighetă pe deget, un accent franțuzesc, diplomatul tipic. Incredibil de condescendent. Se purta de parcă l-aș fi obligat să mă viziteze. Nu dădea un ban pe mine. La Început, am crezut că e genul căruia Îi place să provoace. Unii fac asta, știi, ca apoi să-și plângă de milă și să dea la o parte, imediat ce ripostez. Dar ăsta era serios, deși zâmbea tot timpul - de parcă am fi Împărțit cine știe ce secret murdar. Poruncindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înghionti În coaste, râzând. — Unii bărbați sunt atât de naivi. Eu chiar cred că, de fapt, sunt mult mai interesați de propria lor persoană. Femeile servesc doar ca pretext. Mai bine ar recunoaște, În loc să facă circul ăsta exagerat. Sentimente de genul ăsta nu sunt deloc greu de Înțeles. Dar e greșit să-i exploatezi pe cei care n-au nimic de-a face cu așa ceva - și cărora, sincer, puțin le pasă. Râse din nou. S-a zvârcolit și s-a luptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Dar până să mă Întorc, dispăruse. Urma de pe oglinda dispăruse și ea. Oricum, s-a Întors peste o săptămână - Îmbrăcat cu o cămașă scrobită și o geacă de piele, gândindu-se, desigur, că asta l-ar putea ajuta. Bărbații de genul lui Întotdeauna cred asta. Își Închipuie că pot „ajusta“ micile neînțelegeri - chiar și cu violență, dacă e nevoie. Serios, spuse Dora imitând un ton plângăreț. — Nu sunt chiar așa cum crezi tu. Își stinse țigara. I-am zis să se ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nevoie. Serios, spuse Dora imitând un ton plângăreț. — Nu sunt chiar așa cum crezi tu. Își stinse țigara. I-am zis să se ducă la altcineva. La Dominique, de pildă. Lui Îi place să aibă de-a face cu oameni de genul ăsta. Nu știam ce servicii i-aș putea oferi eu. Adevărul gol-goluț? Fără ruj, porcul ăla n-ar fi scos nimic pe gură. O lună mai târziu, În prima zi de februarie, am Încercat din nou. În sfârșit, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
uimirii și al umilirii. Dar abia i-am trecut pragul, și am realizat că nu sunt deloc sigur Încotro mă va duce povestea asta. — Tot Maier era și profesorul nostru de educație fizică, am continuat, căpătând un pic de curaj. Genul acela de domn cu mâini puternice, nervoase și capul plin de idealuri grecești. Dacă nu reușeam să ne cățărăm pe sfoară sau nu puteam să sărim peste capră destul de repede, ne obliga să rămânem după cursuri. Conform d-lui Maier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
lor e să nască și să crească copii. Cu toate acestea, poți să decazi și mai rău de atât. — Stai, nu spune nimic. Mai jos decât asta... — Sunt cei excluși din grupa a treia. Devianții. Sexul gri. Și locul acestui gen de oameni e la doi metri sub pământ. Anton auzise de Frăție, dar nu luase niciodată În serios sloganurile sale. Coborându-și mâinile, se Întoarse spre mine. A admis În silă că s-ar putea să am totuși niște probleme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
prezinte și pe Molly care avea rolul unei asistente aventuroase. Pentru a menține un buget scăzut pentru filmul său clandestin, Anton s-a oferit să joace rolul doctorului voluntar. — Clandestin? — Da, clandestin. Prietenul meu mă lămuri că acesta era un gen nou, care În ultima vreme dobândise o popularitate crescândă, mai ales În rândul veteranilor. Noutatea consta În presupusa lui veridicitate. Toți cei care au fost răniți În Marele Război au recunoscut instrumentele folosite. Acest lucru crease un sentiment de fraternitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
repetat mai des includea un grup de doctori care tratau un tânăr soldat răni. Pentru ca rana bolnavului să nu se agraveze accidental, pacientul fusese legat de pat, În timp ce doctorii Îl examinau pe rând. Hauptstein s-a declarat neinteresat În acest gen. Anton inventase o Întorsătură nouă În scenariu, ceea ce, credea el, Îi va permite să cucerească piața și să adune niște bani serioși. Un spital de teren pentru soldați femei, Sascha! Imaginează-ți șiruri de femei rănite, Întinzându-se În pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem? Poate că nu era supărată pe mine pentru c-am propus să devenim frați, ci doar nemulțumită de aluziile mele la avantajele goliciunii. Dacă da, foarte bine. Oamenii de genul adepților lui Kock erau cu siguranță de preferat asociațiilor de educație fizică, cele care acceptau doar un anumit tip de clienți. Cel puțin la Întrunirile organizate de apostolul goliciunii socialiste luau parte toate sexele și categoriile sociale. Nimeni nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dată când l-am Întrebat pe Anton de mama sa mi-a răspuns surprinzător de nervos: „Nu-i acasă. “ Și am Înțeles că trebuia să mă mulțumesc cu atât. Prietenul meu era reticent - unii oameni se nasc așa, alții dobândesc genul acesta de comportament. Mi-am dat seama destul de repede că prietenul meu aparținea categoriei din urmă. De-a lungul anilor talentul lui de a da răspunsuri evazive s-a dezvoltat atât de mult Încât mă făcea să regret că l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Trebuie să fi interpretat drept răspuns afirmativ una din acele mișcări incontrolabile. Acum vocea se Întoarse spre altcineva din cameră. Persoana necunoscută spuse: — Remarcabil. În afară de tendința spre deviație, nu observ nici un semn de isterie, ceea ce este tipică pentru oameni de genul acesta. Poate că e Încă sănătos, poate că În ciuda comportamentului deviant, andrina e Încă În regulă. Mai fă-i o injecție, dar o doză mai mică de data asta. Păstrează restul pentru doctor. Am simțit o pișcătură În braț. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înainte de Începutul noului secol, Își deschisese o clinică Într-un cartier mai respectabil. Aici a făcut mai mult decât să cerceteze exemplarele cele mai neobișnuite ale umanității. Urmărindu-și adnotările cu creionul, Wickert pronunță prudent: — Hermafrodiți, androgini, travestiți - oameni de genul acesta, domnule Knisch. reprezentați ai „sexului gri“. Ridică privirea, apoi o coborî din nou. Da, eram Încă În viață. Dar Froehlich primea și femei Însărcinate, despre care susținea că-i sunt surori și făcea avorturi ilegale. Numai pentru activitatea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
acestor domni decât fuga mișelească a fostului Cancelar al Sănătății? Îmi ajung aceste motive ca să cred că Inspectorul Karla Manetti nu ar trebui lăsată să se refere la speculațiile lui Knisch, atunci când cazul ei va fi prezentat În fața instanței. Acest gen de literatură deviantă trebuie interzis și supus la același tratament ca reședința Hatz, cu mult timp În urmă - sau ca biblioteca lui Froehlich, primăvara trecută. Pe scurt: să i se dea foc. Exact ca În cazul tratării propriului corp, literatura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
poate fi responsabilitatea unui singur individ. Cuvintele seamănă cu hainele: nimănui nu i se poate permite să le folosească fără să țină cont de cei din jur. Sunt convins că viitorul va demonstra ce se va Întâmpla cu oameni de genul lui Knisch. Dr. Gunnar Wickert Departamentul de Medicină Legală Ianuarie, 1934 Legumă rară, sub formă de tomată, de culoare roșie-portocalie, cu dungi verzi (n. trad. ). Arsch - fund, fig. prostănac (n. trad. ). Menșevicii (din rusă меншевиr) au fost o facțiune a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

prin ce mâini jegoase a trecut până la tine. Ce zici, exagerez oare atunci când îmi zic că-i, practic, un miracol faptul că mai sunt în stare să umblu în două picioare? După atâtea isterii și superstiții! După atâtea povețe de genul fii atent și bagă de seamă! Nu face asta, nu face aia - stai așa! Nu! încalci o lege importantă! Care lege? A cui lege? La cât se pricepeau ei la tot ce-i omenesc, puteau, la fel de bine, să poarte discuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
evrei - numai că ăsta nu-i banc! Cine ne-a ciuntit în halul ăsta, rogu-te frumos? Cine ne-a făcut așa de morbizi și isterici și slabi? De ce, de ce-o țin tot pe-a lor cu țipetele astea gen „Ai grijă! Nu face asta! Alex - nu!“ și de ce, singur-cuc în patul meu din New York, mi-o iau mereu la labă ca disperatul? Doctore, cum se cheamă boala asta, de care sufăr eu? E cumva suferința evreiască de care am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu o oarecare detașare comică, izvorâtă din convingerea că exact ăsta-i genul de talent pe care din capul locului numai un goi s-ar fi putut gândi să-l cultive. Printre părinții din cartier, aceasta era, de altfel, mai mult sau mai puțin, atitudinea dominantă față de sport, în general, și față de fotbal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
observat că avea sâni frumoși și plini - și m-am tot benoclat și la picioarele ei. Aveam doar vreo opt-nouă ani pe-atunci, însă tipa avea niște picioare atât de faine, de nu-mi puteam lua ochii de la ele, erau genul de picioare pe care, câteodată, ai surpriza să le vezi cărând vreo fată bătrână cu fața lividă, ciupită de vărsat... Cu așa craci - ei bine, e clar că i-o ștupuia 1... Păi, nu? O adusese acasă, din câte zicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe degetele de la mâini amintirile din prima copilărie legate de soră-mea. Până în adolescență, când, dintr-o dată, devine singura persoană sănătoasă la cap, cu care pot să stau de vorbă în balamucul din jurul meu, îmi apare mai ales ca fiind genul de om pe care-l vezi, poate, o dată-de două ori pe an - stă în vizită vreme de două-trei nopți, mănâncă la aceeași masă cu tine, doarme într-unul din paturile tale și apoi, sărmana creatură grăsană, slavă Domnului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
strâns prinse de coloana vertebrală, de-ai fi zis că, dacă-l atingi, probabil o să-nceapă să scârțâie... și, bine-nțeles, degetele lui, chestiile alea grotești, lungi și albe, cu cel puțin șapte falange, unghiile roase cu grijă, mâinile alea gen Béla Lugosi, despre care maică-mea îmi spunea - și-mi spunea - și-mi spunea - căci ea niciodată nu-mi spune nimic o singură dată - nimic! - că sunt „mâini de pianist înnăscut“. Pianist! Ah, e și ăsta unul dintre cuvintele care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum ai putut să...?“, ba „Mamă, de ce-ai...?“ și spunem tot felul de povești în vreme ce vaporul uriaș se cutremură zgâlțâit de ruliu și tangaj, ne dăm mari cu poante gen - a cărui mamă era cea mai sufocantă, care avea cel mai tembel babac, cu mine ți-ai găsit nașul, ticălosule, ține umilință pentru umilință, rușine pentru rușine... vomatul căznit din WC-uri de după mesele zilei, hohotele de râs isteric, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe bancheta din spate, în sinea mea mi-am zis nu; iar la hotel, unde am reușit s-o trimitem neînsoțită în camera noastră, prin bar, iarăși mi-am zis nu. Nu! Nu! Nu! N-arăta rău curva asta, era genul durduliu și îndesat, dar abia sărită de douăzeci de ani și avea o față mare, plăcută - și niște țâțe monumentale. Ăsta și fusese motivul pentru care o aleseserăm pe ea după ce ne plimbaserăm de colo-colo pe Via Veneto, studiind marfa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]