12,993 matches
-
deveneau realitate. Mi-am luat capul între mâini și am început să plâng în tăcere. Rotari își măsura camera înainte și înapoi. Capul și-l ținea în pământ ca un berbec înfuriat și nu spunea nimic. Așa că am spart eu gheața: - Rotari, tu n-ai de gând s-o repudiezi pe Gaila și s-o iei de soție pe Gundeperga!? Nu era propriu-zis o întrebare. S-a uitat la mine cu ochii injectați de mânie și a continuat să tacă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în timp ce coborau cele trei scări pe care te lepezi de cele necurate. După care i-a preluat episcopul și i-a ajutat să urce cele trei trepte spre apa sfințită, rostind împreună cu ei formulele. Vârându-i în apa rece ca gheața, a proclamat: - Iisus s-a făcut asemenea Celui de Sus în clipa botezării în Iordan, grație apei reînnoitoare peste care a suflat duhul lui Dumnezeu. Așa cum e scris, „și duhul lui Dumnezeu plutea peste ape“, tot astfel deasupra voastră, Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cine Îți place? Valentina dădu din cap jurând că nu-i plăcea nimeni. Miria putea să nu o creadă, dar ăsta era adevărul. Valentina nu era normală. Era un zombi. Era convinsă că trăiește În Siberia, Într-o lume de gheață, În care totul e congelat, sterilizat. Profului Îi mărturisise toate acestea, Într-o scrisoare pe care i-o trimisese de Crăciun. Proful o invitase la o casată cu lapte de migdale la Dagnino, patiseria siciliană de la Galleria Esedra, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
palid consideră imaginea aceea atât de insuportabilă, Încât deși știe că nu are voie, pentru nimic În lume, să atingă cadavrul, se apleacă și Îi aranjează șoseta ca să ascundă găurica aceea. Se cutremură, căci pielea copilului Începe să se răcească, gheață și piatră - de-acum materie inertă. În camera lui Buonocore se completează inventarul motivelor și al instrumentelor. Este sechestrată arma crimei. O Springfield Armory 1911-A1 din dotarea corpurilor speciale americane SWAT H.R.T. pentru operațiuni de salvare a ostaticilor. Asasinul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-l facă să lase din mână firul de busuioc pe care îl rupsese, dar n-a fost chip. Se încordase cu disperare până ce țâșnise afară pe cele două orificii inflamate de pe gâtul lui bătrân. Arăta ca o bucată de gheață care începe să se topească, cu aceeași formă de fluture diform și uriaș. Și-așa a aflat că poate să iasă când vrea. Descoperirea aceasta l-a înveselit la culme și câteva zile s-a jucat intrând și ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i-a dăruit culoarea sa. Toate-s importante dar fiecare le vede incolore, inodore și adevărul râde multicolor. Joacă Mă joc cu soarele cu luna și cu steaua de mare... Le arunc în pulbere de rai. Păpușa are sufletul de gheață și plânge într-o lacrimă de scoică. Jocul e acum „Istoria”, sufletul, Zâmbetul trist” Care zboară „Până la soare” Prin „Azurul” inimii mele pentru că: Cerul+ Marea=Raiul ecuația copilăriei mele Contu Sebastian, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala Nr.6 " Nicolae
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cerul plânge-ntruna În lacul peste care luna Odată-și oglindea privirea Spre țelul vieții - nemurirea. Trecutul etern Se lasă noaptea, un negru abis. Întunericul cade, pătrundem în vis, Somnul etern ne-nvăluie în ceață, Un loc rătăcit în imperii de gheață. Stelele dau lumină, una câte una, Lumânări nestinse țin aprinsă luna, În obscur zăresc pietre funerare, Mister și farmec ritual, pe cărare. O umbră urcă rar treptele cetății, Se-aud și pașii apăsați ai nedreptății Celor căzuți demult aici în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nisipuri mișcătoare, Nisipuri de disperare, de neputință, Încerci să scapi, Ai doar o șansă: Să-și regăsești aripile. Speranța... O perdea de fulgi ce-și croiesc propria soartă se avântă spre pământul trist. Norii care plâng neîncetat cu lacrimi de gheață căci adăposteau odată fericirea iernii și îi dădeau drumul peste un platou de bronz, acum fiecare nor își îneacă amarul în sărmanii fulgi... Fericirea stă ascunsă printre umbre și se adâncește din ce în ce mai tare în întuneric până când nu pare a mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aurii ale nemărginitului. Nu aruncam nimic în uitare, în neant, ci continuam să duc mai departe mii de povești fără sfârșit. Îngerii poveștilor, admirând munca mea îmi arătară râul de lacrimi. Și eu simțeam că am aripi din neplânse picături, gheața sufletului ce se topește. Priveam cum zânele zării plângeau în raze de suflet și vedeam cum lacrimă cu lacrimă se făcea oceanul. Simțeam o tăcere melancolică și încă parcă o simt căci trecutul se creează odată cu povestea. Ajunsă la o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
liniștește sufletul tulburat. Încetul cu încetul încep să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat. Memoriile mă sufocă cu tristețe și vinovăție. Eu, mama, tata, fratele meu - toți în mașină. Ploaia orbindu-ne cădea cu repeziciune înfăptuind marea lacrimilor de gheață în care zac neputincioasă acum. Apoi... apoi momentul decisiv, cotitura care stabilește soarta. O căprioară, o biată căprioara alungată de înțepăturile ploii din căminul său se materializează în fața mașinii. Nu mai ai ce să faci; știi sigur ce va urma
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar nu putea. Trupul nu mai era al ei, nici mintea, nici simțurile. L-a privit neputincioasă, cum i-a întors spatele și a plecat cu pași lejeri, un înger întunecat care abia atingea nisipul de marmură, un înger de gheață care se depărta de ea pe întinsul drum al vieții, fără să se uite o clipă înapoi. Și ea striga, plângea, suspina, urla și blestema dinlăuntrul ființei ei întreaga lume și pe ea însăși, prostia, naivitatea și încrederea ei într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
are limite Am pășit pe plajă fredonând. Pe cer încă mai străluceau câteva stele învinețite rămase din puzderia de peste noapte. Marea cânta straniu, prelung și neînțeles. Ascultam cântecul valurilor. Aerul era pictat în nuanțe posomorâte și o liniște ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin scoici. Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
despre ei, despre acești prieteni atotputernici ca despre niște biete povești, inventate doar ca să liniștească coșmarurile copiilor. Am început să tremur. Mama și-a pus mâna pe obrazul meu să vadă dacă am febră. Dar nu aveam, eram rece ca gheața. Mai târziu în acea noapte m-am trezit din somn țipând, udă toată de transpirație și cu senzația căderii în gol, dar mama a venit lângă mine și s-a lipit de mine și căldura corpului ei m-a liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui, singura lui progenitură cu ceva inteligență și simțire, iar tu ai tratat-o ca pe o... ca pe o... Pah! Rebeca a scuipat la picioarele nurorii ei. - N-am cuvinte! Mi-e scârbă! Vocea i s-a făcut de gheață și a pus punct: - Destul! Nu meriți să calci în cortul meu. Ieși afară! Blestemată să fii, pleacă și să nu te mai văd niciodată! Bunica s-a ridicat în toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să spună o vorbă. Bucătăreasa a fost cea care mi-a spus să mă grăbesc să mă duc să-l văd pe fiul meu care se întorsese ca să se refacă. - Să se refacă? am întrebat-o, dintr-odată rece ca gheața. A fost bolnav? - O, nu, a zis ea cu un zâmbet larg. A venit să se refacă după circumcizie și să-și serbeze bărbăția în stil mare. O să am de muncă de dimineața până noaptea toată săptămâna, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că trebuie să născocim altceva, și atunci Szabi a spus că cel mai bine ar fi să ne ducem la cișmea și să încercăm să bem apă, cât putem de multă, că dacă bem apa aia de izvor, rece ca gheața, suficient de repede, atunci garantat ne alegem cu o pneumonie de toată frumusețea, care sigur ne bagă trei săptămâni în spital, iar în plus toată lumea o să ne compătimească și nimeni n-o să se mai gândească la banii ăia. La cișmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nai voie să bei imediat, trebuie să numeri până la o sută cel puțin, iar când presiunea apei în țeavă e așa de mare că n-o mai poți opri, atunci trebuie să-ți deschizi gura brusc și apa rece ca gheața îți intră direct în gât și-ți umple instantaneu stomacul, răcindu-ți așa de mult organismul că pneumonia e garantată, iar cine-o face corect, leșină imediat, dar nu-i voie să-l pălmuiești, trebuie doar să-l stropești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-și palma, am văzut imediat că are în mână ventilul de la roata motocicletei, pe ăla mi-l vârâse sub nas, și când l-am văzut, am simțit că pălesc, am simțit că mă inundă un val de sânge, rece ca gheața, atât de rece încât aveam impresia că mă fac vânăt, și parcă mi-a stat și inima-n loc de spaimă, și atunci Vasököl mi-a spus că știe de mica noastră glumă, că în ziua următoare chiar, Feri îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața, am luat-o și mi-am băgat-o, pe la gât, sub tricou, și am văzut cum unul încerca să pună la loc, într-o cutie ruptă de carton, tablete mari de ciocolată elvețiană, și m-am îndreptat spre el ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Csákány într-o doară, dar până la urmă nu l-am scos, continuându-mi drumul spre casă în tăcere. Perspectivă Când am ieșit din crâșma Vânătorul, fostă, pe vremuri, Leul, în mână cu cele două sticle de bere cehească, reci ca gheața, pe partea opusă a străzii am remarcat de-ndată duba cenușie, și știam că n-am încotro, va trebui să trec în goană pe lângă ea, știam și că va veni în urma mea, în timp ce eu, cu berile în mână, o să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prefăcându-mă că nu observ nimic. Cele două sticle de bere erau atât de reci că-mi înghețase mâna pe gâtul lor, într-un minut degetele mi-au amorțit, de-abia le mai puteam ține, simțeam numai răceala ca de gheață, a lor, n-am început s-o iau numaidecât la fugă, am mai rămas pentru o clipă în ușa crâșmei, în afară de mine nu era picior de om pe stradă, ceilalți se evaporaseră de mult, eu am ajuns ultimul la crâșmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de gheață ciocnindu-se În pahar, Își dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai bune moduri de a-l destabiliza pe interlocutor, făcîndu-l să se simtă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
părul scurt și ciufulit Încercînd să-l disciplineze cînd Morineau ieși din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o privire de gheață tînărului jandarm. Scoate-i-le imediat.! - Nu pot, doamnă Gwen, replică el, mîhnit, făcînd un vag semn cu capul În urma lui. Am ordin... Pentru că nu era În stare să-i reziste, acceptă totuși ca ea să stea de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să nu fie de față cînd Fersen avea să le spună celor două femei că fusese forțată cutia metalică păstrată În biroul de la contabilitate - pentru ceea ce se putea numi În mod pudic cheltuieli neprevăzute, conținînd cam zece mii de euro bani gheață. Forțată și golită. În ciuda aparențelor, Yvonne, care pînă atunci răspunsese cu voce slabă Întrebărilor puse de Lucas, Își redobîndi toată vigoarea pentru a declara că cel care furase banii nu avea să se bucure prea multă vreme de ei. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trecînd În spatele barului unde Își turnă și el cu generozitate un pahar. - Da’știu că beți cu toții vîrtos În familie... Se Încruntă și trebui să facă un efort ca să-și fixeze privirea asupra lui Lucas. Acesta continuă agitîndu-și cuburile de gheață din paharul cu scotch. - Preferi să tragi la măsea de una singură, ca fratele dumitale, sau Îți pot ține companie? - Ce e cu fratele meu? articulă ea cu greu. Lucas Îi aduse la cunoștință că Loïc Înhățase o sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]